sâmbătă, 1 iunie 2013

Încrederea în cuvintele lui Isus - Duminica a IX-a (TO/C)

CENTURIONUL ROMAN
“Încrederea în cuvintele lui Isus”
1 Re 8,41-43; Ps 116; Gal 1,1-2.6-10; Lc 7,1-10


Centurionul roman,
care îi cere lui Isus să-i vindece servitorul,
devine model de credință.
Credința centurionului se exprimă
prin încrederea totală în cuvintele lui Isus.
Credința acestuia se manifestă gradual:
începe de la exprimarea nevoii
din partea celui care ascultă vorbindu-se de Isus,
a celui care speră în intervenția divină,
și ajunge la maturitate prin încredea totală
în puterea mântuitoare a lui Isus.
Credința este cea care duce la întâlnirea cu Isus
și la încrederea în cuvintele sale,
prin intermediul popoorului lui Israel.


Contextul: vindecarea servitorului centurionului
Într-o zonă de câmpie, Isus tocmai a vestit noutatea despre împărăția lui Dumnezeu, vorbind despre fericiri și despre iubirea față de dușmani, despre milostivire, iertare și chibzuință. Isus împlinește tot ceea ce a vestit. Când termină de vorbit, în fața lui Isus se prezintă trimișii unui centurion roman, care îi cer să îl vindece pe slujitorul bolnav al centuriolui. Gestul de credință al acestuia din urmă îl va ului chiar și pe Isus.

Isus este Învățătorul, Vindecătorul. El este milostiv și îl vindecă pe slujitorul centurionlui.

La izvoarele Cuvântului

Textele liturgice scot în evidență teme legate de credință și de mântuire, nu numai a lui Israel, ci a tuturor popoarelor.
  • În prima lectură este prezentată rugăciunea regelui Solomon în templul din Ierusalim: "Dacă de dragul numelui tău, un străin care nu aparţine de poporul tău Israel va veni dintr-o ţară îndepărtată să se roage în acest templu, tu, Doamne, din cerul în care locuieşti, ascultă-l, împlineşte-i celui străin toate cererile”.
  • În lectura a doua Paul le scrie galatenilor care s-au îndepărtat de evanghelia lui Isus: ”Ei bine, chiar dacă noi înşine ori un înger din ceruri ar veni să predice o evanghelie diferită de evanghelia pe care v-am predicat-o noi, să fie afurisit!”.
  • În evanghelie Isus vindecă pe slujitorul unui centurion roman și, admirând credința acestuia, spune mulțimii: ”Vă spun, nici chiar în Israel nu am întâlnit o asemenea credinţă!”.


Perspectiva: “un centurion”, “o asemenea credinţă”, “l-au găsit pe slujitor vindecat”

 1. ”Un centurion din armata romană avea un servitor la care ţinea foarte mult şi acesta era bolnav, gata să moară”
Terminând de vorbit, Isus se îndreaptă spre Cafarnaum, un oraș aproape de graniță. El intenționează să vestească milostivirea lui Dumnezeu și celor care nu aparțin poporului lui Israel și celor străini.

Sunt destul de mulți cei care povestesc despre minunile și despre învățăturile lui Isus. Deja faima despre Învățătorul din Nazaret s-a răspândit cam peste tot, iar centurionul roman din acea zonă este deja informat despre aceasta. El este un comandant al trupelor de ocupație, însă este îngăduitor cu iudeii și bun cu subalternii săi. Este unul care vrea binele și care știe să sa se facă acceptat, însă are o problemă: servitorul său, la care ține foarte mult, este bolnav și pe moarte. De la alții, aude vorbindu-se frumos despre Învățătorul din Nazaret și simte că se poate împlini dorința sa: vindecarea slujitorului. Plin de încredere, îi trimite pe ”unii bătrâni dintre iudei” (din grecescul “presbyteros”, “presbiteri”) la el, la Cafarnaum, pentru a-l invita acasă la el, cu dorința de a-i salva slujitorul.

Centurionul nu merge să-l întâlnească pe Isus. Nu poate să facă acest lucru. El se simte nevrednic de a se prezenta în fața lui și în același timp este dispus să primească ajutorul pe care i l-a cerut. El se teme de Dumnezeu, ține cont de Dumnezeu în tot ceea ce face și este milostiv cu cei nevoiași. Mai mult, își recunoaște neputința în fața lui Dumnezeu, fiind chiar el cel care a construit sinagoga. Oare nu sunt toate acestea o împrejurare pentru ca Isus, prin intermediul bătrânilor iudeilor, să fie invitat să meargă la el acasă?

2. ”Vă spun, nici chiar în Israel nu am întâlnit o asemenea credinţă!”
Isus îi ascultă pe cei care intervin pentru centurion, iar apoi se îndreaptă spre casa acestuia. Între timp, se pare că totul se schimbă. Centurionul trimite pe ”câțiva prieteni” să-l întâlnească pe Isus pe drum, și să-l roage să nu mai vină până la el. Cuprins de respectul pe care îl are față de Isus, și de data aceasta, el se simte nevrednic de a-l primi ”sub acoperișul său” și crede chiar dacă acesta nu este prezent: crede în eficacitatea cuvintelor sale.

Pentru prima dată Isus se miră de credința unei persoane și constată și apreciază prin cuvinte credința mare a centurionului. Acest fapt devine un caz cu adevărat semnificativ și arată că există o credință mare în ceilalți, în străini, și o credință șovăielnică chiar în cei care îl urmează pe Isus, în cei care îi sunt aproape. Acestă constatare cuprinde un mesaj puternic: credința există în orice persoană.

3. ”Când prietenii pe care i-a trimis centurionul s-au întors acasă, l-au găsit pe slujitor vindecat”
Centurionul nu a ajuns să-l vadă pe Isus, în schimb cei trimiși la el, adică bătrănii iudeilor, da, aceștia l-au văzut. Aceștia sunt cei care au mijlocit vindecarea slujitorului centurionului, iar acum tot ei sunt cei care constată că minunea s-a împlinit în absența lui Isus și că vindecarea s-a realizat doar prin intermediul cuvântului său.

Mântuirea promisă iudeilor ajunge la cei străini și la toate popoarele prin intermediul celor din Israel. Fără încetare, aceștia din urmă vestesc pretutindeni acest mesaj al lui Isus: Dumnezeu este un Tată milostiv, îngăduitor și bun față de toți oamenii, este un Tată bogat în îndurare, care prin Fiul său, Isus, salvează și iartă orice om, fără a face deosebire între unii și alții. Cel care crede în cuvintele lui Isus și le primește cu încredere se poate bucura de împlinirea acestora. Acesta ajunge să aibă o credință puternică și să vadă că cuvintele lui Isus se împlinesc chiar și atunci când el nu este prezent în mod fizic.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea colectei)
“Dumnezeule,
providenţa ta nu greşeşte nicicând
în orânduirile sale.
Te rugăm cu umilinţă,
să îndepărtezi de la noi tot ce ne este spre rău”.
Trimiteți un comentariu