duminică, 27 noiembrie 2016

În viața zilnică - Duminica I din Timpul Adventului (Anul A)

FIUL OMULUI
„În viața zilnică”
Is 2,1-5; Ps 121; Rom 13,11-14; Mt 24,37-44

Când se va întâmpla
venirea Fiului Omului?
Ce semne vor prevesti acea zi?
Erau întrebări aflate de mult
în atenția oamenilor și a discipolilor,
iar acum sunt adresate lui Isus din Nazaret.
Răspunsurile se găsesc
în viața de zi cu zi a oamenilor.
Important e ca fiecare să vegheze
și să fie pregătit 
pentru a recunoaște prezența Domnului.




Contextul: venirea Fiului Omului
Chiar spre sfârșitul ultimului său discurs, Isus vorbește despre venirea definitivă a împărăției lui Dumnezeu. Le spune mai întâi discipolilor că Fiul Omului va trebui să vină și, cu excepția Tatălui, nimeni nu va cunoaște ceasul acela, apoi le cere să interpreteze semnele timpurilor și să fie pregătiți: venirea Fiului Omului se va întâmpla într-un moment neașteptat, într-un context asemănător cu cel din zilele lui Noe. În timpul de aşteptare e necesar ca fiecare, veghind, să-și trăiască viața și să fie pregătit. Important este ca fiecare să vegheze, să fie treaz. Nimeni să nu rămână în urmă. Istoria își urmează calea și vestește că timpul s-a împlinit. Venirea Fiului Omului nu este altceva decât o întâlnire plină de bucurie cu Domnul.
Isus este Domnul. El vorbește despre venirea Fiului Omului.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema venirii Fiului Omului.
  • În prima lectură, profetul Isaia vorbește despre „zilele care vor veni”: „Popoare multe vor veni şi vor zice: «Veniţi să urcăm la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob! El ne va învăța căile sale şi noi vom umbla pe cărările lui»”.
  • În lectura a doua, Paul le spune romanilor: „Fraţilor, faceți aceasta cunoscând timpul în care trăim: căci este deja ceasul să vă treziți din somn! Într-adevăr, acum mântuirea noastră este mai aproape decât atunci când am început să credem”.
  • În evanghelie, Isus vorbește despre venirea Fiului Omului și accentuează necesitatea vegherii: „De aceea, fiţi și voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiți!”

Perspectiva: „în zilele lui Noe”, „venirea Fiului Omului”, „voi fiţi gata”

1. „Cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului”
În Palestina de altădată, oamenii îl așteptau pe Mesia și vorbeau despre venirea Fiului Omului. Era ceva deja cunoscut aproape de toți și de aceea discipolii ascultau cuvintele lui Isus cu o atenție mărită, încercând să le surprindă înțelesul. Erau cuvinte despre venirea Fiului Omului. Oare când se vor împlini? Erau cuvinte care anunțau judecata lui Dumnezeu. Care vor fi semnele prevestitoare ale judecății divine? Problema consta nu doar în înțelegerea cuvintelor, cât mai ales în împlinirea lor: o situație neașteptată care ar putea să-i surprindă pe toți nepregătiți.

Referind-se la venirea Fiului Omului, Isus amintește de zilele lui Noe și afirmă că Fiul Omului va veni într-un context asemănător. Dar în ce sens asemănător? În zilele lui Noe - așa cum povestește Biblia - lumea se ocupa cu cele zilnice, îndeosebi cu munca, procurarea hranei și transmiterea vieții. Ducea o viață obișnuită. Înțelegând toate acestea, discipolii se întrebau: oare chiar în cele zilnice se hotărăște viitorul? Asemenea venirii potopului, sosirea Fiului Omului va fi pe neașteptate?

2. „Tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului”
Isus așază venirea Fiului Omului în cadrul normal vieții celor care îl ascultau, mai exact în timpul lucrărilor de la câmp sau a celor de la moară. El știe că se împlinesc profețiile și de aceea le cere tuturor să-i înțeleagă cuvintele în lumina prezenței sale în mijlocul lor. Soarta persoanelor se hotărăște în funcție de faptele împlinite. Unii vor fi „luați”, adică vor fi salvați, alții însă vor fi „lăsați”, mai bine spus se vor pierde.

Ziua venirii Domnului este sigură, dar ceasul este cu totul necunoscut. De aceea, fiecare trebuie să se vegheze. Pentru a-l recunoaște pe Domnul care vine e necesar ca ochii să fie mereu deschiși. În timpul străjii să nu se considere nimeni „stăpân”. Ispita nopții este înșelătoare, iau unul sau altul ar putea să creadă că viața, ceilalți, răsplata, agoniseala sunt o posesie. Practic, această ispită face o inversare cu totul nepermisă: îl schimbă pe „slujitorul bun și credincios” cu „stăpânul casei”. Rezultatul este teribil! Cel credincios să-și amintească însă faptul că moartea - un semn al sfârșitului acestei lumi și un prag ce dă spre veșnicie - este asemenea unui hoț care fură toate, dar care nu are niciodată ultimul cuvânt.

3. „De aceea, fiţi și voi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul la care nu vă gândiți!”
Peste puțin timp, discipolii vor înțelege că vorbele lui Isus se refereau la ceasul său. Ziua prezisă nu prevestea sfârșitul lumii, deoarece era în strânsă legătură cu cele zilnice din viața lor. Judecata lui Dumnezeu se împlinește în faptele de zi cu zi și stabilește totodată poziția existențială față de Fiul Omului: chiar în trăirea celor obișnuite și zilnice se hotărăște locul mai aproape sau mai departe de Cristos. Așadar, discipolilor le revine alegerea între viață și moarte, între bine și rău; fiecare să-și dea seama de clipele pe care le trăiește și să-și mărturisească credința în Isus Cristos, Domnul.

Cine interpretează bine semnele prezentului, prea puțin este interesat să afle ziua venirii Domnului. El este preocupat să-și mențină cu tărie credința și să-și exprime încrederea în Dumnezeu. Ca discipol destoinic, va veghea în fiecare zi și, conștient de momentul pe care îl trăiește, se va strădui să rămână statornic și să trăiască în lumina credinței. Faptele lui zilnice devin „semne” care îi arată semnificația vieții, care îi susțin alegerea și îi arată calea pe care să meargă.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic, te rugăm,
întărește voinţa credincioşilor tăi,
pentru ca, ieşind cu fapte de dreptate
în întâmpinarea lui Cristos care vine,
să se învrednicească
a sta de-a dreapta lui în împărăţia cerurilor”.

Gândurile mele
Credința îi amintește omului că moartea - un semn al sfârșitului acestei lumi și un prag ce dă spre cealaltă lume - este asemenea unui hoț care fură toate, dar care nu are niciodată ultimul cuvânt.
Faptele zilnice îi arată omului sensul vieții sale: devin „semne” care îi arată semnificația vieții, care îi susțin alegerea și îi arată calea pe care să meargă.

Trimiteți un comentariu