sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Începutul timpului mesianic - Duminica a III-a (TO/C)


ISUS ÎN SINAGOGA DIN NAZARET
“Începutul timpului mesianic”

Ne 8,2-4.5-6.8-10; Ps 18; 1Cor 12,12-30; Lc 1,1-4; 4,14-21

Isus are pentru toţi
un mesaj care înflăcărează speranţa:
”Aceste cuvinte ale Scripturii se împlinesc astăzi”.
Vazându-l şi auzindu-l pe Isus,
toţi sunt uimiţi şi surprinşi
deoarece prin persoana sa
timpul mesianic pătrunde în istoria oamenilor.
Într-adevăr, persoana lui Isus
este culmea istoriei mântuirii,
pregătită şi relatată în istoria lui Israel,
iar misiunea lui Isus constă
în a proclama vestea cea bună celor săraci 
şi a dărui îndurarea Domnului.

Contextul: Isus la Nazaret

Isus se întoarce la Nazaret și se duce la sinagogă, după cum îi era obiceiul. Îi este dat să citească un text din Isaia, care vestește timpul mântuirii, bucuria pentru cei săraci și eliberarea celor oprimați. Acest mesaj este puternic și înflăcărează speranța în cei de față, care îl țintesc cu privirea, în așteptarea comentariului. La auzul cuvintelor sale: ”Aceste cuvinte ale Scripturii se împlinesc astăzi”, toată adunarea este nedumerită. În același moment Isus face prima vestire. Le spune că promisiunile din vechime se împlinesc prin el, iar mântuirea așteptată de veacuri, în acest moment este prezentă în persoana sa.

Isus este Mesia. ”Împins de puterea Duhului Sfânt” el inaugurează timpul mântuirii și proclamă anul de îndurare al Domnului.

Liturgia Cuvântului

Textele liturgice scot în evidență tema vestirii Cuvântului lui Dumnezeu, care zidește într-un singur trup biserica sa.
  • În prima lectură preotul Esdra citește din cartea Legii, iar poporul își manifestă atitudinea de adorare față de Cuvântul lui Dumnezeu: ”A deschis cartea în văzul întregului popor şi toţi cei de faţă s-au ridicat în picioare. (…) Se citeau lămurit bucăţi din cartea Legii lui Dumnezeu şi erau explicate aşa încât toţi înţelegeau ceea ce se citea”.
  • În lectura a doua Paul afirmă: ”Voi sunteţi trupul lui Cristos şi fiecare în parte este un mădular al acestui trup”.
  • În evanghelie Luca îl prezintă pe Isus în sinagoga din Nazaret: ”A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi după obiceiul său, a intrat într-o zi de sâmbătă în sinagogă şi s-a ridicat să citească. I s-a dat cartea profetului Isaia”.

Perspectiva: “o expunere ordonată”, “s-a ridicat să citească”, “ochii tuturor”

1. ”O expunere ordonată”
Luca știe că nu poate să se împlinească fără să-și exprime propria identitate. De aceea, două sunt lucrurile care îi rețin atenția: situația sa existențială, care îi leagă prezentul de faptele, cuvintele și evenimentul lui Isus; și timpul, ca deschidere spre un trecut, care devine memorie și care îndeamnă la o actualizare permanentă, în dialog cu ceilalți, într-o căutare continuă a lui Dumnezeu, întrupat în Isus Cristos. Astfel Luca se simte responsabil în dorința-i de a se recunoaște în cadrul unei istorii, care devine un proiect pentru viitor.

Preocuparea lui Luca este clară: asumarea misiunii de a relata experiența omului care intră în contact cu mântuirea promisă, mai întâi în vechime de însuși Dumnezeu, iar în aceste vremuri realizată în Isus. Luca însuși observă că această alegere este foarte importantă, deoarece în Isus din Nazaret timpurile se împlinesc pentru orice om, de pretutindeni și din orice timp.

Este vorba de istoria lui Isus, de ”fapte care s-au petrecut printre noi”, ”așa cum ni le-au transmis cei care, de la început, au fost martori oculari”, mai exact primii ucenici și apostolii, deveniți mai apoi ”slujitori ai cuvântului”. Faptele și cuvintele lui Isus sunt izvor de viață pentru timpurile viitoare, sunt ”noul memorial”. Experiență unică și irepetabilă! Iar Luca o contemplă. El se simte responsabil pentru ceea ce a primit și nu poate să trăiască în pace dacă nu transmite totul mai departe, lui Teofil, ca ”expunere ordonată”. Intenția este clară: Teofil, care înseamnă ”iubit de Dumnezeu”, să își dea seama de ”trăinicia învățăturii pe care a primit-o” și să primească mărturia despre timpurile mesianice, împlinite în evenimentul lui Isus Cristos.

2. ”A venit la Nazaret, (…) a intrat în sinagogă şi s-a ridicat să citească”
Împins de puterea Duhului Sfânt Isus se întoarece în Galileea. El predică în sinagogi, pe străzi și în case, face minuni și vorbește cu înțelepciune. Faima despre el se răspândește pretutindeni.

Isus se întoarce la Nazaret, printre ai săi, acolo unde a crescut. Toți îl așteaptă cu nerăbdare. Abia ajuns, în zi de sâmbătă, intră în sinagogă și citește profețiile din Isaia, pe care, cu o siguranță totală, le aplică la el însuși. Apoi strânge sulul, interpretează mesajul ca fiind vestea cea bună și le vestește celor prezenți mântuirea: celor săraci bucuria sosirii timpului mesianic, celor asupriți libertatea, celor orbi vederea, tuturor anul de îndurare al Domnului.

Isus este în mijlocul lor și inaugurează un timp nou: cel al ascultării credinței în Dumnezeu și cel al fraternității între oameni.

3. ”Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi asupra lui”
Pe cât este de mare și de neînțeles liniștea, pe atât de surprinzătoare și de necrezut este vestea primită. Toți se găsesc în fața lui Isus, chiar în această zi (din grecescul “sémeron”), iar ochii tuturor erau țintiți asupra lui: … deoarece cuvintele lui Isus sunt ”evanghelia”. Da, sunt vestea cea bună, care formează din toți un singur trup și care îi invită să-l urmeze, să meargă împreună cu el.

Într-adevăr proclamarea evangheliei îi face pe ascultători contemporani cu Isus, iar textul sacru se împlinește în viața celor care îl ascultă și îl primesc, prin ascultarea credinței. În mod tainic, acesastă evanghelie se actualizează ”astăzi”, ori de câte ori Evanghelia este proclamată în numele lui Isus, și se împlinește în viața celui care îl ascultă pe Isus, care o vestește.

Ieri ca și astăzi, Isus este Mesia. Cuvântul său este mereu plin de viață, în special în celebrarea liturgică.

Pentru ca viața să fie trăită 
(Rugăciunea zilei)

“Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
călăuzeşte viaţa noastră după voinţa ta,
pentru ca, în numele Fiului tău preaiubit,
să ne învrednicim a fi tot mai bogaţi în fapte bune”.
Trimiteți un comentariu