vineri, 11 noiembrie 2016

Între prezent și viitor - Duminica a XXXIII-a din Timpul de peste An (Anul C)

APOCALIPSA CEA MARE
„Între prezent și viitor”
Mal 3,19-20; Ps 97; 2Tes 3,7-12; Lc 21,5-19

O profeție
Va da naștere întotdeauna la întrebări.
Când se vor întâmpla cele prezise?
Care va fi semnul?
Iar în profeția aceasta
erau evenimente foarte importante:
distrugerea templului,
mărturia credinței în Isus Cristos,
iminența războaielor, răscoalelor și a nenorocirilor.
Se vor întâmpla de toate,
dar nu va fi încă sfârșitul.
Dumnezeu are grijă de mersul istoriei,
El are întotdeauna ultimul cuvânt.
 

Contextul: discursul escatologic
Isus a început un discurs în care folosește imagini simbolice și un limbaj apocaliptic. Se găsește chiar în templul din Ierusalim. Vede lumea care admiră frumusețea templului și vorbește celor de lângă el despre distrugerea templului și despre sfârșitul acestei lumi. Vor veni vremuri de ură și de prigoană, de războaie și de tragedii naturale. Acela va fi timpul mărturiei pentru cauza sa. Se vor întâmpla de toate, însă nu va fi încă sfârșitul. În timpul de față, timpul așteptării, fiecare discipol trebuie să-și trăiască viața cu hotărâre, rămânând statornic misiunii sale.
Isus este Învățătorul. El vorbește despre evenimentele care se vor întâmpla.

La izvoarele credinței
Textele liturgice vorbesc despre împlinirea istoriei.
  • În prima lectură, profetul Malahia anunță că „vine ziua care va arde ca un cuptor”: „Dar pentru voi, cei care vă temeți de numele meu, va străluci soarele dreptății”.
  • În a doua lectură, Paul amintește că parusia nu este iminentă și-l sfătuiește pe fiecare „să-și mănânce pâinea proprie, muncind în liniște”.
  • În evanghelie, Isus vorbește despre falșii profeți, despre distrugerea templului, despre persecuții și despre sfârșitul timpurilor, și îndeamnă la statornicie în credință: „Nici un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. Prin statornicia voastră vă veți mântui sufletele”.

Perspectiva: „care va fi semnul?”, „nu va fi îndată sfârșitul”, „vă veți mântui sufletele”

1. „Învățătorule, când vor fi acestea și care va fi semnul că ele au să se întâmple”
Ucenicii se găsesc în templu, împreună cu Învățătorul lor, chiar acolo unde au avut loc discuțiile cu mai marii iudeilor. Isus privește spre oamenii care admiră frumusețea clădirilor și bogăția templului și le spune celor din preajma sa: „Vor veni zile în care din tot ce vedeți nu va rămâne piatră peste piatră; totul va fi distrus!” Cuvintele sale profetice au căzut ca un fulger și au stârnit teama. Isus vorbește despre distrugerea mărețului templu construit din pietre pătrate de calcar alb, cu mai bine de 40 de ani în urmă, de către regele Irod care a angajat 100.000 de muncitori și 1.000 de preoți. Din mintea ucenicilor și a celor prezenți, singurele cuvinte care mai puteau să iasă la iveală erau două întrebări: „Când se vor întâmpla toate acestea? Care va fi semnul?”

Este vorba de o mare „apocalipsă”, de o „revelație” în public, cu referire directă la istoria noastră, își spuneau ucenicii. De ce o distrugere a templului din Ierusalim nu, semnul unicului loc al prezenței lui Dumnezeu între oameni? Scripturile din vechime spun că Dumnezeu însuși a ales acest loc în acest oraș, devenit mai apoi sfânt, casa sa prin excelență. Ce va mai rămâne de crezut? Va înceta oare rolul templului? Dacă Dumnezeu își va abandona poporul, se va apropia sfârșitul lumii și întoarcerea Fiului Omului?

2. „Când veți auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeți, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârșitul!”
Isus le spune discipolilor săi că mersul istoriei se îndreaptă spre scopul său final. Chiar în acest timp, cel pe care ei îl trăiesc, Dumnezeu împlinește planul său de mântuire în pofida tuturor contradicțiilor din jur. trebuie să se „întâmple” tot felul de evenimente și semne, însă toate acestea nu sunt decât o prevestire a „escatonului”, (din grecescul „eschaton”, „ceea ce se află la sfârșit”), a sfârșitului timpurilor. În fața tensiunilor puternice pe cale să apară, au nevoie de încredere în el, cel venit de la Tatăl ceresc, și în cuvintele sale. Să nu se lase păcăliți de profeții mincinoși care vestesc o „parusie” iminentă (din grecescul „parousía”, „prezența” lui Isus la sfârșitul timpurilor) și care vor voi să-i ia locul. Va fi vai și amar pentru acela care îi va urma. Profeții falși se vor folosi de numele său, zicând: „Eu sunt”, și vor vesti chiar cuvintele sale: „Timpul este aproape”.

Vor fi războaie, răscoale și dezordini. Toate acestea nu sunt voite de Dumnezeu; acestea vor fi rodul putrezit al păcatului, semnul puterii și al orgoliului omului, și vor face parte din istoria omenirii. Sunt semn al răului, al morții și al sfârșitului unei lumi. În providența sa nemărginită, Dumnezeu nu a rostit încă ultimul cuvânt. Dumnezeu, izvorul vieții, își arată acum judecata și în viitor îl va ajuta pe fiecare om să-și trăiască viața în mijlocul războaielor, al lipsurilor și al bolilor. „Dar nu va fi încă sfârșitul”. Se poate spune că acesta este un nou început, este timpul convertirii, al mărturiei și al martiriului. Totul face parte din istorie, iar în această istorie se află timpul potrivit pentru împărtășirea misterului Fiului Omului.

3. „Prin statornicia voastră vă veți mântui sufletele”
Cuvintele sacre dezvăluie temerile ascunse în profunzimile inimii și îndepărtează vălul care întunecă privirea. Acum, doar puțin și în parte, ucenicii s-au apropiat de planul lui Dumnezeu despre lume. Dacă mai înainte neliniștea și teama i-a făcut să pună întrebări despre sfârșitul lumii, acum hotărârea și statornicia în credință le îndreaptă privirea spre împlinirea istoriei.

Se apropie sfârșitul unei lumi vechi și este pe cale să apară una nouă, prezentă deja în planul lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu călăuzește istoria, numai el va avea ultimul cuvânt. De aceea, discipolii nu trebuie să se teamă. Ura împotriva lor se va aprinde numai din cauza numelui pe care îl mărturisesc. Nu trebuie să se preocupe pentru apărarea lor: Isus va fi în mijlocul lor prin cuvântul său, iar ei vor da mărturie pentru el. Totodată, Duhul Sfânt îi va însoți cu înțelepciunea sa, iar ei vor fi plini de curaj. În moment deciziei pentru Cristos și al dezbinării dintre oameni, ei îl vor avea pe Dumnezeu de partea lor: își vor mântui sufletele prin statornicia în credință.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Doamne, Dumnezeul nostru,
dă-ne, te rugăm, harul
să te urmăm mereu cu bucurie,
căci numai slujindu-te necontenit pe tine, izvorul oricărui bine,
putem afla fericirea deplină şi nepieritoare”.

Gândurile mele
Dacă neliniștea și teama îl determină pe om să-și pună întrebări despre sfârșitul lumii, hotărârea și statornicia în credință îi îndreaptă privirea spre împlinirea istoriei.
Cuvintele sacre dezvăluie temeri ascunse în profunzimile inimii și îndepărtează vălul care întunecă privirea.

Trimiteți un comentariu