duminică, 28 februarie 2016

A aduce roade - Duminica a III-a din Postul Mare (Anul C)


PARABOLA SMOCHINULUI
„A aduce roade”
Ez 3,1-8.13-15; Ps 102; 1Cor 10,1-6.10-12; Lc 13,1-9

Înțelegerea semnelor timpului
și recunoașterea anului de milostivire
sunt strâns legate
de interpretarea parabolei smochinului.
În joc, sunt viața și moartea,
timpul și convertirea,
problema răului și
intervenția milostivirii divine.
Apropierea de Dumnezeu
este cheia salvării de la pieire
și a orientării spre o viață rodnică.

Contextul: chemarea la convertire
Isus se află pe drumul ce duce spre cetatea sfântă a Ierusalimului, cetate în care va împlini tot ceea ce profeții au anunțat cu privire la el. Lumea îl recunoaște imediat și se apropie de el ca să-l asculte. Unii îi cer părerea cu privire la masacrul pelerinilor ordonat de Pilat și cu privire la nenorocirea prăbușirii turnului din Siloe peste optsprezece persoane. Ca răspuns la cele două nenorociri, Isus povestește parabola smochinului și vorbește despre o convertire care implică atât folosirea cu grijă a timpului oferit de Dumnezeu, cât și primirea milostivirii divine. El afirmă că Tatăl ceresc așteaptă și se bucură pentru întoarcerea oricărui rătăcit. De fapt, răbdarea și milostivirea sunt motivele pentru care smochinul, deși are securea la rădăcină, nu este tăiat, ci este îngrijit pentru ca să aducă roade.
Isus este Mesia. El îi invită pe toți să interpreteze bine semnele timpului și să se convertească.

La izvoarele cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema convertirii.
  • Prima lectură îl prezintă pe Moise pe muntele Horeb, unde se prezintă în fața lui Dumnezeu cu mare teamă: „Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să-l privească pe Dumnezeu”.
  • În a doua lectură, referindu-se la trecerea poporului lui Israel prin pustiu, Paul îndeamnă la veghere: „Cel care crede că se ține pe picioare să vadă să nu cadă”.
  • În evanghelie, referindu-se la două nenorociri petrecute la Ierusalim, Isus vorbește despre necesitatea convertirii și afirmă: „Dacă nu vă convertiți, cu toţii veţi pieri la fel”.

Perspectiva: „dacă nu vă convertiți”, „un smochin”, „va face fructe”

1. „Dacă nu vă convertiți, cu toţii veţi pieri la fel”
Două dintre nenorocirile recente se aflau pe buzele tuturor: masacrarea unor zeloți în templu, din ordinul lui Pilat, și prăbușirea turnului din Siloe peste optsprezece persoane. Se credea că cele două evenimente erau o pedeapsă din partea lui Dumnezeu: cei cuprinși de prejudecăți îi atribuiau lui Dumnezeu orice nenorocire sau vedeau peste tot numai pedepse și necazuri care îi lovesc pe cei păcătoși.
Câțiva iudei se apropie de Isus pentru a-l pune la curent cu ultimele întâmplări și pentru a vedea ce părere are. Printre aceștia, se aflau probabil și unii zeloți curioși să afle părerea lui Isus cu privire la idealul lor de libertate, aspirație împărtășită de mulțime de altfel, dar înăbușită cu brutalitate de asupritorii romani. Oare ce va propune Învățătorul din Nazaret despre suferință, despre răul pe care îl fac asupritorii și despre situația dramatică provocată de nenorocirile care se întâmplă?

Evanghelia notează reacția categorică a lui Isus care afirmă: „Eu vă spun că nu!”. Dumnezeu nu pedepsește pe nimeni! Dumnezeu este milostiv! Și nu numai că nu condamnă pe nimeni, ci îi cheamă pe toți la mântuire. Adevărata semnificație a nenorocirilor se află dincolo de aparențe. Isus îi invită pe cei prezenți să se lase provocați de cele întâmplate și să înlocuiască prejudecata și răzbunarea cu milostivirea Tatălui ceresc. Fără îndoială, răul există. De aceea, se impune o adevărată schimbare, o hotărâre de viață. E necesar să se reflecteze asupra propriei existențe și să nu se amâne decizia unei schimbări. Chiar în acest moment, Tatăl ceresc își dezvăluie bunătatea și își arată milostivirea sa față de oameni.

2. „Un om a plantat un smochin în via sa”
Simbol al Legii, smochinul e sădit într-o vie, adică în Israel. Dumnezeu l-a ales pe Israel ca popor și a dorit să-i fie aproape, să stea cu el. I-a venit apoi în întâmpinare cu multă grijă, atât prin învățături, cât și prin mesagerii pe care i-a trimis, cerându-i să aducă roade de dreptate. Chiar acum, iată, a sosit anul milostivirii, timpul în care Dumnezeu dorește sa fie în mijlocul oamenilor, timpul în care smochinul nu mai e un simbol doar pentru Israel, ci o imagine a deschiderii față de întreaga omenire.
Și ce stăpân lipsit de noroc! Smochinul s-a bucurat de toate cele primite, însă a dat numai frunze. Din păcate, nu rodește. Mai grav, nici măcar nu-și dă seama de riscul de a fi tăiat și ars. Și, totuși, milostivirea stăpânului rămâne neschimbată. Chiar în acest timp, stăpânul viei l-a trimis pe viticultor - pe fiul său - pentru a obține iertarea și pentru a altoi lemnul cel verde pe trunchiul neroditor al smochinului.

Parabola smochinului este strâns legată de un timp marcat de grijă și de milostivire, mai exact de prezența și de activitatea lui Isus. Este vorba de un timp de har. Totodată, notează evanghelia, va mai fi nevoie de un timp de îngăduință, de încă un an - cât ieri, azi și întotdeauna - de un timp cât toată istoria. Și astfel va exista un timp prielnic pentru predicat, pentru convertire, pentru misiune, pentru fiecare om. Un an de milostivire!

3. „Poate va face fructe la anul”
Parabola smochinului dezvăluie grija iubitoare a lui Dumnezeu față de oameni și arată că anul de milostivire este o ocazie prielnică pentru convertire. Se afirmă în parabolă că încă mai este timp. Prin grija iubitoare a lui Dumnezeu, viața și istoria își împletesc destinul mai departe.

În mod inevitabil, prezența răului în viața de zi cu zi nu va încetă să fie o adevărată provocare și o neliniște marcată de suferință. De aceea, omul este întărit de harul lui Dumnezeu pentru a se apăra de prezența răului cu toate forțele de care dispune, pentru a se opune foamei, violenței și dezordinii și pentru a lupta împotriva fricii. Harul lui Dumnezeu îi este pavăză. Pe calea pocăinței și a convertirii, îi este un sprijin puternic care îl ajută să aducă roade și să trăiască o viață frumoasă.

Omul are convingerea că pe calea vieții este susținut de Isus - Mesia - învingătorul răului și făuritorul noului exod spre libertate. Acum, ca și acum două mii de ani, el parcurge aceeași cale a convertirii, o cale însemnată de discernământul care conduce spre milostivirea lui Dumnezeu și spre descoperirea sensului vieții.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care ești izvorul a toată bunătatea și îndurarea
tu ne-ai arătat că postul, rugăciunea și pomana
vindecă rănile pricinuite de păcate; privește cu bunăvoință spre noi,
cei care, apăsați de povara greșelilor, ne recunoaștem vinovăția
și ridică-ne mereu cu îndurarea ta”.

Gândurile mele
Dumnezeu nu pedepsește pe nimeni. Dumnezeu este milostiv!
Omul are convingerea că este întărit de harul lui Dumnezeu și că dispune de toate forțele necesare pentru a se apăra de prezența răului, pentru a se opune foamei, violenței și dezordinii și pentru a lupta împotriva fricii.
Trimiteți un comentariu