sâmbătă, 23 aprilie 2016

Semnul distinctiv al creștinului - Duminica a V-a din Timpul Pascal (Anul C)

IUBIREA FRĂȚEASCĂ
Semnul distinctiv al creștinului

Fap 14,21-27; Ps 144; Ap 21,1-5; In 13,31-35

În cadrul ultimei sale cine pascale,
Isus lasă ucenicilor săi
porunca iubirii frățești.
Această poruncă nouă vine de la Isus;
este un dar,
deoarece descoperă iubirea lui Dumnezeu;
este un criteriu de recunoaștere al discipolilor,
deoarece este motivată de iubirea lui Isus
față de cei care îl urmează.
Dacă distinctivul iubirii frățești lipsește,
atunci lipsește totul.

Contextul: Isus lasă porunca cea nouă
Isus se află în cenacol și mănâncă paștele împreună cu ucenicii săi. cu toții se apropie de momente grele și de amară singurătate. Cunoscând deja fapta lui Iuda și clipa separării de ucenicii săi, Isus simte sosirea ceasului său, vede apropiindu-se momentul glorificării sale pe cruce. În acest context, divinul Învățător lasă discipolilor ultimele sale învățăturile, rostind cuvinte care vor deveni o adevărată „piatră miliară”: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii”.
Isus este Fiul Omului. El lasă ucenicilor săi porunca iubirii frățești.

La izvoarele cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema noutății iubirii aduse de Isus.
  • În prima lectură, Paul și Barnaba povestesc despre activitatea lor misionară și mărturisesc: „Dumnezeu a deschis și păgânilor poarta credinţei”.
  • În a doua lectură, într-o viziune, Ioan îl vede pe Isus care spune: „Iată, le fac pe toate noi!”
  • În evanghelie, Isus proclamă în mod solemn: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţi! Așa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii! Prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți discipolii mei”.

Perspectiva: „Fiul Omului”, „așa cum eu v-am iubit pe voi”, „ucenicii mei”

1. „Acum a fost glorificat Fiul Omului”
În evanghelia pe care a scris-o, Ioan vorbește despre misterul profund al lui Isus de la ultima cină pascală și dezvăluie faptul că Învățătorul său s-a pregătit cu multă atenție pentru ceasul iminent al crucii. Ceasul mântuitor al crucii se afla în planul lui Dumnezeu și consta într-un gest nemărginit de iubire față de toți oamenii. Isus cunoștea acel ceas, iar în timpul cinei de taină îl vede foarte aproape: el știe că împlinirea acestuia - preamărirea sa pe cruce - va face să strălucească slava Tatălui într-un mod nemaivăzut și că din acel moment va începe o eră nouă. Acela va fi ceasul mântuirii, dar nu ca o promisiune, ci ca o împlinire.

În acea seară de joi, răpiți de taina riturilor sacre, discipolii absorbeau orice cuvânt și contemplau fiecare gest al lui Isus. Limbajul evocativ al riturilor marcau momentul decisiv de rămas bun. Cu siguranță, în acea ultimă seară împreună cu Învățătorul lor, ei nu înțelegeau greutatea și semnificația profundă a ceea ce trăiau. Cuvintele Învățătorului lor și gestul lui Iuda treceau ca ceva învăluit în mister. Oare cum ar fi putut ei să treacă dincolo de cele văzute și auzite și să le înțeleagă sensul? Cum de nu au intuit nici măcar trădarea care tocmai se împlinea? Evanghelistul Ioan va nota că toți erau uimiți de faptul că Isus le-a spus că îi părăsește și că va lua asupra sa toate încercările din viața oamenilor.

Isus, Fiul Omului, le vorbea discipolilor de la inimă la inimă. Le spunea tuturor că și-a împlinit misiunea și că a ajuns la ultimul pas, la ceasul mântuitor al crucii: peste puțin timp îi va atrage la sine pe toți oamenii, iar cei care îl vor urma vor fi părtași la viața lui Dumnezeu.

2. „Așa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii!”
Isus știe că va mai sta doar câteva ore împreună cu discipolii săi și de aceea alege să li se adreseze direct și cu drag, numindu-i „copilași”. Formând un climat intim, el îi pregătește pentru despărțire, le încredințează testamentul său și le lasă această poruncă nouă: „Așa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii!” Le cere discipolilor ceva cu totul nou și original: iubirea pe care o are față de ei să-i determine la fapte de caritate și să fie prezentă în ei ori de câte ori se vor apropia de ceilalți frați.

Porunca nouă a iubirii frățești este în strânsă legătură cu alianța definitivă încheiată de Isus prin sacrificiul său pe lemnul crucii, alianță care destăinuie iubirea sa nemărginită față de întreaga omenire. Având ca model iubirea lui Isus față de orice om, iubirea frățească va fi întotdeauna inedită și autentică.

3. „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii”
Evanghelistul Ioan evocă experiența sa de la cina de taină, o experiență care îi va deschide ochii și inima spre înțelegerea iubirii nețărmurite a lui Isus. Momentele trăite în cenacol vor fi mereu prezente de-a lungul întregului său drum de credință, iar porunca lăsată de Isus în acea ultimă seară – „Să vă iubiți și voi unii pe alții” - va rămâne până la sfârșit, pentru Ioan și pentru orice discipol, semnul distinctiv al identității creștine.

Iubirea este noutatea adusă de Isus, este comoara care va fi păstrată cu fidelitate și care va fi transmisă mai departe după modelul lăsat de divinul Învățător. Din acea seară memorabilă de joi, iubirea a devenit centrul originalității creștine, al unei experiențe noi care mărturisește tot ceea ce Isus a învățat și a făcut în timpul vieții sale.

Iubirea lui Isus este caracteristica vieții creștine, iar iubirea frățească este criteriul de recunoaștere al fiecărui discipol. În măsura în care iubirea frățească este reînnoită și însuflețită de iubirea lui Isus, în aceeași măsură cuvintele și faptele discipolului sunt autentice, mereu unice și inedite. Numai astfel iubirea frățească devine semnul distinctiv al fiecărui creștin.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Atotputernice, veşnice Dumnezeule,
actualizează necontenit in noi sacramentul pascal,
pentru ca cei pe care ai binevoit
să-i reinnoieşti prin sfantul Botez,
intăriţi de ajutorul tău, să aducă multe roade,
şi să ajungă la bucuriile vieţii veşnice”.


Gândurile mele
Iubirea frățească este dintotdeauna semnul distinctiv al oricărui discipol al lui Isus Cristos.
În măsura în care iubirea frățească este reînnoită și însuflețită de iubirea lui Isus, în aceeași măsură cuvintele și faptele discipolului sunt autentice, mereu unice și inedite.
Trimiteți un comentariu