duminică, 19 iunie 2016

Mesia lui Dumnezeu - Duminica a XII-a din Timpul de peste An (Anul C)

IDENTITATEA LUI ISUS 
„Mesia lui Dumnezeu”
Zah 12,10-11;13,1; Ps 62; Gal 3,26-29, Lc 9,18-24

Cine este Isus din Nazaret? 
Mulțimile și discipolii erau încântați
la vederea lui Isus ca Mesia glorios,
însă modul lor de a gândi
era atât de departe de planul lui Dumnezeu
revelat în profețiile despre slujitorul suferind.
Isus crede că a venit momentul potrivit
pentru a-și destăinui misterul identității sale 
și le vorbește discipolilor 
despre misterul morții și învierii sale.
Toți cei care îl vor urma,
vor descoperi drumul care duce spre cruce. 

Contextul: despre identitatea lui Isus
Întrebarea „Cine este acesta” - formulată deja de Ioan Botezătorul, de comesenii prezenți în casa lui Simon fariseul, de ucenici lui Isus și de regele Irod - este acum reformulată de Isus: „Cine spun mulțimile că sunt eu?” Răspunsul va fi rezervat în special celor din preajma lui Isus, adică ucenicilor. Și cu toate că ei nu reușiseră încă să deslușească planul lui Dumnezeu cu privire la slujitorul suferind, au ajuns totuși să recunoască faptul că Isus este „Mesia lui Dumnezeu”. Dialogul menționat de evanghelie va rămâne una dintre cele mai tainice pagini, iar întrebarea cu privire la identitatea lui Isus va rămâne deschisă pentru orice lector.
Isus este Mesia lui Dumnezeu. El se revelează ca slujitorul suferind din profeții.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema misterului Fiului Omului.
  • În prima lectură, Zaharia spune că Dumnezeu va revărsa duhul bunătății sale asupra casei lui David, iar în acea zi oamenii se vor converti și „vor privi la Domnul, la acela pe care l-au străpuns”.
  • În a doua lectură, Paul afirmă că promisiunea mântuirii aparține tuturor, fără nici o deosebire, și spune: „Fraților, toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos. Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristos”.
  • În Evanghelie, Isus vorbește despre misiunea sa: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie”.

Perspectiva: „Petru”, „Fiul Omului”, „să mă urmeze”

1. „Isus i-a întrebat, zicând: «Cine spun mulțimile că sunt eu?» (…) răspunzând, Petru a zis: «Mesia lui Dumnezeu»”
Învățător și discipoli sunt împreună, la Cezarea lui Filip. Notează evanghelia că ei se găsesc într-un loc separat și într-un moment foarte important. În acea oază de liniște, în care toate căutările și întrebările mulțimii nu pot să ajungă, Isus se retrage mai întâi în rugăciune, iar apoi se adresează discipolilor, cerându-le să-i povestească ce spun despre el oamenii, cei care au auzit cuvintele sale și care au văzut faptele sale. „Cine spun mulțimile că sunt eu? întreabă Isus.

„Oamenii spun că tu ești un profet de altă dată, cineva cu mare faimă din trecut, care a înviat”, răspund discipolii în puține cuvinte. Răspunsul lor însă nu este corect. De aceea, Isus insistă, reformulează aceeași întrebare și îi întreabă din nou pe cei care l-au urmat îndeaproape și întotdeauna: „Dar voi cine ziceți că sunt?”

În numele tuturor discipolilor, Petru iese în față și spune: „Tu ești Mesia lui Dumnezeu”. Petru mărturisește că Isus este Mesia cel așteptat, cel venit între oameni conform promisiunilor făcute în vechime de Dumnezeu. Mărturisirea lui este alimentată de experiența discipolilor lângă Isus și exprimă împlinirea așteptărilor mesianice. Petru mărturisește că Isus, Învățătorul său, vine de la Dumnezeu, fiind cel care aduce mântuirea și care împlinește toate profețiile mesianice.

2. „Fiul Omului trebuie să sufere multe…”
Răspunsul discipolilor exprimă așteptările lor cu privire la venirea unui Mesia politic. În încercarea de a-l cunoaște pe Dumnezeu și de a se apropia tot mai mult de el, și ei gândesc așa cum gândea lumea. Din nefericire, nici răspunsul discipolilor nu este corect. De aceea, Isus intervine și le „poruncește cu asprime” să nu transmită nimănui un astfel de mesianism lumesc. Apoi, descoperind care este misiunea sa în planul lui Dumnezeu, li se destăinuie că slujitorul suferind, Mesia, cel care se încredințează în mâinile Tatălui ceresc pentru mântuirea tuturor oamenilor.

Isus este „Mesia lui Dumnezeu” conform planului de mântuire al lui Dumnezeu. El a venit pentru ca să-și ofere viața pentru oameni. Calea sa nu este una presărată cu gloria acestei lumi, ci este o cale plină de suferință, care se va împlini prin înviere, „a treia zi”.

Petru și ceilalți discipoli rămân uimiți la auzul cuvintelor lui Isus. Ei observă că Învățătorul lor nu este nicidecum un mesia lumesc, ci este „Fiul Omului” prevestit în vechime, cel care „trebuie” să înfrunte soarta slujitorului suferind și să împlinească voința lui Dumnezeu descoperită de profeți în Scripturi. Această destăinuire este ieșită din comun. Învățătorul Isus se va dărui pe sine în solidaritate cu cei umili și săraci.

3. „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze!”
După ce le-a descoperit discipolilor identitatea sa, Isus îi invită să vadă calea pe care vor merge împreună cu el. Calea lor nu este diferită de a sa. Există o singură cale, iar această cale trece numaidecât „prin cruce”. Pot să devină discipolii săi prin iubirea pe care o au față de el și pot să-și găsească împlinirea numai urmându-l și ramânând cu el. Pentru aceasta, ei trebuie să accepte următoarele trei condiții: să-l pună în centrul vieții lor; să-și ia propria cruce și se se apropie de crucea lui, trăind împreună cu el; să nu-și îndepărteze vederea de la propriul Învățător.

Evanghelia notează că apropierea de Isus din Nazaret duce inevitabil la salvarea sau la pierderea propriei vieți. Discipolul se împlinește prin iubirea care îl leagă de Învățătorul său: își pierde viața pentru Isus, iubind, și devine un adevărat discipol, încredințându-se lui Isus. Astfel, viața discipolului se împlinește doar în legătura cu propriul Învățător.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Doamne, fă să fim întotdeauna cuprinşi
şi de frică, şi de iubire faţă de numele tău sfânt,
căci tu nu încetezi niciodată să-i ocroteşti
pe aceia pe care îi statorniceşti în fidelitatea iubirii tale”.


Gândurile mele
Isus nu este un mesia lumesc, ci este „Fiul Omului” prevestit în vechime, cel care „trebuie” să înfrunte soarta slujitorului suferind și să împlinească voința lui Dumnezeu.
Evanghelia notează că apropierea de Isus din Nazaret duce inevitabil la salvarea sau la pierderea propriei vieți.
Trimiteți un comentariu