joi, 31 ianuarie 2013

În faţa pretenţiilor religioase - Duminica a IV-a (TO/C)


ISUS ÎN SINAGOGA DIN NAZARET
“În faţa pretenţiilor religioase”

Ier 1,4-5.17-19; Ps 70; 1Cor 12,31-13,13; Lc 4,21-30

Isus vestește ”cuvinte pline de har”
și realizează o legătură directă
între mesajul Scripturii și viața oamenilor.
Toate acestea nu sunt ușor de înțeles pentru ai săi .
Trecerea rapidă de la entuziasm și admirație
la refuz și indignare
scoate în evidență pretențiile lor religiose.
Isus își urmează calea și spune lucrurilor pe nume.
El își continuă planul mesianic
și își trăiește propriul destin:
acum, ca profet refuzat și ca ”semn de contradicție”,
mâine, ca lumină pentru toate neamurile.

Contextul: Isus la Nazaret
În sinagoga din Nazaret, Isus aplică la el însuși cuvintele din cartea lui Isaia și își inaugurează planul mesianic. El se prezintă ca profet, iar ai săi nici nu-l înțeleg, nici nu-l acceptă: se așteptau la un maestru cult; nu pot să-l înțeleagă, se scandalizează și au pretenții religiose. Pentru ei este prea mult. Izbucnesc criticile și își exprimă lipsa de încredere în el. Plini de mânie, îl scot afară din localitate și vor să-l arunce în prăpastie. Isus însă, își continuă drumul mai departe.

Isus se prezintă ca profet. El vestește ”cuvinte pline de har” tuturor, fără nici o deosebire.

Liturgia Cuvântului

Textele liturgice scot în evidență tema misiunii profetice.
  • În prima lectură este prezentată vocația lui Ieremia: ”Vreau să fac din tine un profet pentru popoare. De aceea, ridică-te şi spune în faţă poporului meu tot ce-ţi voi porunci”.
  • În lectura a doua Paul pune accentul pe virtutea iubirii, prezentând-o ca pe adevărata măsură pentru orice acțiune umană: ”Dragostea toate le iartă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le îndură”.
  • În Evanghelie Luca prezintă pe Isus în sinagoga din Nazaret, ca profet al tuturor, și arată care este situația profetului: ”Vă spun adevărul: nici un profet nu este bine primit în locul său de baştină”.

Perspectiva: “se mirau”, “nici un profet”, “ridicându-se”

1. ”Toţi îl încuviinţau şi se mirau”
Timpul mântuirii începe prin prezența lui Isus în mijlocul oamenilor. Această noutate declanșează o reacție dublă: o atitudine de admirație și de ”mărturie” (din grecescul “martyrein”) pentru ”cuvintele pline de har” pe care le vestește Isus; și o reacție de neînțelegere a originii sale și de discreditare a misiunii sale pe care o anunțase puțin mai înainte.

În mijlocul lor se iscă un scandal care pare de netrecut. Isus are un plan de eliberare? Nedumerire! Dar, nu este fiul lui Iosif? Într-o clipă își fac loc dubiul și invidia. În loc să primească, prin credință, frumusețea anunțului său profetic, ei își reduc perspectiva la ceea ce cunosc despre el. Încep să-și exprime pretențiile. Isus să facă și în localitatea sa minunile pe care le-a făcut în alte locuri, în special la Cafarnaum. Fiul tâmplarului să-și arate puterile în fața lor. Da, este frumoasă vestea sa cu privire la cei saraci și prigoniți, însă este cazul ca el să-i scape de asupritorii străini. Să fie cu adevărat profetul așteptat și să restabilească vechiul cult al lui Dumnezeu.

Dacă ar fi înțeles că Isus este Fiul lui Dumnezeu, cu siguranță scandalul ar fi fost și mai mare. Ei nu pot să-l accepte un Dumnezeu care îi mântuiește pe oameni, asumându-și natura umană și devenind el însuși umil și slujitor. Oricum ar fi, acest plan al lui Dumnezeu este prea greu de înțeles cu logica lor, marcată de interese.

2. ”Nici un profet nu este bine primit în locul său de baştină”
Isus este uimit de necredința celor din Nazaret și observă perspectiva lor îngustă. Răspunsul său este foarte clar: ”cu adevărat”, minunile sunt pentru cei care îl acceptă ca Cristos, pentru acele locuri în care există credință. Din nefericire, ceea ce se întâmplă acum este un refuz total. Din păcate, îl desconsideră și il scot afară ca pe un profet persecutat.

Privirea calmă a lui Isus este îndreptată către ei. Le vorbește cu fermitate, citând cazul a doi profeți refuzați și prigoniți, mai exact Ilie și Elizeu, care și-au exercitat misiunea profetică și în afara țării lui Israel.

3. ”Ridicându-se, l-au scos afară din localitate”
Cât este de greu să depășească o prejudecată axată pe privilegii! Considerau religia ca pe un patrimoniu personal, iar credința în Dumnezeu ca pe o practică în slujba propriilor interese. Nu mai puțin de atât, se credeau mai buni decât alții. Mai mult, au pus în locul credinței manifestările periculoase ale mâniei lor. Au ajuns până acolo încât să-l scoată afară din localitate, plănuind chiar să-l linșeze. În mânia lor însă, nu au reușit să-l abată pe Isus de la calea sa.

Respins de ”ai săi”, la Nazaret, Isus este acceptat de ”ai săi”, din orice timp. Această mărturie este vie chiar de la început: noua comunitate provenită dintre cei necredincioși este capabilă să accepte ”scandalul” despre un Dumnezeu care se întrupează; mai mult de atât, este fericită să ofere ospitalitate Celui care s-a oferit cu totul din iubire.

Timpurile de la Nazaret, cele din prima comunitate de creștini și cele de acum se află în aceași dinamică a primirii și a refuzării darului mântuirii, adică a ”cuvintelor pline de har” proclamate de Isus. Ca și atunci, Isus trece prin mijlocul celor care se declară ”ai săi” și își continuă calea binecuvântând și vindecând pe toți cei pe care îi întâlnește și care îl primesc.

Pentru ca viaţa să fie trăită 
(Rugăciunea zilei)

“Doamne Dumnezeul nostru,
dă-ne, te rugăm, harul,
să te adorăm cu suflet neîmpărţit
şi să-i iubim pe toţi oamenii cu iubirea ta”.
Trimiteți un comentariu