luni, 25 decembrie 2017

Nașterea Domnului - Liturghia de dimineață (25 decembrie)

FIUL MARIEI
„Copilul Isus”
Is 62,11-12; Ps 96; Tit 3,4-7; Lc 2,15-20

Dumnezeu, iubire și bunătate,
a găsit iubire și bunătate
în peștera săracă a Betleemului.
Apărea astfel un itinerariu unic de credință:
mai întâi, „vestea” îngerului,
apoi, calea păstorilor în găsirea „semnului”,
în sfârșit, bucuria vederii „copilului”
și vestirea iubirii lui Dumnezeu față de oameni.
Și în timp ce toți îl slăveau și-l lăudau pe Dumnezeu
pentru iubirea sa infinită,
Maria păstra în inima ei
misterul lui Dumnezeu care se întrupează.

Contextul: păstorii la ieslea lui Isus
După ce au primit vestea îngerului, plini de încredere, păstorii s-au îndreptat spre Betleem pentru a verifica dacă era adevărată vestea adusă de înger. Și totul se adeverea. Ei au găsit „semnul” dat lor de înger: „Maria, Iosif și copilul culcat în iesle”. Plini de bucurie, păstorii au povestit ce s-a întâmplat și au devenit astfel vestitori ai nașterii lui Isus. Întorcându-se apoi la turma lor, ei îl cinsteau pe Dumnezeu „pentru toate câte au auzit și au văzut”, şi toți se mirau în fața mărturiei lor. Doar Maria rămânea într-o liniște profundă, sacră, și se gândea la toate în inima ei.
Copilul Isus este fiul Mariei. El s-a născut într-o grotă, la Betleem.

La izvoarele credinței
Textele liturgice fac referire la „semnul” crezut de păstori.
  • În prima lectură, Isaia profețește: „Spuneți fiicei Sionului: Iată, mântuitorul tău vine. Răsplata vine împreună cu el şi roadele biruinței merg înaintea lui”.
  • În a doua lectură, sfântul Paul mărturisește că Dumnezeu și-a arătat bunătatea și iubirea de oameni și „ne-a mântuit, nu pentru faptele prin care noi am fi meritat acest lucru, ci din îndurarea lui”.
  • În evanghelie, Luca relatează cum păstorii merg și văd „semnul” dat lor de înger: „Ridicându-se, s-au dus în grabă şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif împreună cu copilul, care era culcat în iesle”.

Perspectiva: „la Betleem”, „copilul culcat în iesle”, „Maria păstra toate în inima ei”

1. „Să mergem până la Betleem să vedem ce s-a întâmplat”
Evanghelia subliniază faptul că păstorii priveau la îngerii care se îndreptau spre cer, admirând cântecele lor de slavă. De fapt, o dată cu vestea plină de bucurie și cu semnul încredințat numai lor, mesageri cerești frânseseră nu numai calmul și normalitatea nopții, ci și somnul și veghea păstorilor.

Păstorii priveau uimiți unii spre alții și își spuneau: „Îngerul ne-a descoperit nașterea Mântuitorului. Să mergem până la Betleem, să verificăm semnul pe care ni l-a dat și să vedem ce s-a întâmplat”. Păstorii credeau celor văzute și auzite, credeau că, chiar sub privirea lor, se întâmpla ceva misterios, ceva care se învăluia de taină pentru a se putea face descoperit. În simplitatea credinței lor, păstorii vedeau cum Dumnezeu le dezvăluia iubirea sa față de oameni.

Vestea adusă de îngeri - devenită mai apoi vestea păstorilor – era deslușită numai de cei care o auzeau și o primeau, deoarece numai aceștia puteau să înțeleagă vestea despre împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu și despre intervenția divină ce avea să schimbe cursul istoriei. După ce au primit vestea cerească, notează evanghelistul, păstorii „s-au dus în grabă” pentru ca să descopere ce s-a întâmplat, și să vadă „evenimentul” (din grecescul „rhêma”, „cuvânt”, cu referire la ebraicul „dabar”, „cuvânt-eveniment”).

2. „Au găsit pe Maria şi pe Iosif împreună cu copilul, care era culcat în iesle”
În grota din Betleem se împlineau cele vestite din vechime, și totul era exact așa cum spusese îngerul. Păstorii priveau cu drag spre „copilul culcat în iesle” și credeau că acel copil era semnul dat lor de Dumnezeu. Privind cu atenție, ei au recunoscut indiciile date lor de înger: totul era foarte simplu și sărăcăcios, iar copilul, neputincios fiind, era îngrijit cu multă atenție de mama sa.

Cerul coborâse pe pământ și se făcea părtaș la sărăcia păstorilor. Și așa, în mod tainic, se împlineau promisiunile făcute odinioară de Dumnezeu: Gloria lui Dumnezeu era în mijlocul celor săraci, în persoana copilului mic, plăpând și neputincios, dar încredințat în grija Mariei.

Noutatea din grota de la Betleem era atât de mare și atât de importantă încât păstorii au vestit-o tuturor. Ei au devenit imediat mesagerii nașterii Mântuitorului, vestitori a tot ce au văzut și au crezut, și povesteau tuturor ce li s-a întâmplat, invitându-i să vadă ceea ce Dumnezeu a împlinit în bunătatea și în iubirea sa de oameni. Cântecul îngerilor, auzit în acea noapte sfântă, devenise astfel și cântecul lor: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință”.

3. „Maria păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima ei”
Nețărmurita iubire de oameni a lui Dumnezeu era împărtășită tuturor, începând de la cei simpli și săraci, de la cei pe care păstorii îi întâlneau și cărora le povesteau totul. Vestea învăluită de taina misterului, despre gloria lui Dumnezeu coborâtă într-o grotă săracă, în brațele Mariei, îi chema pe toți oamenii la sărbătoarea comuniunii dintre cer și pământ. În sfârșit, Principele păcii se întrupase și se lăsa îmbrățișat, îndepărtând astfel orice distanță dintre Dumnezeu și oameni.

Și astfel, prin credință, fiecare om - purtător al imaginii lui Dumnezeu – va putea să descopere în copilul Isus chipul lui Dumnezeu și să-l recunoască în el pe Mântuitorul venit între oameni.

În zorile zilei de Crăciun, lumina credinței îl ajută pe orice om să vadă în copilul culcat în iesle, învăluit de grija Mariei și a lui Iosif, pe Mesia cel mult așteptat. Acest eveniment unic - misterul întrupării Fiului lui Dumnezeu –, însoțit de cuvintele îngerului și de mărturia păstorilor, destăinuie iubirea infinită a lui Dumnezeu și transmite tuturor vestea nașterii pruncului Isus.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule atotputernic,
care ne învălui în lumina cea nouă
a Cuvântului tău făcut om,
dă-ne, te rugăm, harul,
ca în faptele noastre să strălucească misterul credinței
ce ne luminează mintea”.

Gândurile mele
În mod tainic, se împlinea în mijlocul păstorilor promisiunea făcută odinioară de Dumnezeu: Gloria lui Dumnezeu era în mijlocul celor săraci, în persoana copilului mic, plăpând și neputincios, dar încredințat în mâinile Mariei.
În zorii zilei de Crăciun, lumina credinței ne ajută să vedem în copilul culcat în iesle, învăluit de grija Mariei și a lui Iosif, pe Mesia cel mult așteptat.
Trimiteți un comentariu