sâmbătă, 13 februarie 2016

Adevăratul cult - Duminica I din Postul Mare (Anul C)

ISUS ÎN PUSTIU
„Adevăratul cult”
Dt 26,4-10; Ps 90; Rom 10,8-13; Lc 4,1-13

Isus se prezintă ca adevăratul Mesia.
În singurătatea pustiului,
el dezvăluie cine este ca om,
care este poziția sa față de puterea lumească
și care este legătura sa cu Dumnezeu.
În solidaritate cu frații săi,
în umanitate,
înfruntă ispitele celui rău,
arată care este cultul adus unicului Dumnezeu
și îmbrățișează misiunea
cu o iubire nețărmurită.




Contextul: ispitirea lui Isus
Plin de Duhul Sfânt, Isus pleacă de la Iordan sub privirile mirate ale lui Ioan Botezătorul și ale celor prezenți. Se îndreaptă spre pustiu sub călăuza Duhului Sfânt. Și aici, în liniște și austeritate, dorește să rămână în comuniune cu Dumnezeu, Tatăl său. Timp de patruzeci de zile, în rugăciune și prin post, el se pregătește pentru activitatea publică pe care o va începe în curând. Mai târziu, probabil din destăinuirile făcute ucenicilor chiar de către Isus, evanghelistul va consemna experiența profundă de credință trăită în pustiu și lupta aprigă cu ispitirile teribile ale diavolului.
Isus este Mesia. El postește, se roagă și învinge ispitele diavolului.

Liturgia Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență cultul adus unicului Dumnezeu.
  • În prima lectură, autorul sacru prezintă crezul cel mai vechi al lui Israel, crez care proclamă credința în Dumnezeu, Creatorul lumii și Stăpânul istoriei: „Domnul ne-a scos din Egipt cu mână tare şi cu braţ puternic, cu fapte înfricoşătoare, cu semne şi minuni. El ne-a condus în acest loc şi ne-a dat această ţară, o ţară în care curge lapte şi miere. Acum iată, aduc primele roade din recoltele pământului pe care mi l-ai dat tu, Doamne”.
  • În a doua lectură, Paul prezintă creștinilor din Roma o frumoasă mărturisire de credință în Isus Cristos, în care evidențiază adeziunea inimii și a minții la misterul pascal: „Dacă tu mărturiseşti, cu gura ta, că Isus este Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit”.
  • În evanghelie, după ce a relatat Botezul în apele Iordanului, Luca îl prezintă pe Isus în singurătatea pustiului unde, la sfârșitul celor patruzeci de zile petrecute în post și rugăciune, este ispitit de diavol și își exprimă încrederea totală în Dumnezeu Tatăl: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai lui să-i slujeşti”.
Perspectiva: „în pustiu”, „Dumnezeului tău să te închini”, „un anumit timp”
1. „Isus a fost condus de către Duhul Sfânt în pustiu timp de patruzeci de zile”
În timpul Botezului lui Isus în apele Iordanului, a avut loc o teofanie în care Tatăl ceresc l-a confirmat pe Isus ca Fiul său preaiubit și în care Duhul Sfânt a coborât asupra lui. Această intervenție divină arăta că a sosit timpul mesianic. Imediat după Botez, tânărul învățător din Nazaret se îndepărtează de Iordan și merge în pustiu, în apropiere de Ierihon. Aici, sub călăuza Duhului Sfânt, petrece patruzeci de zile în post, în rugăciune și în comuniune cu Tatăl.
La sfârșitul celor patruzeci de zile de post, odată cu foamea și-a făcut apariția „acuzatorul” (din grecescul „diabolon”). Isus și diavolul se găseau față în față. În acel loc ars de soare în care se aflau doar ei, nu mai puțin de trei ori, diavolul încercă să-l abată pe Isus de la calea pe care pornise după Botez.

2. „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai lui să-i slujeşti”
Diavolul îl ispitește pe Isus cu privire la misiunea sa mesianică. Văzându-l lipsit de puteri din cauza postului, îi cere să facă o minune dacă este Fiul lui Dumnezeu și să transforme pietrele în pâine, iar apoi să le mănânce sau să i le ofere. Prima ispită este teribilă: este o alternativă falsă. Pâinea, semn al vieții, să ia locul lui Dumnezeu, izvorul vieții. Deoarece ispititorul a schimbat totul, Isus intervine, restabilește ordinea și afirmă că adevărata „pâine” – izvor de viață - este Dumnezeu însuși. Orice om își găsește sensul vieții când ascultă cuvântul lui Dumnezeu și are încredere în el. Stabilind o relație autentică cu Dumnezeu, el va ajunge să împărtășească, în solidaritate cu ceilalți, din pâinea primită în dar.
„Principele acestei lumi” nu se lasă bătut, ci schimbă strategia și îl ispitește pe Isus cu privire la planul de mântuire stabilit de Dumnezeu. A doua ispită este o afacere diabolică: dobândirea puterii politice și supunerea față de ispititor. Și de data aceasta, Isus afirmă că este absolut interzisă schimbarea planului lui Dumnezeu cu planul omului. Această schimbare este o idolatrie în care mijloacele devin scop, iar omul ia locul lui Dumnezeu. Este vițelul de aur! A dobândi puterea acestei lumi prin mijloace necurate, adică a face un idol din putere, și a-l îndepărta pe Dumnezeu, împlinind visul propriului orgoliu, sunt păcate foarte grave. Omul se împlinește numai dacă îl adoră pe unicul Dumnezeu și îi aduce cultul cuvenit.
În cele din urmă, ispititorul depășește orice limită și arată nu numai că îi sunt cunoscute textele biblice, ci și faptul că știe să se folosească de acestea. A treia ispitire are loc în orașul sfânt, în Ierusalim, și se îndreaptă împotriva credinței:unde este Dumnezeu, Dumnezeul tău? îl întreabă ispititorul pe Isus. Diavolul are pretenția ca Dumnezeu să intervină, să facă o minune și să-și țină promisiunea față de Fiul său. Această ispita este radicală și întoarce totul pe dos. Practic, diavolul rostește numele lui Dumnezeu și se folosește de el. Și aici totul se termină. Isus intervine din nou și citează din Sfânta Scriptură: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”. El afirmă clar că numai lui Dumnezeu i se aduce cult și că Dumnezeu nu poate fi ispitit.

3. „Diavolul s-a îndepărtat de Isus pentru un anumit timp”
Evanghelia notează că Isus a învins toate ispitirile celui rău, continuându-și apoi misiunea și inaugurând împărăția lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Iar cât privește diavolul, spune că acesta s-a îndepărtat „pentru un anumit timp”. Mai târziu, tot evanghelia va mărturisi că diavolul se va întoarce cu ispitele sale teribile în „momentul” permis de Dumnezeu.
Citind și recitind experiența lui Isus în pustiu și observând lupta pe care el a purtat-o cu cel rău, se poate spune că ceea ce s-a întâmplat atunci în pustiu este emblematic pentru situația existențială a oricărui om devenit copil al lui Dumnezeu prin Botez. Tot ceea ce Isus a trăit în pustiu ar putea să reapară și în viața oricărui ucenic de-al său.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic, dă-ne, te rugăm, harul,
ca, prin celebrarea acestui sfânt post,
să înaintăm în înțelegerea misterului lui Cristos
și să dobândim roadele sale
printr-o adevărată viață de credință”. 

Gândurile mele
Timp de patruzeci de zile, în rugăciune și prin post, Isus se pregătește pentru activitatea sa publică.
Este absolut interzisă schimbarea planului lui Dumnezeu cu planul omului. Această schimbare este o idolatrie în care mijloacele devin scop, iar omul ia locul lui Dumnezeu. Este vițelul de aur! 

Descarcă documentul
Trimiteți un comentariu