vineri, 18 noiembrie 2016

Din iubire - Duminica a XXXIV-a din Timpul de peste An (Anul C)

CRISTOS REGE
„Din iubire”
2Sam 5,1-3; Ps 121; Col 1,12-20; Lc 23,35-43


Ce ar putea să le scape discipolilor
care l-au urmat îndeaproape pe Isus?
Învățătorul lor,
un sărac între cei mai săraci,
este acum pironit pe cruce.
Pentru ce o astfel de soartă?
Isus, regele lor?
El nu a făcut nici-un rău!
Cuvinte pline de har
răsună de pe înălțimea crucii:
de astăzi, paradisul este pentru toți.

Contextul: răstignirea lui Isus
Evanghelistul Luca povestește judecarea lui Isus înaintea procuratorului roman și, lăsând deoparte momentele biciuirii, descrie imediat executarea pedepsei. Mai întâi, prezintă „calea crucii” pe străzile centrale și aglomerate din Ierusalim. Aici, Isus se lasă ajutat de Simon din Cirene și vorbește cu fiicele Ierusalimului. Apoi, în puține cuvinte, Luca menționează răstignirea lui Isus între doi răufăcători, în locul numit Craniul, redă cuvintele de iertare pronunțate de Isus și amintește de împărțirea hainelor lui Isus de către soldați. Toată atenția este îndreptată spre Isus răstignit. Unii îl privesc și îl adoră, alții râd de el și îl batjocoresc. În partea de sus a crucii, chiar deasupra capului său, atârnă o tăbliță pe care scrie: „Acesta este regele iudeilor”.
Isus este Unsul lui Dumnezeu. El își oferă viața din iubire pentru oameni.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema regalității.
  • În prima lectură, autorul sacru povestește cum mai marii triburilor din Nord îl proclamă pe David ca rege: „David a încheiat o alianță cu ei, la Hebron, înaintea Domnului. Iar ei l-au uns pe David rege peste Israel”.
  • În a doua lectură, Paul vestește colosenilor opera mântuitoare a lui Isus Cristos: „Dumnezeu Tatăl ne-a eliberat de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăția Fiului iubirii sale. În el avem răscumpărarea, iertarea păcatelor. El este icoana Dumnezeului nevăzut”.
  • În evanghelie, Luca prezintă scena răstignirii și menționează scrisul de pe inscripția care atârna deasupra capului lui Isus: „Acesta este regele iudeilor”.

Perspectiva: „stătea și privea”, „regele iudeilor”, „astăzi vei fi cu mine în paradis!”

1. „Poporul stătea și privea, iar conducătorii își băteau joc de Isus”
În partea de vest a Ierusalimului se găsește o ridicătură numită „Craniul” (din aramaicul „Gûlgaltâ”, „Locul craniului”). Aici, în prezența unei mari mulțimi de oameni și femei, Isus este pironit pe cruce. Poporul privea totul. Nu se asocia insultelor care se auzeau și de care erau responsabili „conducătorii” lor (din grecescul „archontes”) și soldații. Nu se simțea responsabil de ceea ce i se întâmpla lui Isus. Privea doar, de unde se afla.

Cei prezenți la răstignire știau că Învățătorul din Nazaret era iubit de popor. Într-adevăr, în călătoria sa spre Ierusalim, mulți dintre ei l-au urmat chiar din Galileea. Au auzit cuvintele sale pline de har și au fost fascinați de el. Au văzut faptele sale minunate, fapte pomenite de toți cei care s-au apropiat de el. Cu siguranță, nu uitaseră momentele trăite împreună cu el pe drum, în piețe, în jurul mesei. Îl considerau unul dintre ei. Încă îl mai numesc „Învățătorul”, deși era unul dintre cei mai săraci, iar acum răstignit. Pentru ce, așadar, o astfel de soartă?

2. „Deasupra lui era și o inscripție: «Acesta este regele iudeilor»”
Cu toții vedeau o tăbliță atârnând deasupra capului lui Isus, pe care era scris: „Acesta este regele iudeilor”. Mai multe întrebări inundau mintea celor ce priveau: „Pentru ce aceste cuvinte? Isus, regele lor? Să fie oare chiar acesta motivul condamnării? Și de ce au atârnat de cruce doi răufăcători, unul la stânga și altul la dreapta sa?”

Cei de față auzeau insulte chiar și din partea unui răufăcător răstignit. Acesta din urmă știa că Isus era nevinovat, dar îl provoacă și îi cere să se salveze nu numai pe el însuși, ci și pe el și pe tovarășul său. Răufăcătorul era înfuriat la culme. Deși atârnă de cruce, nu avea nici o teamă de Dumnezeu. Și nu putea înțeleagă de ce el, Cristos, despre care a auzit vorbindu-se atâtea și care a făcut numai bine celor orbi, șchiopi, paralizați, acum nu face nimic. Isus, care îi vindecase pe toți era acolo, răstignit lângă el, dar de ce este atât de resemnat? Nu este el Cristos?

Probabil că așteptau cu toții o minune sau vreo explicație. Însă, nimic! Isus tace și nu răspunde. În locul său, totuși, vorbește „celălalt” răufăcător, care înțelege consecința faptelor proprii și ale tovarășului de rele, mai exact răstignirea. El spune: „Isus nu a făcut nici un rău”. Simțea cum îl lăsau puterile, dar nu se dă încă bătut. Își ridică fruntea și privește. Vede lumea care îi privea, își îndreaptă ochii spre același chip milostiv al lui „Isus” - care înseamnă „Dumnezeu mântuiește” - și găsește forța necesară pentru o ultimă rugăciune: „Isuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția ta!”

3. „Isus i-a răspuns: «Îți spun adevărul: astăzi vei fi cu mine în paradis!»”

Evanghelia ne încredințează cuvintele pline de har proclamate de pe înălțimea crucii. Amin! Este amin-ul lui Isus din momentul în care privea chipul și auzea rugăciunea celui căit. Peste puțin, îi spune Isus, „astăzi”, rugăciunea ta va fi ascultată și vei fi în „paradis”, în „grădina” din Eden, fericit și în deplină comuniune cu Dumnezeu.

Înaintea poporului care privea spre Cristos răstignit se afla acel „astăzi” al crucii, darul cel mai mare al lui Dumnezeu: înfăptuirea mântuirii și deschiderea porții paradisului. Era acel „astăzi” în care Isus Cristos a intrat în împărăția sa, ducându-l cu sine pe primul răscumpărat, cu care a împărtășit frumusețea omului, nedreptatea judecății, soarta pe cruce, biruința asupra morții. Pe Golgota, Isus Cristos a inaugurat împărăția sa și a deschis înaintea tuturor oamenilor perspectiva vieții veșnice, darul comuniunii cu Dumnezeu.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic şi veșnic,
care ai voit să refaci totul
în Fiul tău preaiubit, Regele universului,
dă-ne, te rugăm, harul
ca toată făptura, eliberată din robie,
să slujească maiestății tale
şi să te laude într-un glas, fără încetare”.

Gândurile mele
Evanghelia ne încredințează cuvintele pline de har proclamate de pe înălțimea crucii. Astăzi, grădina din Eden este a tuturor. Amin! Este amin-ul lui Isus pentru orice om aflat în căutarea lui Dumnezeu.
O întrebare care rămâne deschisă: pentru ce soarta răstignirii pentru Isus din Nazaret, cel mai sărac dintre săraci, care a făcut bine întotdeauna tuturor?



Trimiteți un comentariu