duminică, 22 mai 2016

Inefabila iubire - Preasfânta Treime (Anul C)

PREASFÂNTA TREIME
„Iubirea inefabilă”

Pr 8,22-31; Ps 8; Rom 5,1-5; In 16,12-15

În fața misterului inefabil
al lui Dumnezeu întreit,
Tată, Fiu și Duh Sfânt,
cuvintele sunt prea sărace și prea puține.
Doar liniștea pătrunsă de har divin
și apropierea tainică de evanghelie
ne permit să contemplăm
misterul Preasfintei Treimi,
mister revelat de Isus
ca o comuniune divină
de iubire, de adevăr și de viață.

Contextul: promiterea Duhului Sfânt
Isus a ajuns la sfârșitul discursului de adio și întrevede deja apropiindu-se momentul arestării sale. În cadrul cinei de taină, el îi numește pe discipoli prietenii săi, le cere să persevereze în observarea poruncii dragostei și apoi îl promite pe Duhul Sfânt. Chiar din acea seară, discipolii au întrezărit încercările care vor veni peste ei, dar au avut încredere în Învățătorul lor. Așa cum vor consemna documentele timpului, încrederea lor va fi alimentată mereu atât de învățăturile primite și de credința în înviere, cât și de prezența și susținerea Duhului Sfânt. Ei au crezut că nu vor fi singuri nici o clipă și au știut că momentele de încercare se vor schimba în momente de bucurie.
Isus este Fiul lui Dumnezeu. El îi copleșește pe discipolii săi cu darul Duhului Sfânt.

La izvoarele cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema iubirii lui Dumnezeu față de oameni.
  • În prima lectură, autorul sacru prezintă Înțelepciunea lui Dumnezeu: „Aşa vorbeşte Înţelepciunea Domnului: «Domnul m-a creat ca început al căii sale, înaintea faptelor sale de odinioară... eu eram lângă el de încredere, preferată zi de zi, bucurându-mă înaintea lui tot timpul. Mă bucuram pe rotocolul pământului și preferința mea erau fiii oamenilor»”.
  • Lectura a doua subliniază rolul credinței, al speranței și al iubirii în viața celui credincios: „Ne lăudăm în suferință, știind că suferința aduce răbdare, răbdarea - virtute, virtutea – speranță, iar speranţa nu înșeală, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dăruit”.
  • În evanghelie, Isus își ia rămas bun de la discipoli și îi anunță că va veni Duhul Sfânt și îi va ajuta să înțeleagă tot adevărul: „Când va veni el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile care vor veni”.

Perspectiva: „Isus”, „Duhul adevărului”, „Tatăl”

1. „Isus a zis: «Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteți purta»”
Momentele de despărțire au întotdeauna o mare încărcătură afectivă și emotivă. Și în cazul lui Isus și al discipolilor săi dragi, ultimele momente din cenacol nu puteau să fie altfel. Despărțirea era percepută tot mai grea și pentru ei. Isus știa că peste câteva ore se va despărți de discipoli și de aceea le-a spus cuvinte puține și pline în înțeles, cuvinte însoțite de o liniște profundă. În mintea lui Ioan - prezent în cenacol în acea ultimă seară – se vor întipări pentru totdeauna aceste cuvinte ale Învățătorului: „Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteți purta, Însă, când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul”.

Fiind cu toții la masă, în jurul Învățătorului lor, probabil că discipolii se întrebau între ei: „Ce lucruri mai are de spus Isus? Se referă oare la misterul preamăririi sale, pe care l-a prevestit deja? Vorbește oare despre încercările pe care ei vor trebui să le înfrunte? De ce nu pot să înțeleagă încă ceea ce le spune?”
Soseau momentele despărțirii și o liniște profundă se așternea în cenacol. Din lungul discurs de adio, discipolii întrevedeau că se încheie perioada șederii lor împreună cu Isus - Învățătorul lor - și că se apropia o perioadă nouă.

2. „Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul”
În puține cuvinte, Isus spunea că va continua să fie prezent în mijlocul discipolilor săi prin intermediul Duhului Sfânt, dar nu ca atunci când ei îl vedeau cu ochii lor și îl auzeau cu urechile lor, ci într-un mod cu totul nou. Le destăinuia misterul legăturii dintre el și Duhul Sfânt în inima și în sufletul lor: Duhul Sfânt le va vesti și le va destăinui lucruri necunoscute, lucuri deja spuse, dar pe care le va repeta din nou; tot Duhul Sfânt le va anunța ce se va întâmpla și îi va ajuta totodată să înțeleagă evenimentelor care se vor veni.

Isus le vorbea discipolilor despre prezența Duhului Sfânt și despre activitatea acestuia în mijlocul lor. Întrezărindu-l deja pe Duhul Sfânt, prevestea că Duhul va fi prezent în inima și in mintea acelora care vor îmbrățișa calea lui. Desigur, calea deja prezentată este una singură, este el, Fiul Tatălui ceresc. Duhul Sfânt îl va ajuta pe fiecare discipol să înțeleagă misterul său, îl va lumina, îi va dezvălui și îi va aminti tot ceea ce a Fiul a spus și a făcut.

3. „Toate câte le are Tatăl sunt ale mele”
În evanghelia pe care a scris-o, discipolul Ioan a redat și cuvintele pline de sens și de mister ale Învățătorului său, prin care îi asigura pe discipoli că Duhul Sfânt va lua din ceea ce este al său - și care este și al Tatălui - pentru a le va face cunoscut unicul tezaur al revelației.

Doar mai târziu și numai cu ajutorul Duhului Sfânt, Ioan și ceilalți discipoli vor pătrunde însemnătatea cuvintelor și a momentului pe care l-au trăit împreună cu Isus în cenacol, în acea seară de neuitat. A fost Duhul Sfânt acela care i-a călăuzit spre înțelegerea misterului care există în Tatăl și în Fiul și care le-a destăinuit inefabila iubire a lui Dumnezeu pentru toți oamenii.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea colectei)
„Dumnezeule, Părinte ceresc,
tu l-ai trimis în lume pe Fiul tău, Cuvântul adevărului,
și pe Duhul tău, izvorul sfințeniei, pentru a le descoperi oamenilor
misterul minunat al vieții dumnezeiești.
Dă-ne, te rugăm, harul, ca, mărturisind adevărata credință,
să recunoaștem slava veșnicei Treimi
și să adorăm unitatea celor trei persoane
în mărirea puterii sale”.


Gândurile mele
În puține cuvinte, în cenacol, Isus spunea că va continua să fie prezent în mijlocul discipolilor săi prin intermediul Duhului Sfânt, dar nu ca atunci când ei îl vedeau cu ochii lor și îl auzeau cu urechile lor, ci într-un mod cu totul nou.
În fața misterului inefabil al lui Dumnezeu întreit - Tată, Fiu și Duh Sfânt - cuvintele sunt prea sărace și prea puține.
Trimiteți un comentariu