duminică, 30 octombrie 2016

Din iubire pentru oameni - Duminica a XXXI-a din Timpul de peste An (Anul C)

ISUS ȘI ZAHEU
„Din iubire pentru orice om”
Inț 11,22-12,2; Ps 144; 2Tes 1,11-2,2; Lc 19,1-10

Dorința lui Zaheu de a-l vedea pe Isus
se împlinește cu adevărat.
Și nu numai atât.
Se împlinește dorința lui Isus
de a sălășlui și de a fi
împreună cu omul care îl caută.
Acum, amândoi au o casă,
iar cuvintele pline de har
sunt pentru toți.
Mântuirea promisă este posibilă.





Contextul: convertirea lui Zaheu
Isus se găsește în Ierihon. Lumea din oraș se află în piața mare și pe străzi, dornică de a-l vedea și de a-l asculta pe Învățătorul din Nazaret, cel care a dat lumina ochilor întunecați ai orbului. Traversând cetatea, Isus întâlnește de data aceasta privirea lui Zaheu, un om bogat, cunoscut drept șef al vameșilor. Acesta, mic de statură, s-a suit într-un sicomor pentru a-l privi de departe pe Isus. Apropiindu-se, Isus îl privește și îi vorbește: „Astăzi a sosit mântuirea și pentru casa ta”. Și din acel moment va începe o nouă istorie care va schimba cu totul viața lui Zaheu și a multora.
Isus este Fiul Omlui. El a venit pentru a cauta și mântui pe orice om.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență iubirea lui Dumnezeu față de orice om.
  • În prima lectură, autorul biblic îl numește pe Dumnezeu „iubitorul vieții” și mărturisește: „Doamne, tu te înduri de toate, pentru că toate le poți, treci cu vederea peste păcatele oamenilor, spre convertire”.
  • În a doua lectură, Paul spune: „Fraţilor, ne rugăm neîncetat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea lui și să împlinească cu putere orice dorință de bunătate și orice lucrare a credinței, așa încât să fie glorificat în voi numele Domnului nostru Isus Cristo, și voi în el, după harul Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Cristos”.
  • În evanghelie, Isus îl întâlnește pe Zaheu și spune: „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât și el este fiul lui Abraham. Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut”.

Perspectiva: „Zaheu căuta să vadă”, „în casa ta”, „a intrat mântuirea”

1. „Zaheu căuta să vadă cine este Isus”
Acesta era ultimul episod al călătoriei sale spre orașul sfânt. Sosit la Ierihon, Isus intră în cetate, iar locuitorii îl căutau. Știau deja de minunea pe care o făcuse chiar la porțile cetății lor, lângă ziduri, unde a vindecat pe un orb, și toți erau mulțumiți și curioși. Cum să nu-i iasă în întâmpinare și să nu-l vadă pe învățătorul Isus din Nazaret, despre care toți vorbeau numai de bine?

Printre locuitorii care l-au primit pe Isus cu bucurie în Ierihon se afla și Zaheu, un vameș renumit pentru bogăția sa. Din cauza meseriei și a atașării lui de arginți, era respins de propria-i comunitate. Având faimă de păcătos, prieten al romanilor și unul care fură de la săraci, se îndepărtase și de Dumnezeu, și nu era fericit. Zaheu își dădea prea bine seama de situația în care se află și se gândea: „Aceasta ar putea fi o ocazie potrivită pentru a schimba ceva”. Îngândurat, iese din casă și se amestecă prin mulțime cu dorința de a-l vedea pe Isus. Dar nu reușește nici măcar să-l zărească. Era prea „mic de statură”. Desigur, îl recunoșteau toți, însă nu-i era de folos. Din contră, era etichetat de toți. Este necurat, ziceau unii. Este păcătos, gândeau alții. Îl considerau un caz imposibil! Prea mic și un nimeni pentru cei din jur, Zaheu își dă seama de ceea ce ajunsese.

Rănit, dar nu răpus, Zaheu se îndepărtează de lume, aleargă mai departe și se urcă în grabă într-un sicomor, gândind că nu are o clipă de pierdut. Dorința lui de a-l vedea pe Isus era mai mare decât teama de a fi umilit. Îi era acum suficient să știe că Isus va trece pe acolo. Fără mari pretenții, așteaptă, se gândește și se întreabă: „Cum este chipul celui care este stimat de toți și căruia viața îi surâde? Cine este Isus cu adevărat?

2. „Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!”
Cele două persoane se întâlnesc, sunt față în față, într-o întâlnire căutată și așteptată în care toate gesturile au înțeles, iar cuvintele sunt prea puține pentru a destăinui, și cine Isus, și care este dorința lui Zaheu.

Isus se oprește, își ridică ochii, îl vede în copac și îl strigă pe nume: „Zaheu” (care înseamnă „cel curat” sau ”Dumnezeu și-a amintit”). Isus îl privește pe Zaheu, iar Zaheu recunoaște pe chipul lui Isus o privire milostivă, o iubire care îi pătrunde până în adâncul inimii. Rămâne fără cuvinte, dar îi revine suflarea la auzul cuvintelor: „Coboară în grabă!” Era ceva de necrezut. Îl aude pe Isus spunându-i: „Astăzi trebuie să rămân în casa ta. Calea pe care merg m-a condus până aici și acesta este momentul potrivit pentru a intra la tine și pentru a sta la masă împreună”.

Zaheu înțelege momentul de har pe care îl trăiește și coboară „repede”, cuprins de bucurie. Nu se mai gândește nici la sine, nici la bogățiile pe care le are și la viața pe care a dus-o. Acum are o singură prioritate: îl are în casa sa pe Isus, mântuitorul, cel despre care vorbesc bine toți, și este preocupat cum să-l primească din toată inima. Oaspetele de onoare îi pășește pragul, iar Zaheu începe să vadă și să înțeleagă cine este Isus cu adevărat.

3. „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă”
În afara casei lui Zaheu însă toți murmurau spunând: „A intrat să fie găzduit la un om păcătos”. Era clar că cei rămași afară nu înțelegeau cine era Isus și care era mesajul său. Evanghelia nu se oprește asupra acestui fapt. Important este că Zaheu, auzind cuvinte pline de har care i-au luminează trecutul și i-au întărit voința de a trăi, și-a schimbat viața devenind un om nou. Pregătit pentru un nou început, stătea în picioare înaintea lui Isus, dornic de a duce o viață nouă în frățietate cu ceilalți și în comuniune cu Dumnezeu.

Mântuirea a intrat „astăzi” în casa lui Zaheu, iar el și-a descoperit demnitatea de fiu al lui Abraham și de moștenitor al promisiunilor lui Dumnezeu. Și acel ”astăzi” mântuitor nu va mai înceta. De atunci, privirea plină de iubire a lui Isus este în căutarea celui care îl așteaptă: este pentru toți, oriunde și întotdeauna, iar cei care o recunosc și o întâlnesc sunt învăluiți de iubirea divină.

Textul evangheliei continuă, dar nu mai spune nimic de Zaheu, lăsând-i pe toți să vadă cum casa primitoare - în care se celebrează cina – va fi întotdeauna în toate satele și în orașele de pe acest pământ, în care oamenii împărtășesc aceeași dorință a atâtor și atâtor „Zaheu”.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic şi milostiv,
numai prin darul tău,
credincioșii te pot sluji cum se cuvine;
înlătură orice piedică din calea noastră,
ca să alergăm cu bucurie în întâmpinarea făgăduinţelor tale”.

Gândurile mele
Cuvintele de har luminează trecutul și alimentează dorința după un nou început și după o viață în frățietate cu ceilalți și în comuniune cu Dumnezeu.
Casa primitoare este întotdeauna acolo unde oamenii împărtășesc aceeași dorină a atâtor și atâtor Zahei în căutarea lui Isus.


Trimiteți un comentariu