joi, 30 mai 2013

Darul pâinii dătătoare de viață - Corpus Domini (C)

PREASFÂNTUL TRUP ȘI SÂNGE AL LUI CRISTOS
“Darul pâinii dătătoare de viață”
Gen 14,18-20; Ps 109; 1Cor 11,23-26; Lc 9,11-17

Mulțimea cunoaște locul
în care poate să-l găsească pe Isus
și îl caută, deoarece știe
că el este adevăratul Mesia,
care vorbește despre împărăția lui Dumnezeu
și are grijă de cei care au nevoie de ajutor.
În acea seară, acolo în pustiu,
toți sunt părtași la darul pâinii:
Isus binecuvântează și frânge pâinea,
iar apoi o dă ucenicilor
ca semn al milostivirii sale
și al bucuriei de a fi și de a rămâne
împreună cu cei care îl caută.

Contextul: înmulțirea pâinilor

Ioan Botezătorul se întreba deja cu privire la Mesia cel mult așteptat. Punctul central al problemei îl constituia recunoașterea lui Mesia. De fapt, Ioan întreba cu insistența, iar Isus i-a răspuns prin fapte și prin cuvinte. După ce l-a decapitat pe Ioan, Irod pretindea să aibă răspunsuri la întrebările sale referitoare la identitatea lui Isus. El însă nu va avea nici un răspuns, și aceasta deoarece se punea pe sine însuși în centrul a toate. Răspunsul adevărat este dat însă ucenicilor și celor care l-au urmat pe Isus în pustiu: aici Isus dă pâine tuturor și se descoperă ca Mesia. Cu toate acestea, nu va exista nici o reacție din partea mulțimii, doar ucenicii vor constata minunea pe care Isus a făcut-o.

Isus este Mesia. El arată că timpurile mesianice se împlinesc și cu puține mijloace hrănește o mulțime imensă.

La izvoarele Cuvântului

Textele liturgice scot în evidență darul pâinii pe care Dumnezeu îl oferă tuturor oamenilor.
  • Prima lectură îl prezintă pe Melchisedec, regele și preotul din Salem (Ierusalim), care îl binecuvântează pe Avram: ”În zilele acelea, Melchisedec, regele Salemului, a oferit pâine şi vin; el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt”.
  • În a doua lectură Paul dă mărturie despre misterul pe care l-a primit de la Domnul: ”Ori de câte ori mâncaţi din această pâine şi beţi din acest potir, moartea Domnului o vestiţi până la venirea lui”.
  • În evanghelie Isus, Mesia, arată că timpurile mesianice s-au împlinit: ”Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, ridicându-şi ochii spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor săi ca să le împartă mulţimii”.

Perspectiva: “mulțimile”, “Isus a luat cele cinci pâini”, “toţi au mâncat pe săturate”

1. ”Isus vorbea mulţimii despre împărăţia lui Dumnezeu şi-i vindeca pe toţi cei care aveau nevoie de ajutorul lui”
Ucenicii tocmai s-au întors din prima lor misiune. Ei au vestit pretutindeni învățăturile lui Isus, pentru ca astfel și alții să poată ajunge să-l cunoască și să-l urmeze. Din nou, ucenicii și Învățătorul sunt cu toții împreună. Isus îi ia deoparte și le oferă posibilitatea de a-i povesti cu de-amănuntul ceea ce au făcut și au mărturisit. Ei găsesc un loc potrivit în pustiu, unde se retrag, însă nu vor putea fi singuri. Din activitatea misionară a ucenicilor, mulțimile au auzit deja despre Isus, știu unde să-l găsească și doresc să-l urmeze în pustiu.

Isus este primitor cu toți. El le vorbește despre ”împărăția lui Dumnezeu” și îi ”vindecă pe cei care au nevoie de ajutorul lui”. Atitudinea sa primitoare este plină de bunătate, stimulează dorința de a fi împreună și de a împărtăși toate cu bucurie. Cei nevoiași și neluați în seamă, cei bolnavi și păcătoși l-au găsit pe păstorul Mesia.

Soarele e pe asfințite. Timpul pe care Isus îl petrece în mijlocul mulțimii este pe sfârșite și se apropie ora cinei. Există două propuneri: a ucenicilor care îi cer lui Isus să dea drumul mulțimii, și a lui Isus care mai are încă multe de spus și de făcut. Și în timp ce ucenicii se gândesc la odihnă și la mâncare, pentru ei și pentru mulțime, Isus are pentru toți o surpriză nesperată, un dar care va face să ”înflorească pustiul”, darul pâinii care îi va sătura pe toți.

Ucenicii iau inițiativa și în mod neașteptat propunerea lor, cu totul nepotrivită, se transformă într-o invitație: ”Dați-le voi de mâncare!”. Nu este vorba nicidecum de ”a cumpăra” alimente, ci de ”a da”, de a împărtăși din darul lui Isus. Desigur, nu se referă la calcule și la numere, ci la încredere în darul minunat al pâinii oferite de Isus.

2. ”Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, ridicându-şi ochii spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor săi”
Isus, ucenicii și toți cei prezenți au ajuns la momentul culminant al serii. Aici, și nu în satele și cătunele dimprejur, este împărtășit darul pâinii. Isus ia pâinea, își ridică ochii și privește spre Tatăl ceresc, rostește rugăciunea de binecuvântare asupra celor cinci pâini a celor doi pești, frânge pâinea și o dă din mână în mână ucenicilor pe care îi invită apoi să o distribuie celor cinci mii de oameni așezați în grupuri de câte cincizeci.

Isus împlinește minunea înmulțirii pâinilor, a darului care potolește foamea oricărui om. Ucenicii sunt aceia care vor distribui acest dar și astfel pâinea frântă va fi oferită tuturor.

3. “Toţi au mâncat pe săturate”
Semnul timpurilor mesianice este vizibil, iar belșugul promisiunilor este împlinit. Acum toți cei care mănâncă din pâinea dătătoare de viață sunt părtași la darul lui Isus și intră în dinamica iubirii. Toți cei cinci mii de oameni trăiesc acum din darul oferit lor de Isus, dar care este mult mai mare decât oricare altul, dar care exprimă belșugul iubirii lui Dumnezeu și care transformă mulțimea în poporul lui Dumnezeu.

Darul lui Dumnezeu este mereu împărtășit prin mâinile ucenicilor chemați să distribuie unica pâine coborâtă din cer. Împlinit atunci, gestul lui Isus continuă să fie prezent și astăzi. Unica pâine frântă, trupul lui Isus dăruit pe cruce, este prezentat ca pâine euharistică și oferit ucenicilor din toate timpurile.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)

“Dumnezeule,
care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat
amintirea pătimirilor tale,
fă-ne, te rugăm,
să cinstim astfel sfântul mister al trupului şi sângelui tău,
încât să simţim necontenit în noi, roadele răscumpărării tale”.
Trimiteți un comentariu