sâmbătă, 24 decembrie 2016

Cuvântul făcut trup - Ziua de Crăciun (25 decembrie)

UNICUL NĂSCUT DIN TATĂL
„Cuvântul s-a făcut trup”
Is 52,7-10; Ps 97; Ev 1,1-6; In 1,1-18

Prin ascultarea mărturiei apostolului Ioan
descrisă în imnul de laudă adresat Cuvântului,
sărbătoarea Crăciunului
invită pe orice om să descopere
cine este Isus,
cine este Tatăl
și cine este omul însuși.
Apostolul mărturisește
ce a văzut, ce a auzit și ce a atins,
și crede în cel destăinuit ca Fiu al lui Dumnezeu,
Cuvântul care de la început era la Dumnezeu,
care este Dumnezeu
și care s-a făcut trup și a locuit între noi”.
Cine primește Cuvântul
și crede că Isus este unicul născut din Tatăl,
acela primește „puterea să devină copil al lui Dumnezeu”.



Contextul: prologul evangheliei după Ioan
La școala Mântuitorului și în lumina evenimentului pascal, evanghelistul Ioan contemplă misterul lui Isus Cristos. El este discipolul care a avut posibilitatea să observe splendoarea luminii și a înțelepciunii în cuvintele și în faptele lui Isus. Mai târziu, el va face un rezumat pe care îl va prezenta într-un imn dedicat Cuvântului și pe care îl va așeza la începutul evangheliei. În acest imn, Ioan vorbește despre Cuvântul care era la Dumnezeu și despre rolul său în creația lumii și în răscumpărarea omului, despre întruparea sa în persoana lui Isus și despre revelația sa cu privire la Tatăl.
Isus este unicul născut din Tatăl. Ioan mărturisește ce el însuși a văzut și a crezut.

La izvoarele credinței
Textele liturgice sunt un imn dedicat Cuvântului care „s-a făcut trup și a locuit între noi”.
  • În prima lectură, Isaia profețește: „Domnul şi-a arătat puterea brațului său în ochii tuturor popoarelor; de la un capăt la altul al pământului, toți vor vedea mântuirea adusă de Dumnezeul nostru”.
  • În lectura a doua, autorul Scrisorii către Evrei spune: „Dumnezeu, în acest timp de pe urmă ne-a vorbit şi nouă prin Fiul, pe care l-a pus moștenitor a toate şi prin care a făcut lumea”.
  • În evanghelie, Ioan prezintă imul de laudă adresat Cuvântului: „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, şi noi am văzut slava lui, slava unicului-născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”.

Perspectiva: „Cuvântul”, „s-a făcut trup”, „har peste har”

1. „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu”
În timpul de așteptare, „un om trimis de Dumnezeu”, Ioan Botezătorul, anunța lumina care trebuia să vină în lume, iar în mulțimea care venea să se boteze, l-a văzut pe Isus, lumina mult așteptată. Mai târziu, la școala lui Isus de data aceasta, apostolul Ioan a avut fericirea să vadă strălucind această lumină, prezentă în persoana lui Isus, și aceasta ori de câte ori îl asculta, îl urma, ori mânca împreună cu el și se afla în compania lui.

Ioan aude cuvintele lui Isus și își pune încrederea în el, vede faptele, minunile pe care el le face, crede și descoperă Cuvântul de la început, Înțelepciunea veșnică și Măreția lui Dumnezeu, în persoana lui Isus. Apostolul rămâne uimit de fiecare dată când Isus își dezvăluie pas cu pas identitatea sa din totdeauna, de Fiu al lui Dumnezeu coborât în mijlocul oamenilor, venit pentru a aduce un mesaj de bucurie și de speranță și pentru a reconcilia pe toți oamenii cu Tatăl său ceresc.

După ani de experiență la școala lui Isus, în lumina meditației profunde și a contemplației, călăuzit de harul divin, Ioan așterne în scris imnul dedicat Cuvântului (în greacă „Logos”), pe care îl prezintă ca lumină și viață a tot ce există, care din totdeauna este spre pieptul Tatălui și este Dumnezeu, și care a venit în mijlocul oamenilor pentru a aduce mântuirea.

2. „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”
Fiecare om are în interiorul său lumina Cuvântului, mărturisește Ioan. Omul simte în inima sa o chemare tainică, mai exact cea a luminii, care îl îndeamnă la bine, îi luminează mintea, îi hrănește și îi vindecă inima, fără încetare. Aceasta este dorința nestăvilită de a ajunge la izvorul vieții și de a viețui în iubire și în adevăr. Această lumină se găsește în fiecare om.

Cuvântul prezent în toți oamenii ca lumină a vieții, în pofida faptului că este atât de mult căutat, nu este acceptat tocmai pentru că nu este recunoscut. Primirea acestuia, iată, este o alegere de viață și de moarte. Acest Cuvânt, care este Dumnezeu, îi ajută pe oameni să intre în dialog cu Dumnezeu și le dă „puterea să devină copii ai lui Dumnezeu”.

Cuvântul „s-a întrupat” pentru a dezvălui chipul milostiv al Tatălui: acesta este tainicul mister al Crăciunului, darul lui Dumnezeu făcut fiecărui om. Cine contemplă lumina care strălucește pe chipul Cuvântului întrupat, contemplă chipul Fiului lui Dumnezeu, venit „să locuiască între noi”.

Cel inefabil, Dumnezeu, și-a „stabilit locuința” (din grecescul „eskénosen”, cu referință la ebraicul „shekinah”, „locuința lui Dumnezeu în mijlocul poporului său”) între oameni și își dezvăluie iubirea sa unică. În Isus, Cuvântul veșnic a devenit vizibil și îi îmbrățișează pe toți oamenii. Isus este partea vizibilă a slavei Fiului, care este aceeași cu a Tatălui. În sfârșit se împlinesc promisiunile din Scripturi și Dumnezeu își stabilește locuința „între noi”, în persona lui Isus.

3. „Noi toți am primit din plinătatea lui har peste har”
Ioan dă mărturie și scrie imnul de laudă și de slavă dedicat Cuvântului pentru ca toți să ajungă să recunoască lumina vieții - pe Isus, Fiul Tatălui - să primească plinătatea harurilor sale și să cunoască adevărul.

Sărbătoarea Crăciunului invită pe orice om să primească „har peste har”. Desigur, este imposibil a-l vedea pe Dumnezeu. Este absolut interzis ca cineva să-și facă imagini și să creadă că acestea sunt Dumnezeu. Prin întreaga sa viață, prin faptele și cuvintele sale, Isus - singurul care a venit de la Tatăl - este cel care ni-l dezvăluie pe Dumnezeu cel invizibil.

Aceasta este frumusețea tainică a Crăciunului: recunoașterea Cuvântului întrupat în persoana unui copil plăpând și contemplarea chipului lui Isus. Cu ajutorul harului divin, cel care crede în Isus Cristos descoperă cine este Dumnezeu și poate vedea cât de mare este iubirea sa față de oamenii.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care în mod minunat l-ai creat pe om după chipul tău
şi ne-ai reînnoit şi răscumpărat în mod şi mai minunat,
dă-ne, te rugăm, harul
să putem împărtăși viața divină a Fiului tău,
care astăzi a voit să-şi asume firea noastră omenească”.

Gândurile mele
Cuvântul „s-a întrupat” pentru a dezvălui chipul milostiv al Tatălui: acesta este tainicul mister al Crăciunului, darul lui Dumnezeu făcut fiecărui om.
Cine contemplă lumina care strălucește pe chipul Cuvântului întrupat, contemplă chipul Fiului lui Dumnezeu, venit „să locuiască între noi”.
Trimiteți un comentariu