sâmbătă, 26 decembrie 2015

Isus, Maria şi Iosif - Sfânta Familie (Anul C)

SFÂNTA FAMILIE DIN NAZARET
„Isus, Maria şi Iosif”
1Sam 1,20-22.24-28; Ps 83; 1In 3,1-2.21-24; Lc 2,41-52

Pelerinajul anual la templu
arată fie înţelepciunea lui Isus, fie credinţa părinţilor săi
şi anticipă încă de pe acum drumul său pascal,
parte centrală a planului de mântuire.
La doisprezece ani, Isus îi fascinează pe învăţătorii Legii
şi prezice „profeţia” ce o va împlini:
prezenţa Împărăţiei lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor.
Întors la Nazaret,
Isus împlineşte voinţa Tatălui,
ascultă nevoile, vede suferinţele, împărtăşeşte bucuriile
şi îşi exprimă opţiunea pentru omenire, familia sa.

Contextul: Isus în templu la vârsta de doisprezece ani
Pelerinajul la templul din Ierusalim, cu ocazia Paştelui, îi are ca protagonişti pe Isus, Maria şi Iosif. Părinţii cunosc bine, atât templul, cât şi practicile religioase. Însă nu este acelaşi lucru şi pentru Isus. De data aceasta, mirat, el observă frumuseţea, rolul şi importanţa templului. Copilul Isus doreşte să vadă şi să cunoască tot mai multe. Nu pleacă spre casă împreună cu părinţii săi, ci mai rămâne în templu încă trei zile. După ce l-au căutat, Maria şi Iosif îl găsesc în timp ce învăţa şi conversa în templu, în mijlocul învăţătorilor legii. Reîntorşi cu toţii la Nazaret, îşi reiau viaţa de mai înainte. Și Isus „era supus” părinţilor săi şi „creştea în înţelepciune, în statură şi în har în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor”.
Isus este Fiul Tatălui. El creşte în casa lui Iosif şi a Mariei, la Nazaret.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidenţă tema familiei.
  • În prima lectură, în vizită la templul din Ierusalim împreună cu Elcana, Ana îl prezintă lui Eli pe copilul său, Samuel, şi îl consacră Domnului: „Pentru acest copil m-am rugat şi Domnul mi-a îndeplinit rugăciunea pe care am făcut-o. (…) Eu îl ofer Domnului pentru toate zilele vieţii lui, ca să slujească Domnului”.
  • În a doua lectură, Ioan spune că oamenii, prin credinţă, alcătuiesc familia lui Dumnezeu: „Preaiubiţilor, vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim copiii lui Dumnezeu şi suntem!”.
  • În evanghelie, Luca prezintă pelerinajul sfintei familii din Nazaret la templul din Ierusalim şi primul paşte sărbătorit de Isus: „În fiecare an părinţii lui Isus mergeau de sărbătoarea Paştelui la Ierusalim. Când copilul avea doisprezece ani, ei au mers la Ierusalim ca de obicei”.

Perspectiva: „părinţii”, „şezând în mijlocul învăţătorilor”, „creştea în înţelepciune”
1. „În fiecare an părinţii lui Isus mergeau de sărbătoarea Paştelui la Ierusalim”
Isus este încă un copil, are abia doisprezece ani. Părinţii săi, Maria şi Iosif, îl duc la Ierusalim pentru a participa la unul dintre cele trei pelerinaje prescrise de legea lui Moise, de data aceasta, pelerinajul de Paşte. Îl purtaseră deja la templu, cu doisprezece ani în urmă, când l-au prezentat Domnului. Iată, acum îl duc din nou, înainte ca el să devină, din punct de vedere juridic, un „adult”.
Au sosit la Ierusalim. Aceasta este cetatea lui David, cetatea sfântă cu faimosul templu, simbol al prezenţei Domnului în mijlocul poporului ales. Aici există totul. Maria şi Iosif ştiu că în sinagoga din Nazaret, Isus s-a rugat şi a ascultat citirile din Sfânta Scriptură şi cred că aici se află mult mai mult decât a văzut el până atunci. Se gândesc că în timpul celor şapte zile prescrise pentru sărbătoare au tot timpul pentru rugăciune şi pentru a-i oferi lui Isus posibilitatea să cunoască şi să participe la diferitele rituri.
Isus este încă minor, însă a ajuns la vârsta uceniciei, care îl pregăteşte să devină peste un an, un „fiu al legii”, ţinut să cunoască şi să împlinească voinţa Domnului. Pentru prima dată, el vede pe altar sacrificiul de seară al mielului şi observă cu atenţie preoţii, care împlinesc rituri particulare pentru tot poporul. Cu siguranţă, unul dintre locurile de la care nu poate să lipsească este exact cel din templu. Aici îi ascultă pe învăţători.

2. „În templu, şezând în mijlocul învăţătorilor”

Uimit de toate, Isus dorește să vadă și să cunoască tot mai multe. Și în timp ce Maria și toți ceilalți din caravana sa se întorc spre Nazaret, deoarece s-au terminat zilele Paștelui, el rămâne în templu, perseverează și continuă să reziste în Ierusalim. După o zi de călătorie, părinții săi își dau seama că nu se găsește printre „rude și cunoscuți”. E un moment cu totul neașteptat! „Încep să-l caute”. Plini de îngrijorare se întorc din cale și se îndreaptă din nou spre Ierusalim.
Îl găsesc pe Isus în templu, după trei zile: așezat în mijlocul învățătorilor legii, le vorbește despre cuvântul lui Dumnezeu chiar acelora care erau maeștri în cele ale cuvântului și care așteptau împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu. Isus îi ascultă, îi întreabă și le dă răspunsuri cu înțelepciune. Văzându-l, Maria și Iosif „rămân mirați”; ei observă cum „toți cei care îl aud rămân uimiți de priceperea și răspunsurile lui”.
Aici are loc un schimb de priviri și de cuvinte: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta?”; „Pentru ce mă căutați?” În fața durerii pierderii și a preocupărilor căutării părinților se află invitația lui Isus de a înțelege planul Tatălui. Cu adevărat, a venit pentru ca „să fie în casa Tatălui său”. Este abia la începutul drumului. Mai exact, se află în zorile unei zile noi, a unei zile cu totul necunoscută pentru ei. Iar în acest moment este dificil să înțeleagă totul despre el și despre misiunea sa. Însă nu trebuie să se preocupe, deoarece va sosi timpul în care vor înțelege totul.

3. „Isus creştea în înţelepciune, în statură şi în har în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor”
În casa din Nazaret, Maria „păstrează în timp” cuvintele și faptele fiului ei. Nu poate să înțeleagă tot misterul lui Isus, însă păstrează cu grijă totul, în inima sa de mamă, și împreună cu Iosif crează un climmat familial în care Isus găsește condițiile necesare pentru a „crește în înţelepciune, în statură şi în har în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor”.
La Nazaret continuă drumul normal, de viață zilnică și de fapte concrete, al fiecărei familii. Isus se găsește în mijlocul oamenilor, al celor dragi, deveniți deja noul templu, loc al creșterii umane și al descoperirilor de fiecare zi, ca de altfel și al manifestării sale ca Fiu unicul-născut al Tatălui și prieten al tuturor.
Locul specific al trăirilor și al viețuirii, pentru Isus și desigur pentru toți, este familia.

Pentru ca viaţa să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care ne-ai dat un strălucit exemplu de viaţă
în sfânta familie de la Nazaret,dă-ne, te rugăm, harul
să trăim în familiile noastre aceleaşi virtuţi
şi să fim uniţi prin aceeaşi iubire,
pentru ca odată să gustăm răsplata veşnică în bucuria casei tale”.


Gândirile mele
În casa din Nazaret, Maria „păstrează în timp” cuvintele și faptele fiului ei. Nu poate să înțeleagă tot misterul lui Isus, însă păstrează cu grijă totul, în inima sa de mamă.
Locul specific al trăirilor și al viețuirii, pentru Isus și desigur pentru toți, este familia.
Trimiteți un comentariu