marți, 3 mai 2016

Voi sunteți martori - Înălţarea Domnului (Anul C)

O MISIUNE UNICĂ
„Voi sunteți martori”
Fap 1,1-11; Ps 46; Ev 9,24-28;10,19-23; Lc 24,46-53

Calea manifestării lui Isus
s-a încheiat cu înălțarea sa la cer,
în slava lui Dumnezeu.
Plini de bucurie și lăudând pe Dumnezeu,
discipolii se întorc la Ierusalim
și recitesc Scripturile în lumina Paștelui.
Acum, ei înțeleg că prin și în Isus
se împlinesc toate Scripturile
și că misiunea Învățătorului lor
continuă în misiunea pe care le-a încredințat-o.
Ei cred că sunt chemați și trimiși
pentru a-i chema pe toți la convertire
și pentru a duce iertarea păcatelor
la toate popoarele.

Contextul: Isus înviat se arată discipolilor
Calea lui Isus în mijlocul discipolilor se apropie de sfârșit. Tot în sala cinei de taină, Isus înviat le vorbește discipolilor și le deschide mintea și inima pentru a înțelege Scripturile; iar ei, uimiți și totodată plini de bucurie, îl recunosc și îl adoră. Mai apoi, Isus îi însoțește pe discipolii săi spre Betania și, înainte de a se înălța în slava cerească, le cere să fie martorii săi, le încredințează ultima misiune și își întinde mâinile asupra lor și îi binecuvântează. Se deschidea astfel o nouă etapă în viața discipolilor.
Isus este Fiul lui Dumnezeu. El își încheie activitatea pe pământ și se întoarce la Dumnezeu Tatăl.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență înălțarea lui Isus la cer și misiunea încredințată discipolilor.
  • În prima lectură, autorul sacru prezintă cuvintele adresate discipolilor de Isus înviat: „Voi veţi primi puterea Duhului Sfânt care se va coborî peste voi. Atunci îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului”.
  • A doua lectură descrie misiunea lui Cristos Domnul în slava cerească: „Cristos n-a intrat într-un sanctuar făcut de mână de om, imagine a celui adevărat, ci chiar în cer, ca să apară acum în faţa lui Dumnezeu pentru noi”.
  • În evanghelie, Luca relatează prezența lui Isus înviat în mijlocul discipolilor și momentul în care, în timp ce îi binecuvânta, „s-a îndepărtat de ei şi s-a înălţat la cer”.

Perspectiva: „martori”, „s-a îndepărtat de ei”, „s-au întors la Ierusalim”

1. „Voi sunteţi martori”
Bucuria îi copleșește pe discipoli. Ei îl întâlnesc pe Isus înviat și vorbesc cu el, chiar în sala în care, cu câteva zile mai înainte, au celebrat împreună ultima cină pascală, și sunt foarte mulțumiți, dar și uimiți. Învățătorul lor este viu. Este chiar în mijlocul lor. Oare ce va mai urma de acum înainte? Cum va fi posibil să existe o continuitate între ce a fost și ce se va mai întâmpla? Ce noutate le aduce Isus înviat? Ce le rezervă ziua de mâine?

Mirarea și bucuria, neliniștea și îngrijorarea asaltau în același timp mintea discipolilor, iar Isus observă neliniștea lor. De aceea, el intervine imediat. Le deschide mintea. Îi ajută să recitească Scripturile și să înțeleagă tot ce a fost prevestit în Legea lui Moise, în profeți i în psalmi cu privire la misterul său. În acel moment, învăluiți de harul divin, discipolii recitesc Scripturile în lumina Paștelui lui Isus Cristos, descoperă noutatea deja prevestită și văd totul în mod clar: crucea, moartea și învierea lui Isus au încununat existența lui pământească și sunt acum o împlinire a Scripturilor.

Notează evanghelia că Isus înviat continuă dialogul cu discipolii săi. Mai întâi, el le spune: „Voi sunteți martorii mei”, iar apoi le încredințează această misiune: „În numele meu propovăduiți pocăința și iertarea păcatelor la toate popoarele, începând de la Ierusalim”.

2. „În timp ce-i binecuvânta, s-a îndepărtat de ei şi s-a înălţat la cer”
Isus însuși îi conduce pe discipoli spre Betania, spre un loc situat în partea de est a cetății sfinte, chiar acolo unde și-a început drumul spre Ierusalim și în care dorește acum să-și încheie misiunea pe pământ. Le-a încredințat deja totul discipolilor săi; rămâne doar să se întoarcă la Dumnezeu Tatăl. Și înainte de a părăsi acest pământ, Isus își ridică mâinile și cu drag îi binecuvântează pe discipoli.

Luca va aduna mărturiile discipolilor și va consemna în evanghelie ultimul eveniment trăit de Isus înaintea discipolilor. El relatează: „În timp ce îi binecuvânta pe discipoli, Isus s-a îndepărtat de ei și s-a înălțat la cer, la dreapta lui Dumnezeu”. În acel moment sfânt - notează evanghelistul - privirea discipolilor urmărea plecarea Domnului Isus, iar gestul lor era marcat de o profundă „adorație”.

3. „S-au întors cu mare bucurie la Ierusalim”
Cu mare bucurie și lăudând pe Domnul, discipolii s-au întors la Ierusalim și au inaugurat timpul nou al misiunii lor, mai exact al evanghelizării neamurilor. Din acel moment și din acel loc, prezența lui Isus Domnul printre ei nu va mai fi o prezență fizică, limitată în timp și spațiu, ci va fi o prezență spirituală, nelimitată. Așa cum le-a promis, Domnul Isus se va afla mereu în mijlocul discipolilor, oricând și oriunde, dar nu fizic, cu trupul pe care ei l-au văzut și l-au atins, ci cu Spiritul său.

Discipolii își vor împlini întocmai misiunea încredințată lor de Domnul Isus. Ei vor predica tuturor evanghelia și îi vor invita pe toți să-l preamărească pe Dumnezeu și să tindă fără încetare spre scopul pentru care au fost creați: bucuria de a vedea gloria lui Dumnezeu. Prin și în Domnul Isus, această bucurie nu mai este un vis interzis, ca altă dată, ci este darul vieții fără de sfârșit. Prin și în Domnul Isus, fiecare om poate să-l găsească și să-l cunoască pe Dumnezeu. Acum, calea este sigură. Calea este Domnul Isus. Înălțarea sa în slava cerească a împlinit dorința arzătoare pe care Dumnezeu a sădit-o în inima fiecărui om, dorința după viața fără de sfârșit în casa Tatălui ceresc.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic, fă-ne să tresăltăm de bucurie sfântă
şi să ne desfătăm în aducere de mulţumire,
pentru că înălţarea lui Cristos, Fiul tău,
înseamnă şi ridicarea noastră;
întăreşte-ne în speranţa că şi noi, trupul său mistic,
vom ajunge, precum suntem chemaţi,
la slava în care a intrat el, mergând înaintea noastră”.


Gândurile mele
Peste câteva zile, odată cu primirea Duhului Sfânt în ziua de Rusalii, discipolii vor înțelege pe deplin atât mărturia pe care o vor da, cât și noua lor misiune care cuprindea vestirea pocăinței - întoarcerea la Dumnezeu cu ajutorul harului divin și prin propovăduire – și acordarea iertării păcatelor tuturor oamenilor, începând de la Ierusalim. Și toți, plătind cu prețul vieții, își vor împlini cu fidelitate și mărturia cu privire la Cristos înviat și misiunea încredințată.
Darul vieții fără de sfârșit și bucuria de a-l întâlni pe Dumnezeu nu mai sunt un vis interzis, ca altă dată, ci sunt darurile inefabile dobândite de Domnul Isus.
Trimiteți un comentariu