sâmbătă, 26 martie 2016

Vestirea mironosițelor - Vigilia Pascală (Anul C)

CRISTOS A ÎNVIAT!
„Vestirea mironosițelor”
Șapte lecturi din VT; Rom 6,3-11; Ps 117; Lc 24,1-12

În prima dimineață de Paști,
femeile care s-au dus la mormânt cu mirodenii
pentru a împlini datinile
devin mironosițe,
„apostolițe ale apostolilor”
și mărturisitoare a mormântului gol
și vestitoare ale învierii Domnului.
Femeile primesc mesajul celor doi îngeri
și apoi îl duc apostolilor și tuturor celorlalți:
„Isus Cristos este viu, a înviat!”
Stăruitoare și curajoase,
ele vestesc ce „au văzut”,
pentru ca toți să-l „recunoască” pe Cristos înviat.

Contextul: învierea lui Isus
În acele momente de doliu, femeile nu se îndepărtează și nici nu șovăie în credința în Învățătorul Isus, ci devin mărturisitoare stăruitoare și curajoase. Încheiată fiind ziua de sâmbătă, dis-de -dimineață, Maria Magdalena, Ioana, Maria lui Iacob și celelalte femei care sunt cu ele, iau mirodeniile pe care le pregătiseră cu multă grijă și se duc la mormânt pentru a împlini datinile. Sosite la mormânt, ele constată că piatra este dată la o parte și, privind, nu găsesc trupul lui Isus. Încep să se întrebe ce ar fi putut să se întâmple și imediat le apar doi îngeri care le spun: „Isus Cristos este viu, a înviat”. Bucuria lor este mare! Se întorc apoi de la mormânt și „vestesc toate cele întâmplate celor unsprezece și tuturor celorlalți”.
Isus Cristos este Domnul. El este viu, a înviat.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență marile evenimente din istoria mântuirii, evenimente care culminează cu învierea lui Isus Cristos din morți.
  • Cele șapte lecturi din Vechiul Testament povestesc faptele minunate pe care Domnul le-a făcut pentru poporul său.
  • În epistola din Noul Testament, Paul amintește creștinilor din Roma că au fost botezați în moartea lui Cristos: „Dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu el, știind că Cristos cel înviat din morți nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui”.
  • În evanghelie, Luca prezintă mesajul îngerilor către femei și mesajul acestora către ucenici; evanghelistul accentuează atât cuvintele îngerilor: „Pentru ce îl căutați pe cel viu între cei morţi? Nu este aici, a înviat”, cât și kerigma: „Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile celor păcătoşi, să fie răstignit,iar a treia zi să învie”.

Perspectiva: „la mormânt cu mirodenii”, „a înviat”, „au vestit toate acestea”

1. „Dis-de-dimineață, femeile s-au dus la mormânt cu mirodenii”
Sărbătoarea Paștelui ebraic s-a încheiat. Începe o zi nouă, „prima zi a săptămânii”, și toți se gândesc să-și reia viața de mai înainte. Pentru unii însă nu poate să mai fie aceeași viață de mai înainte. Discipolii, Maria, femeile care îl urmaseră pe Isus din Galileea și prietenii acestora sunt în doliu, deoarece Isus se găsește deja de trei zile în mormânt, iar durerea pentru moartea sa este foarte mare.

Este încă întuneric. Noaptea este apăsătoare și femeile nu pot să mai aștepte. „Maria Magdalena, Ioana, Maria lui Iacob și celelalte femei care sunt cu ele” ies din casă și se întorc la mormânt. Ele au pregătit mirodenii prețioase pentru a îmbălsăma trupul Învățătorului lor și doresc să-și exprime durerea pentru pierderea lui.

Pe drum, vorbesc despre Isus și își spun: „Învățătorul a făcut bine tuturor, a vindecat pe toți cei bolnavi și toți au plecat de la el mângâiați și încurajați”. Sunt îndurerate profund. Cât le este de greu să se resemneze în fața nedreptății! Își spun: „De ce a trebuit să plătească cu prețul vieții sale faptul de a fi bun cu toți?” Din fericire însă nu s-a terminat totul. Le așteaptă o surpriză. Sosite la mormânt, văd că piatra pusă este îndepărtată, iar mormântul este deschis. Simt că dorința lor de a-l cinsti pe Isus este amenințată și se apropie în grabă de mormânt pentru a intra.

2. „Pentru ce îl căutați pe cel viu între cei morţi? Nu este aici, a înviat”
Mormântul este gol! Îngrijorate, femeile vad în fața ochilor tot ce-i mai rău și caută trupul lui Isus. Își spun una către cealaltă: „Ce sens au toate acestea? Cine l-a luat?” Nu găsesc nici o explicație. Și iată, în acel moment, doi îngeri îmbrăcați în veșminte strălucitoare le dezvăluie înțelesul lipsei trupului lui Isus: „Pentru ce îl căutaţi pe cel viu între cei morţi? Nu este aici, a înviat”.

Femeile sunt cuprinse de teamă: singura lor reacție este adorația, iar tăcerea lor devine venerație. Și-au îndreptat ochii spre pământ și „își amintesc” cuvintele lui Isus despre învierea sa, iar acele cuvintele aduc lumină în inima și în mintea lor. Se gândesc: „Cu adevărat, Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Isus nu este aici, în mormânt, ci printre cei vii”.

Căutarea din acea dimineață s-a încheiat, iar plânsul de jale al mironosițelor s-a transformat în bucurie. Înaintea ochilor lor se deschidea o perspectivă plină de speranță, viața cea nouă promisă de Isus, o putere care a învins moartea și a lăsat mormântul gol.

3. „Femeile au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi”
Ce au gândit discipolii la auzul cuvintelor rostite de mironosițe? Vestirea din acea dimineață probabil l-i s-a părut fără sens, doar cuvinte goale... însă numai pentru câtva timp. Neîncrederea lui Petru, care imediat „a alergat la mormânt”, s-a transformat în uimire. El nu a mai găsit trupul lui Isus acolo unde l-au pus, ci doar semnele morții, adică giulgiurile. Constatarea lui Petru a fost aceeași cu cea exprimată de femei: mormântul era gol iar trupul lui Isus nu era de găsit.

Din acea dimineață unică, femeile mironosițe au devenit modelul oricărui credincios. Vestea învierii lui Isus Cristos primită de la îngeri, ele au transmis-o mai departe ucenicilor și tuturor celor care erau cu ei și au devenit astfel „martore” ale vestirii pascale: „Cristos a înviat!”

Cu mărturisirea femeilor începe o cale nouă. Această cale pornește de la mormântul gol și se împlinește în casă - în jurul celor unsprezece și a tuturor celorlalți frați - acolo unde răsună cuvântul vieții și unde se frânge pâinea. Aceasta vestire a vieții fără de sfârșit și a bucuriei învierii devine relatare. Ea se numește „memorial” sau „anamneză” și cuprinde trecerea de la tristețe la bucurie, de la moarte la viață. În mod minunat, această vestire deschide orizontul nou al speranței într-o viață nouă care nu apune și care se împlinește în veșnicia lui Dumnezeu.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care dai strălucire acestei nopți sfinte
prin slava învierii Domnului,
întărește în Biserica ta duhul înfierii,
pentru ca noi, fii tăi, reînnoiți cu trupul și cu sufletul,
să-ți slujim în curăția inimii”.

Gândurile mele
Cu mărturisirea femeilor începe o cale nouă. Această cale pornește de la mormântul gol și se împlinește în casă - în jurul celor unsprezece și a tuturor celorlalți frați - acolo unde răsună cuvântul vieții și unde se frânge pâinea.
Trimiteți un comentariu