sâmbătă, 30 iulie 2016

Un stil nou de viață - Duminica a XVIII-a din Timpul de peste An (Anul C)

ÎMPĂRTĂȘIRE ȘI COMUNIUNE
„Un stil nou de viață”

Qoh 1,2;2,21-23; Ps 89; Col 3,1-5.9-11; Lc 12,13-21

Împărțirea moștenirii
a dus la despărțire între frați și de aceea
Isus nu dorește să audă de așa ceva.
Venit pentru a sluji și pentru a uni,
nu pentru a judeca sau a împăciui,
Isus folosește ocazia ivită
pentru a promova un stil nou de viață
bazat pe administrarea bunurilor încredințate
și pe îndepărtarea oricărei pofte de avere.
Cine îl urmează pe el
se îmbogățește înaintea lui Dumnezeu.

Contextul: parabola bogatului necugetat
Isus le-a spus discipolilor săi să aibă încredere în Dumnezeu, Tatăl plin de grijă care asigură tuturor pâinea de fiecare zi: siguranța zilei de mâine va depinde de iubirea Tatălui și de comuniunea cu ceilalți frați. Provocat fiind apoi de un om din mulțime, Isus a vorbit despre folosirea bunurilor materiale, bunuri care sunt în același timp un dar de la Dumnezeu, un mijloc pentru împlinirea nevoilor zilnice și o posibilitate de împărtășire cu ceilalți. Cine îl urmează pe el este asemenea unui econom înțelept care știe să se folosească cu iscusință de bunurile încredințate.
Isus este Învățătorul. El îi învață pe discipoli cum să se folosească bunurile materiale.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema folosirii bunurilor.
  • În prima lectură, autorul sacru afirmă că toate lucrurile sunt deșertăciune și se întreabă: „Ce are omul în toată truda lui și în toată goana inimii lui cu care se trudește sub soare? Căci toate zilele sale sunt osteneală și inima lui nu se poate odihni din cauza indignării îndeletnicirii lui nici noaptea. Și aceasta este deșertăciune”.
  • În a doua lectură, Paul afirmă că viața nouă în Isus Cristos - o viață eliberată de practicile de altă dată - cere un nou stil de viață: „Fraţilor, dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutați cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! Cugetați la cele de sus, și nu la cele de pe pământ, căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu!”
  • În evanghelie, Isus povestește parabola bogatului necugetat, iar apoi conclude: „Așa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu”.

Perspectiva: „moștenirea”, „fiți atenți”, „nu este bogat”
1. „Unul din mulțime i-a spus lui Isus: Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!”
O întrebare a unui om oarecare a întrerupt discursul lui Isus despre rugăciune și despre cuvântul lui Dumnezeu și a condus reflecția spre tema folosirii bunurilor. Prezentând problema pe care o avea cu moștenirea, acesta i-a cerut Învățătorului să intervină în disputa dintre el și fratele său. De fapt, voia să se asigure că ar putea să-și trăiască viața pe cont propriu.

Chiar din primele cuvinte, se vedea clar că era o situație delicată, o adevărată dispută între frați. Totul se rezuma la separare și la împărțire, la un stil de viață care avea ca punct de referință satisfacerea propriului eu. Valora numai propria persoană. Iar celălalt? Iar ceilalți? Nu vorbea oare Isus chiar despre frățietate și despre încrederea în providența unicul Tată ceresc? Evanghelia notează că Isus nu s-a lăsat atras în disputa dintre cei doi frați. El nu a dat nici un răspuns la întrebarea adresată, ci a afirmat clar și răspicat că nu a venit pentru a fi judecător și împăciuitor; nu a venit în lume pentru ca să dea fiecăruia ce-i revine, să răsplătească pe unul și să condamne pe celălalt.

 2. „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie”
Isus și-a îndreptat privirea milostivă și asupra celui care i-a cerut să intervină în împărțirea moștenirii și asupra celor care îl ascultau. Îndemnându-i apoi pe toți să stea cât mai departe de ispita siguranței zilei de mâine ancorată în bogățiile adunate, el le-a arătat că, în această viață trecătoare, bunurile materiale nu pot oferi nicio garanție.

Lăcomia înăbușă orice aspirație și îl face pe om să se gândească numai la el; lăcomia îl izolează de ceilalți, îl îndepărtează de Dumnezeu, îl așează chiar în locul lui Dumnezeu. Bogatul lacom se închide în sine și dorește să aibă tot mai mult. Și ce face? În locul binecuvântarii lui Dumnezeu își pune recolta și în locul planului divin așează hambarele cu grâu. Înlocuiește darul providenței cu toate bunurile posedate: înlocuiește iubirea Tatălui cu bucuriile acestei vieți. Și unde va ajunge de fapt? Din nefericire, își va sacrifica viața planurilor sale de huzur și o va cufunda în mâncare și în băutură. Mai este doar un pas până la sfârșitul nesăbuit, în care viața se reduce la siguranța dată de avere.

Lăcomia face ca viața să depindă de bunuri și în cele din urmă duce la autodistrugere. Avarul nu recunoaște că viața vine de la Tatăl și nici nu vrea să audă că este frate cu ceilalți. Distruge armonia în toate. În loc să mulțumească pentru darurile primite, dorește să posede tot mai mult. În loc să împărtășească ceea ce are, își alimentează pofta de avere cu nesăbuință. Consecința alegerilor sale este inevitabilă: viața sa cade pradă bunurilor, iar pofta de avere îl conduce direct la moarte.

3. „Aşa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu”
Cei care îl ascultau pe Învățătorul Isus au rămas pe gânduri. Ei înțeleg că viața aceasta nu poate să se împlinească numai prin cumulul de avere, și aceasta pentru că bunurile nu pot să treacă nicicum de pragul acestei lumi. Iar dacă averea nu poate să-l împlinească, cu ce se va alege omul din tot zbuciumul inimii sale pentru care s-a trudit sub soare? Toate zilele sunt presărate cu suferinţă, ocupaţiile sunt o trudă continuă, iar inima se zbuciumă până și noaptea. Pentru ce totul este deșertăciune?

Aceasta este perspectiva evangheliei: averea este doar un mijloc, iar viață este darul cel mai de preț care îi pune pe oameni în comuniune între ei și cu Tatăl. Doar stilul nou de viață propus de Isus apropie prin împărtășire, eliberează de ispita averii și devine comoară de preț în fața lui Dumnezeu.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Fii alături, Doamne, de slujitorii tăi
şi arată-le celor care te imploră bunătatea ta nemărginită;
ei sunt mândri să te recunoască drept Creator şi Cârmuitor;
reînnoieşte şi păstrează în ei harul tău,
ca să-ţi fie plăcuţi pururi”.

Cugetările mele
Lăcomia face ca viața să depindă de bunuri; în cele din urmă va duce la autodistrugere.
Viața este energie, viața cere să fie trăită pur și simplu: este fericită, când este în împărtășire cu ceilalți și în comuniune cu Dumnezeu; este împlinită, când depinde de ceea ce este, nu de ceea ce are.
Trimiteți un comentariu