miercuri, 16 decembrie 2015

Rodul sânului tău - Duminica a IV-a din Advent (Anul C)

ELISABETA ȘI MARIA
„Rodul sânului tău”
Mi 5,1-4; Ps 79; Ev 10,5-10; Lc 1,39-45

Nu este timp de pierdut.
Maria porneşte în grabă către o cetate din Iudea,
pentru a o întâlni pe Elisabeta, verișoara sa.
Multe sunt lucrurile de povestit și de verificat.
Cum intră în casa lui Zaharia,
Maria este întâmpinată cu un elogiu nemaiauzit:
„Binecuvântată ești tu între femei
și binecuvântat este rodul sânului tău”.
Tresărirea copilului în sânul Elisabetei
permite recunoașterea
prezenței lui Mesia în sânul Mariei.
Cele două femei își destăinuie harurile primite
și își exprimă bucuria prin laude și binecuvântări.
Mesia și precursorul său sunt aproape.

Contextul: vizita Mariei la Elisabeta
Cele două femei se salută și în salutul reciproc pe care și-l fac se observă recunoașterea așteptărilor mesianice și prezicerea împlinirii istoriei mântuirii. La salutul Mariei, Ioan tresaltă în sânul Elisabetei: el este alesul care îl va arăta în mijlocul oamenilor pe cel trimis de Dumnezeu și pe care Maria îl poartă acum în sânul ei. Această întâlnire deosebită a Mariei cu Elisabeta va deveni o imagine a recunoașterii și a împlinirii legăturii dintre noua și vechea alianță.
Elisabeta e umplută de Duhul Sfânt. Ea binecuvântează pe Maria și recunoaște venirea lui Mesia.

La izvoarele cuvântului
Textele liturgice evidențiază venirea lui Mesia.
  • În prima lectură, profetul Miheia prezintă legătura dintre așteptările mesianice și Mesia cel promis: „Și tu, Betleeme Efrata, nu ești nicidecum cel mai mic între cetățile lui Iuda, căci din tine va ieși stăpânitorul peste Israel”.
  • În a doua lectură, autorul sacru prezintă legătura dintre Isus și Tatăl ceresc: „Iată, vin ca să fac voința ta. Astfel, desființează jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua”.
  • Evanghelia după Luca relatează întâlnirea Mariei cu Elisabeta care, „umplută de Duhul Sfânt”, exclamă: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău. și de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?”

Perspectiva: „Elisabeta”, „binecuvântat este rodul”, „fericită aceea care a crezut”

1. „Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit copilul în sânul ei”
Bucuria și credința, grija și preocuparea o determină pe Maria să pornească la drum, la o distanță mai mare de 100 de kilometri, pentru a ajunge la verișoara din Ain-Karim, o cetate din zona muntoasă a Iudeii. De la îngerul Gabriel, Maria știe că durerea de a nu avea copii a verișoarei sale a fost îndepărtată prin darul maternității și se gândește că nu poate să întârzie nici o clipă. Elisabeta este la prima naștere și, mai mult, este în vârstă, iar până la naștere mai sunt doar trei luni. Pornește „în grabă” și dorește să vadă semnul pe care i l-a dat îngerul și să o ajute pe ruda sa, care cu siguranță are nevoie de ajutor.
Ajunsă la casa lui Zaharia, Maria bate la ușă, intră și apoi salută: „Shalom, Elisabeta, pacea și binecuvântarea să coboare asupra casei tale”. Amândouă sunt cuprinse de mirare. Maria constată că Elisabeta este însărcinată și vede că tot ce i-a spus îngerul este adevărat. Cele două verișoare se îmbrățișează iar inimile lor tresar pline de bucurie. Oaspetele este sacru și, mai mult, este purtător de Dumnezeu, iar ospitalitatea este o binecuvântare. Cu multă recunoștință, Elisabeta o primește pe Maria și îi oferă casă și masă.
Evanghelia relatează o întâlnire între două femei simple, însă notează că întâlnirea lor este cu totul deosebită. Maria, care a crezut în cuvintele îngerului, poartă în sânul ei pe cel promis. Elisabeta, care este deja în luna a șasea, este recunoscătoare pentru darul pe care Dumnezeu i l-a făcut la bătrânețe și este mulțumită că Maria este în vizită la ea. La salutul Mariei, Elisabeta simte ceva deosebit de minunat: copilul tresare în sânul ei.

2. „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău”
„Umplută de Duhul Sfânt”, Elisabeta se bucură și recunoaște în viața sa mâna lui Dumnezeu și întrezărește în Maria - în copilul pe care îl poartă în sân - împlinirea promisiunilor făcute de profeți. Ea descoperă că între fiul ei și cel al Mariei există o legătură. Este pe cale să se împlinească ceva deosebit, iar bucuria sa este atât de mare și de puternică încât exclamă „cu glas puternic” cuvinte de binecuvântare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău”. Elisabeta pronunță o dublă binecuvântare: asupra Mariei și asupra copilului pe care îl poartă în sânul ei. În acel moment de har, ea o vede pe Maria ca chivot al alianței și își exprimă mirarea: „De unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?”

3. „Fericită aceea care a crezut”
Mirarea și umilința caracterizează credința puternică a Elisabetei în împlinirea promisiunilor făcute de Dumnezeu părinților ei. În mod concret, pentru ea, pentru poporul său, mai mult, pentru toți oamenii, încetează timpul vegherii, deoarece se împlinesc profețiile. În acel moment, Elisabeta își dă seama că vede începutul unor timpuri noi, în care acțiunea lui Dumnezeu rămâne ascunsă tuturor celorlalți, însă se descoperă numai ei, în întâlnirea cu Maria.
Timpurile s-au împlinit! De aceea Elisabeta începe să proclame faptele minunate pe care le întrezărește în viitor. Ea o declară pe Maria fericită deoarece a crezut în împlinirea cuvintelor lui Dumnezeu. Cu adevărat, prin da-ul său, Maria a devenit plină de har, iar prin credința sa a primit vestea cea bună. Astfel, credința a ajutat-o să devină mamă. De acum înainte - notează evanghelia - sunt fericiți toți aceia care ascultă și cred în cuvântul lui Dumnezeu.
Maria a rămas la Elisabeta cam trei luni. În tot acest timp, cele două verișoare își petrec timpul împreună și, pe lângă ajutorul reciproc pe care și-l dau, au tot timpul să contemple în rugăciune și în liniște planul lui Dumnezeu, plan care se împlinește în viața lor. Atât precursorul, Ioan, cât și cel promis, Mesia, sunt acum aproape.
Bucuria Elisabetei și a Mariei este adevărată, deoarece mare este credința lor, deoarece văd că așteptările mesianice se împlinesc.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Te rugăm, Doamne,
revarsă harul tău asupra sufletelor noastre,
pentru ca noi, care am cunoscut, prin vestirea îngerului,
întruparea lui Cristos, Fiul tău,
să fim duşi, prin patima şi crucea lui,
la slava învierii”.


Gândurile mele
Oaspetele este sacru și, mai mult, este purtător de Dumnezeu, iar ospitalitatea este o binecuvântare.
Bucuria Elisabetei și a Mariei este adevărată, deoarece mare este credința lor, deoarece văd că așteptările mesianice se împlinesc.
Trimiteți un comentariu