duminică, 21 februarie 2016

Fața lui Isus - Duminica a II-a din Postul Mare (Anul C)

TEOFANIA DE PE TABOR
„Fața lui Isus”
Gen 15,5-12.17-18; Ps 26; Fil 3,17- 4,1; Lc 9,28-36

Contemplarea gloriei de pe chipul lui Isus
și ascultarea vocii Tatălui pe Tabor
va întări credința discipolilor
pe calea spre Golgota.
Momentele trăite pe munte
îi vor ajuta să înțeleagă cine este Isus,
iar întâlnirea cu Moise și cu Ilie
le va arăta care este misiunea Fiului Omului.
Acele momente vor rămâne pentru totdeauna
în memoria lui Petru, Iacob și Ioan
și îi vor ajuta să descopere
identitatea Învățătorului lor.

Contextul: schimbarea la față a lui Isus
Au trecut puține zile de când Isus a afirmat că autoritățile din Ierusalim îl vor condamna la moarte și de când cuvintele sale au căzut ca un fulger peste grupul discipolilor. De altfel, discipolii nici nu aveau cum să înțeleagă în acel moment cuvintele Învățătorului lor, iar unii dintre ei chiar s-au scandalizat de Învățătorul lor, deoarece aveau în minte doar idealul unui Mesia glorios. Acela a fost un mare moment de criză, moment în care Isus l-a invitat pe Petru să-l urmeze și să nu se împiedice de drama crucii. Evanghelia notează că - după acel moment delicat - Isus și-a continuat cu hotărâre calea spre Ierusalim și a ales să urce pe munte împreună cu Petru, Iacob și Ioan pentru a se ruga. Iar aici, pe munte, în timp ce Isus se ruga în prezența ucenicilor, aspectul feței lui s-a schimbat, iar vocea Tatălui l-a confirmat ca Fiul său preaiubit.
Isus este Fiul preaiubit al Tatălui. El s-a schimbat la față înaintea discipolilor săi.

La izvoarele cuvântului
Textele liturgice scot în evidență alianța pe care Dumnezeu a stabilit-o cu Avram și care a ajuns la împlinire în persoana lui Isus Cristos.
  • Prima lectură prezintă credința lui Avram și alianța pe care Domnul a încheiat-o cu acesta: „Descendenței tale îi voi da ţara aceasta de la râul Egiptului până la Râul cel Mare, râul Eufrat”.
  • În a doua lectură, Paul le scrie Filipenilor: „Patria noastră este în ceruri, de unde îl așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos”.
  • În evanghelie, Luca prezintă teofania de pe Tabor, în care Dumnezeu Tatăl îl confirmă pe Isus ca Fiul său: „Atunci a fost o voce din nor, spunând: «Acesta este Fiul meu cel ales;ascultați de el!»”.
Perspectiva: „s-a urcat pe munte ca să se roage”, „ascultaţi de el”, „iar ei au tăcut”

1. „S-a urcat pe munte ca să se roage”
Isus se găsea pe la jumătatea activității sale publice și știa că vestirea Împărăției lui Dumnezeu a nemulțumit autoritățile civile și religioase de la Ierusalim. El întrevedea deja calea crucii și de aceea a ales să le dezvăluie discipolilor săi ce se va întâmpla peste puțin timp. Acea dezvăluire a creat un moment de neliniște. Desigur, ucenicilor le era foarte greu să accepte că Învățătorul lor nu este un Mesia glorios, ci un Mesia suferind. Isus observă neliniștea discipolilor și îi ia cu sine pe Petru, Iacob și Ioan și se urcă pe munte ca să se roage împreună. Probabil, noaptea se lăsa deja, iar acolo, sus, liniștea era tot mai adâncă. Și notează evanghelia că, în timp ce Isus se roagă, și-a dezvăluit gloria sa: „Aspectul feţei i s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare”.

În acel moment, discipolii au contemplat gloria lui Mesia, glorie pe care până atunci doar și-o imaginaseră. Ei au rămas uimiți de „aspectul schimbat al feței” lui Isus. Era o lumină care ieșea din interiorul Învățătorului lor, care nu-i orbea și care le descoperea ceva ascunsă, adevăratul chip al lui Mesia. Invizibilul se destăinuia în fața lor. Lumina trupului lui Isus se răspândea ca niște raze puternice de soare, iar ei contemplau îmbrăcămintea lui foarte albă și strălucitoare.

În acest con de lumină de pe Tabor - loc al prezenței și al întâlnirii cu Dumnezeu – cei trei discipoli au văzut două personaje semnificative ale Vechiului Testament, personaje care se aflau în compania lui Isus și care stăteau de vorbă cu el: mai exact, au văzut pe Moise, cel care a vorbit cu Dumnezeu pe Sinai și care este reprezentant al Legii, și pe Ilie, profetul care a vorbit cu Dumnezeu pe muntele Carmel și care este reprezentant al profeților. Apăruți în glorie, aceștia doi „vorbeau despre sfârșitul lui Isus care urma să se împlinească la Ierusalim”, și discutau împreună despre misterul crucii și despre semnificația paștelui lui Isus.

În timpul teofaniei de pe muntele Tabor, Petru, Iacob și Ioan priveau cu uimire spre Moise și Ilie, contemplând totodată chipul strălucitor al lui Isus. Înțelegeau că este bine să stea împreună și întrezăreau în Isus o împlinire tainică a tuturor celor din trecut și a celor din viitor. În timpul viziunii, Petru nu-și dădea seama ce spunea. Vorbea de trei corturi, el care se află înaintea „cortului” (din grecescul „skene” care face referință la ebraicul „shekinah”), a „trupului” lui Isus, un cort mai mare și mai prețios decât cel construit de Moise, un cort nefăcut de mână omenească.

2. „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!”
Norul care odinioară acoperea muntele Sinai și care s-a coborât peste cortul alianței, învăluie acum muntele Tabor. Din acest nor - semn al gloriei lui Dumnezeu - se aude un glas care spune: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!”.
Viziunea gloriei divine se completează cu vestirea glasului din nor. Vocea lui Dumnezeu îl confirmă și îl arată pe cel întrupat, pe Isus, Fiul preaiubit. Vocea care a răsunat se recunoaște în persoana lui Isus, în acela care revelează legea cea nouă pentru totdeauna și în care se împlinește misterului Fiului Omului prin taina crucii.

3. „Ei au tăcut şi nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut”
Teofania de pe Tabor este o tainică dezvăluire care a rămas în memoria discipolilor și ca semn și ca dar. Această dezvăluire îi întări pe discipoli pe calea spre Ierusalim și mai ales în clipa crucii.
În mod inevitabil, Petru și ceilalți discipoli vor merge pe aceeași cale împreună cu Învățătorul lor, iar în clipa grea a crucii, ei vor vedea în Isus pe acela care se oferă pentru popor și care împlinește un nou exod. În acel moment mântuitor, îl vor vedea pe Isus ca pe noul Moise care încheie o nouă alianță definitivă cu Dumnezeu. Iar mai târziu - după ce vor primi darul Duhului Sfânt - îl vor recunoaște pe Isus ca pe noul Ilie, ca acela care împlinește toate Scripturile. Vor „păstra tăcerea” despre toate acestea și nu vor spune nimănui nimic despre cele văzute. Doar peste puțin timp, după învierea lui Isus, vor fi martori credibili despre tot ceea ce li s-a dezvăluit și li s-a încredințat.

Pentru ca viață să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care ne-ai poruncit să ascultăm de Fiul tăi iubit,
întărește inimile noastre cu hrana cuvântului tău,
ca, purificându-ne privirea lăuntrică,
să ne putem bucura de vederea gloriei tale”.

Gândurile mele
În timpul teofaniei de pe Tabor, Petru nu-și dădea seama ce spunea! Vorbea de trei corturi, el care se află înaintea „cortului”, a „trupului” lui Isus, un cort mai mare și mai prețios decât cel construit de Moise, un cort nefăcut de mână omenească.


Trimiteți un comentariu