sâmbătă, 30 aprilie 2016

Cuvântul lui Isus - Duminica a VI-a din Timpul Pascal (Anul C)

O PREZENȚĂ CONTINUĂ
„Cuvântul lui Isus”

Fap 15,1-2.22-29; Ps 66; Ap 21,10-14.22-23; In 14,23-29

Se apropie momentul despărțirii.
Înconjurat de discipolii săi,
Isus îi invită să se bucure
și apoi le lasă învățături care îi vor ajuta
să transmită mai departe
tot ceea ce au ascultat și au văzut.
Împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt,
el va reveni
și își va face locuință
în mijlocul acelora
care vor păstra cuvântul său.

Contextul: sfârșitul discursului de despărțire
Au trecut trei ani de când ucenicii îl urmează pe Isus îndeaproape. Fascinați de învățăturile sale alese și de faptele sale minunate, ei i-au rămas fideli în toate. Cu siguranță, nu l-au înțeles întotdeauna, dar sunt siguri că el are răspunul la toate căutările lor. Acum, în cenacul, la sfârșitul discursului de adio, ei îl aud pe Isus spunând: „Mă duc şi voi veni din nou la voi”, și primesc de la el povețele necesare cu privire la tot ce trebuie să facă până la întoarcerea sa.
Isus este Fiul Omului. El îi asigură pe discipoli că se va reîntoarce și că va rămâne cu ei.

La izvoarele cuvântului
Textele liturgice scot în evidență transmiterea cuvântului lui Isus.
  • În prima lectură, apostolii și bâtrânii din Ierusalim intervin în conflictul iscat între creștinii din Antiohia și trimit la ei câțiva ucenici împreună cu Paul și Barnaba, ucenici prezentați ca „oameni care şi-au închinat viaţa pentru numele Domnului nostru Isus Cristos”.
  • În a doua lectură, într-o viziune, Ioan privește la Ierusalimul ceresc învăluit de slava lui Dumnezeu, îl vede ca o cetate cu zid mare și înalt, cu douăsprezece porți, iar în cetate observă că Domnul Dumnezeul Cel Atotputernic se identifică cu templul cetății și cu Mielul.
  • În evanghelie, Isus spune discipolilor săi: „Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”.

Perspectiva: „cuvântul meu”, „ceea ce v-am spus”, „voi veni din nou la voi”

1. „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el şi ne vom face locuința la el”
Discipolii urmăresc cu greu cuvintele Învățătorului lor. Cu puțin timp înainte, în discursul de adio, l-au auzit pe Isus vorbindu-le despre plecarea sa, despre momentul iminent al crucii și despre reîntoarcerea sa între ei. Toate acele cuvinte învăluite de mister provocaseră mirarea unuia dintre ei, Iuda Tadeul, care îl întrebase pe Isus: „Doamne, cum se face că ni te vei arăta nouă și nu lumii?” Erau vădit tulburați, iar ceea ce va urma îi va lăsa foarte surprinși: Isus îi asigură că se vor putea bucura mai departe de prietenia lui, chiar dacă el nu va mai fi prezent fizic în mijlocul lor.

Isus le promite discipolilor că va reveni și că va rămâne cu ei. Când se va întâmpla aceasta, el nu va reveni singur, ci împreună cu Tatăl ceresc și își vor face locuința la toți aceia care îl vor iubi și vor păzi cuvântul său. Atunci va rămâne pentru totdeauna în mijlocul lor.

2. „Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”
Isus le explică discipolilor promisiunea abia făcută. Tot ce le-a spus se găsește deja în mintea și în inima lor, iar ei vor înțelege totul mai bine numai după plecarea sa din mijlocul lor. Prin harul Mângâietorului, pe care Tatăl ceresc îl va trimite fiecăruia dintre ei, vor putea să pătrundă sensul a „tot ceea ce le-a spus”. Timpul activității sale publice s-a încheiat, iar peste câteva zile va începe timpul Duhului Sfânt. Mângâietorul îl va ajuta pe fiecare discipol și pe orice om de bună credință să învețe în mod autentic și să pătrundă adevărul revelat.

Din învățătura Scripturilor, Ioan știa bine că templul din Ierusalim era „locuința” prin excelență a lui Dumnezeu. De asemenea, el știa că tainicul cort al alianței fusese „locul” prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului ales al lui Israel. Ceea ce Isus destăinuise însă în acea seară va depăși cu mult tot ce el auzise până în acel moment. Peste puțin timp, împreună cu ceilalți discipoli și în lumina misterului pascal, Ioan va admira „prezența tainică” a lui Isus și a Tatălui ceresc în mijlocul acelora care vor păstra cuvintele evangheliei.

La sfârșitul discursului său, notează evanghelia, Isus le-a oferit discipolilor darul „păcii”, adică darul sănătății și al prosperității, darul fericirii și al bunurilor mesianice. Acest dar vine de la Dumnezeu, iar Isus - Fiu al lui Dumnezeu și mijlocitorul păcii mesianice – le-a lăsat discipolilor săi, ca moștenire, darul inefabil al păcii. De acum înainte, ei vor avea misiunea de a duce lumii întregi darul păcii.

3. „Mă duc şi voi veni la voi”
Ioan și ceilalți discipoli își vor aminti pentru totdeauna momente în care Isus le-a lăsat darul păcii și în care i-a îndemnat să fie plini de bucurie. Erau momentele premergătoare plecării sale din mijlocul lor. Fără îndoială, în acea ultimă seară, tristețea copleșea inimile și sufletele lor, dar această situație apăsătoare se va transforma peste câteva zile într-o mare bucurie.

Cu ajutorul harului Duhului Sfânt, discipolii vor înțelege că grupul lor și lumea se deosebesc prin mărturisirea și împărtășirea iubirii divine, adică prin comuniunea de viață cu Tatăl și cu Fiul. Toți discipolii vor înțelege că au fost trimiși să vestească lumii cuvântul lui Dumnezeu și să-i cheme pe toți oamenii la o viață nouă. Dacă un om va refuza cuvântul evangheliei, atunci el va refuza și cuvântul lui Isus Cristos și astfel se va exclude și de la comuniunea cu Dumnezeu.

Isus le-a spus discipolilor săi: „Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”. Oare chiar era necesar ca Isus să le spună ucenicilor săi aceste cuvinte? Evanghelistul Ioan confirmă că era necesar ca ei toți, cei care l-au urmat îndeaproape pe Învățătorul lor timp de trei ani, să audă de pe buzele lui aceste cuvinte și astfel să poată înțelege momentul pătimirii nu ca pe un faliment tragic, ci ca pe un moment mântuitor. Datorită cuvintelor lui Isus și a prezenței Duhului Sfânt, toți discipolii vor înțelege evenimentul lui Isus - misterul vieții sale și al credinței mărturisite de primii creștini – și cu prețul sângelui lor vor mărturisi că în persoana celui răstignit se află Isus înviat, care este una cu Tatăl și care este izvor de viață pentru cei care cred în el.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic, dă-ne harul
de a celebra cu sfințenie aceste zile de bucurie
în care cinstim învierea Domnlui,
pentru ca misterul pascal pe care-l contemplăm
să se manifeste necontenit în faptele noastre”.


Cuvintele mele
Împreună cu ceilalți discipoli și în lumina misterului pascal, Ioan va admira „prezența tainică” a lui Isus și a Tatălui ceresc în mijlocul acelora care vor păstra cuvintele evangheliei.
La sfârșitul discursului de adio, Isus le-a oferit discipolilor darul „păcii”, adică darul sănătății și al prosperității, darul fericirii și al bunurilor mesianic.
Trimiteți un comentariu