miercuri, 23 decembrie 2015

Copilul Isus - Nașterea Domnului (Liturghia de dimineață)

FIUL MARIEI
„Copilul Isus”
Is 62,11-12; Ps 96; Tt 3,4-7; Lc 2,15-20

Dumnezeu, iubire și bunătate,
în peștera săracă a Betleemului
găsește iubire și bunătate.
Acesta este un itinerariu deosebit de credință:
mai întâi, „vestea” îngerului,
apoi, calea păstorilor în găsirea „semnului”,
în sfârșit, bucuria vederii „copilului”
și vestirea iubirii lui Dumnezeu față de oameni.
Și în timp ce toți îl slăvesc și-l laudă pe Dumnezeu
pentru iubirea sa infinită,
Maria păstrează în inima ei
misterul lui Dumnezeu care se întrupează.

Contextul: păstorii la ieslea lui Isus
După ce au primit vestea îngerului, păstorii se îndreaptă plini de încredere spre Betleem pentru a verifica dacă sunt adevărate cele spuse de înger. Și totul se adeverește. Ei găsesc „semnul”: „Maria, Iosif și copilul culcat în iesle”. Plini de bucurie, păstorii povestesc ceea ce s-a întâmplat și devin ei înșiși vestitori ai nașterii lui Isus. Întorcându-se la turma lor, ei îl cinstesc pe Dumnezeu „pentru toate câte au auzit și au văzut”. Toți se miră în fața mărturiei lor. Maria însă rămâne în liniște și se gândește la toate în inima ei.
Copilul Isus este fiul Mariei. El s-a născut într-o grotă, la Betleem și este așezat într-o iesle.

La izvoarele cuvântului
Textele liturgice fac referire la „semnul” crezut de păstori.
  • În prima lectură, Isaia profețește: ”Spuneţi fiicei Sionului: Iată, mântuitorul tău vine. Răsplata vine împreună cu el şi roadele biruinţei merg înaintea lui”.
  • În a doua lectură, sfântul Paul mărturisește că Dumnezeu și-a arătat bunătatea și iubirea de oameni și „ne-a mântuit, nu pentru faptele prin care noi am fi meritat acest lucru, ci din îndurarea lui”.
  • În evanghelie, Luca relatează cum păstorii merg și văd „semnul” dat de înger: „Ridicându-se, s-au dus în grabă şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif împreună cu copilul, care era culcat în iesle”.

Perspectiva: „la Betleem”, „copilul culcat în iesle”, „Maria păstra toate în inima ei”

1. „Să mergem până la Betleem să vedem ce s-a întâmplat”
Păstorii îi văd pe îngeri întorcându-se în cer. Prin cântecele lor de slavă, acești mesageri cerești au frânt calmul și normalitatea nopții: au adus o veste plină de bucurie și le-a încredințat păstorilor un semn, de verificat și de crezut.
Păstorii se privesc uimiți unii pe alții și își spun: „Îngerul ne-a descoperit nașterea Mântuitorului. Să mergem până la Betleem, să verificăm semnul pe care ni l-a dat și să vedem ce s-a întâmplat”. Ei cred celor văzute și auzite! Sub ochii lor se întâmplă ceva misterios care se învăluie pentru a se face văzut. În simplitatea credinței lor, păstorii văd cum Dumnezeu face cunoscută într-un mod minunat, lor, celor umili și sărmani, iubirea sa față de oameni.

Veste adusă de îngeri - devenită mai apoi vestea păstorilor - devine o veste bună numai pentru cel care o aude și o primește. Dumnezeu își împlinește promisiunile, iar cuvintele sale sunt acțiuni care schimbă cursul istoriei. De aceea, fără să întârzie, păstorii „se duc în grabă” și să descopere tot ceea ce s-a întâmplat, și să vadă „evenimentul” (din grecescul „rhêma”, „cuvânt”, cu referire la ebraicul „dabar”, „cuvânt-eveniment”).

2. „Au găsit pe Maria şi pe Iosif împreună cu copilul, care era culcat în iesle”
În grota din Betleem se împlinește ceea ce a fost vestit. Totul este așa cum a spus îngerul. Păstorii privesc cu afecțiune spre „copilul culcat în iesle” și cred că acesta este semnul lui Dumnezeu însuși. Ei recunosc semnele indicate de înger: totul este foarte simplu și sărăcăcios, iar copilul este neputincios și este îngrijit cu multă grijă de mama sa.

Cerul coboară pe pământ și este părtaș la sărăcia păstorilor. Promisiunea făcută odinioară de Dumnezeu este acum împlinită. Gloria lui Dumnezeu este aici, în persoana acestui copil mic și plăpând, neputincios și încredințat, în mâinile Mariei.

Noutatea adusă în grota de la Betleem este mare și este atât de importantă încât păstorii o vestesc tuturor. Acum ei sunt vestitori ai nașterii Mântuitorului, ei înșiși sunt vestitori a tot ceea ce au văzut și au crezut. Ei povestesc și entuziasmați îi conduc și pe alții să vadă ceea ce Dumnezeu a vestit oamenilor în bunătatea și în iubirea sa de oameni. Iar cântecul îngerilor, auzit în acea noapte sfântă, devine și cântecul lor: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință”.

3. „Maria păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima ei”
Nețărmurita iubire de oameni a lui Dumnezeu este acum solidară cu toți, începând cu cei simpli și cu cei săraci, pe care păstorii îi întâlnesc și cărora le povestesc totul. Iată, gloria lui Dumnezeu se află într-o grotă săracă, în brațele Mariei, iar cerul și pământul sărbătoresc în liniștea adorației. Iată, pacea promisă tuturor oamenilor, mai mult, Principele păcii, este în sfârșit în mijlocul oamenilor. El se întrupează și astfel îndepărtează orice distanță între Dumnezeu și oameni, și se lasă îmbrățișat.
Iată, prin credință, fiecare om - purtător al imaginii lui Dumnezeu - poate ajunge să descopere în copilul Isus chipul lui Dumnezeu și să-l recunoască pe Mântuitorul venit între oameni.

În zorile dimineții sacre de Crăciun, lumina credinței ne ajută să vedem un copil culcat în iesle, învăluit de grija maternă a Mariei și a lui Iosif, pe Mesia cel mult așteptat. Acest eveniment este unic și îi invită pe toți să creadă în cuvintele îngerului și să vestească - împreună cu păstorii - nașterea pruncului Isus.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
Dumnezeule atotputernic,
care ne învălui în lumina cea nouă
a Cuvântului tău făcut om,
dă-ne, te rugăm, harul,
ca în faptele noastre să strălucească misterul credinţei
ce ne luminează mintea.


Gândurile mele
Cerul coboară pe pământ și este părtaș la sărăcia păstorilor. Promisiunea făcută odinioară de Dumnezeu este acum împlinită. Gloria lui Dumnezeu este aici, în persoana acestui copil mic și plăpând, neputincios și încredințat, în mâinile Mariei.
În zorile dimineții de Crăciun, lumina credinței ne ajută să vedem în copilul culcat în iesle, învăluit de grija maternă a Mariei - mama sa - și a lui Iosif, pe Mesia cel mult așteptat.
Trimiteți un comentariu