vineri, 4 noiembrie 2016

Întrebări despre înviere - Duminica a XXXII-a din Timpul de peste An (Anul C)

ISUS ȘI SADUCEII
„Întrebări despre înviere”
2Mac 7,1-2.9-14; Ps 16; 2Tes 2,16-3,5; Lc 20,27-38

Credincioșii autentici își pun speranța
în iubirea veșnică a lui Dumnezeu.
În lumea cealaltă,
ei vor fi părtași la viața lui Dumnezeu
și vor fi nemuritori.
Considerați vrednici de viața veșnică,
ei nu mai pot muri
deoarece sunt asemenea îngerilor,
adică sunt fii ai lui Dumnezeu.



Contextul: activitatea lui Isus la Ierusalim
Abia ajuns la Ierusalim, Isus a avut deja câteva dispute cu mai marii poporului, cu preoții și cărturarii. De data aceasta se află într-o discuție aprinsă cu saduceii. Aceștia, deși nu credeau în înviere, i-au prezentat lui Isus cazul unei femei căsătorite cu șapte bărbați. Intenționau să râdă de Isus și să-și bată joc de credința în viața veșnică. Isus i-a ascultat, le-a amintit de promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Abraham, lui Isac și lui Iacob, iar apoi a accentuat puterea iubirii lui Dumnezeu față de orice om. Iubirea lui Dumnezeu este veșnică. La sfârșit, Isus le-a spus saduceilor că „Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii”.
Isus este Învățătorul. El spune că cei morți vor învia la viața dăruită lor de Dumnezeu.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema despre învierea celor morți.
  • În prima lectură, autorul sacru relatează martiriul a patru din cei șapte fii ai unei mame evreice și mărturisește credința acestora în înviere: „Regele lumii ne va ridica la învierea vieții veșnice pe noi, care murim pentru legile sale”.
  • În a doua lectură, Paul îi îndeamnă pe frații din Tesalonic: „Însuşi Domnul nostru Isus Cristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin har mângâiere veșnică și o bună speranță, să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice faptă și cuvânt bun”.
  • În evanghelie, Isus spune saduceilor: „Cei considerați vrednici să dobândească lumea cealaltă și învierea din morți nu se vor însura și nici nu se vor mărita, pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii”.

Perspectiva: „unii dintre saducei”, „asemenea îngerilor”, „toţi trăiesc prin el”

1. „Au venit la Isus unii dintre saducei, care spun că nu este înviere”
Urmași faimoși ai lui Sadoc, preot al lui David, saduceii au școala lor în care se face referință numai la autoritatea Pentateuhului. Ei fac parte din aristocrația sacerdotală și formează o clasă a celor bogați, de orietare pragmatică, dar cu un sistem teologic tradiționalist. Acceptând ca revelație doar cărțile lui Moise, ei se împotrivesc unei evoluții graduale a revelației biblice, negând învierea morților și existența îngerilor.

Acești saducei se gândesc la o capcană, la un fel de discuție răutacioasă. Știind că Învățătorul din Nazaret este de acord cu farizeii și cu lumea din popor cu privire la existența învierii morților, se apropie de Isus cu intenții polemice, pentru a-și bate joc de credința în viața veșnică și pentru a-i întinde o cursă. Ei citează prescrierea lui Moise despre legea leviratului - un obicei semitic antic, practicat de cumnații ce trebuiau să se căsătorească cu văduva pentru a-i asigura o descendență defunctului fără copii și pentru a-i garanta femeii o anumită siguranță – și îi prezintă lui Isus următorul caz: unul după altul, șapte frați s-au căsătorit cu aceeași femeie, însă nici unul nu a avut copii. Presupunând că există înviere, care dintre ei o va avea pe femeie ca soție? Își spuneau între ei: Oare ce va răspunde Isus? Oare nu este învierea imposibilă și absurdă? Dacă toți cei șapte bărbați au avut aceeași femeie ca soție, în viața de dincolo cum ar putea ei să se bucure de viața de căsătorie și de copii?

2. „Cei considerați vrednici să dobândească lumea cealaltă (...) nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii”
Isus are o învățătură cu totul nouă și pentru saducei . El le spune că există două tipuri de viață. În această viață, adică pentru „fiii lumii acesteia”, există o perspectivă materială în care căsătoria este văzută ca necesară. În viața cealaltă, care este total diferită de cea actuală, există însă numai o perspectivă spirituală, în care se ajunge la nemurire înaintea lui Dumnezeu. Nu va mai fi nevoie de căsătorie și nici de copii. Va fi numai iubirea, ca plinătate, și pentru om, și pentru Dumnezeu. Se va trăi în Dumnezeu! În lumea de dincolo, cei drepți, adică „cei care vor fi găsiți vrednici de lumea cealaltă și de învierea din morți nu mai pot să moară”; „ei sunt asemenea îngerilor și sunt fii ai lui Dumnezeu”.

Isus afirmă că „Cel veșnic Viu” („Eu sunt cel care sunt”, „Eu sunt cel care există”), Dumnezeul cel plin de iubire care s-a descoperit lui Moise, este izvorul oricărei vieți. El îi învie pe morți dăruindu-le viața. Și Scripturile dau mărturie în acest sens: Dumnezeu își arată puterea iubirii sale față de orice om, atât în această viață, cât și în viața de dincolo. Iubirea lui Dumnezeu este veșnică! El este Dumnezeul celor vii, al lui Abraham, al lui Isaac și al lui Iacob, al celor înviați din morți.

3. „Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toți trăiesc prin el”
Se cunoștea faptul că saduceii știau din Scripturi că îngerii sunt numiți „fii ai lui Dumnezeu”. De aceea, Isus îi invită pe toți să treacă de la o concepție materialistă despre viața veșnică la o viziune spirituală despre veșnicie, în care învierea morților este un moment mântuitor. Comuniunea dintre persoane, posibilă pe pământ prin faptul de a fi bărbat sau femeie, în viața de dincolo va ajunge la desăvârșire. Cei care vor învia sunt fii ai lui Dumnezeu: în marea sa milostivire, Dumnezeu le va dărui viața veșnică, iar ei îl vor iubi pe Dumnezeu fără încetare și vor fi veșnic fericiți. Aceasta va fi viața veșnică înaintea lui Dumnezeu.

Nemurirea este o caracteristica specifică îngerilor. Datorită învierii, cei aflați vrednici vor primi viața veșnică și vor fi fii ai lui Dumnezeu. În lumea cealaltă, cel înviat devine nemuritor și părtaș pentru totdeauna la învierea lui Isus Cristos. El va trăi veșnic în casa Tatălui ceresc.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic şi îndurător,
înlătură, cu bunătate, tot ce ne stă împotrivă,
ca, eliberaţi de orice povară trupească şi sufletească,
să te putem sluji cu toată libertatea”.

Gândurile mele
Viața veșnică este darul oferit de milostivirea lui Dumnezeu celui înviat, devenit pentru totdeauna asemenea îngerilor și fiu al lui Dumnezeu.
Cel care a înviat și care a devenit nemuritor va fi părtaș pentru totdeauna la învierea lui Isus Cristos.


Trimiteți un comentariu