joi, 7 decembrie 2017

Lăcaș vrednic - Neprihănita Zămislire (8 decembrie)

FECIOARA MARIA
„Lăcaș vrednic”
Gen 3,9-15.20; Ps 97; Ef 1,3-6.11-12; Lc 1,26-38

Întâlnirea dintre îngerul Gabriel și Fecioara Maria
duce la împlinirea promisiunilor din vechime.
E o întâlnire care dezvăluie iubirea lui Dumnezeu față de oameni.
Îngerul Gabriel vorbește cu Maria,
iar aceasta, primindu-i mesajul,
se încredințează acțiunii divine:
acceptă să facă parte din planul de mântuire
și crede că „pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputință”.
Astfel, cuvântul lui Dumnezeu intră în acțiune
și împlinește planul de mântuire:
își construiește lăcaș în mijlocul oamenilor
și se întrupează în sânul neprihănit al Mariei.
Dăruită cu totul lui Dumnezeu, plină de har și de încredere,
Fecioara Maria colaborează cu Dumnezeu
și răspunde cu entuzias
m:
„Fie mie după cuvântul tău”.


Contextul: evanghelia copilăriei
A sosit timpul trecerii de la istoria străveche la cea nouă. În această trecere, evanghelia după Luca o prezintă pe Maria ca împlinire a promisiunilor făcute lui Israel și ca început al comunității care tocmai se formează. Maria este fiica Sionului. Ea este fecioară care a zămislit și care naște pe Fiul Celui Preaînalt, pe Mântuitorul. Ea se bucură pentru că Cel Preaînalt a ales-o ca lăcaș sfânt pentru venirea Fiului său în mijlocul oamenilor.
Maria este Mama neprihănită a lui Isus. Ea este slujitoare umilă, plină de har.

La izvoarele credinței
Textele liturgice prezintă rolul Fecioarei Maria în istoria mântuirii.
  • În prima lectură, autorul sacru vorbește despre o femeie care îl va învinge pe cel rău: „Dușmănie voi pune între tine si femeie, între descendența ta și descendența ei. Aceasta îți va pândi capul, si tu îi vei pândi călcâiul”.
  • În a doua lectură, sfântul Paul afirmă că Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii: „… ca să fim sfinți și neprihăniți înaintea lui! În el, în care am fost chemați, am fost rânduiți de mai înainte după planul aceluia care lucrează toate după hotărârea voinței sale”.
  • Evanghelia prezintă mesajul pe care îngerul Gabriel îl aduce Mariei: „Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu”.

Perspectiva: „o fecioară”, „puterea Celui Preaînalt”, „iată slujitoarea Domnului”

1. „O fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David”
Evanghelistul Luca povestește cum la Nazaret, o localitate nesemnificativă din ținutul Galileei, cerul a coborât pe pământ. Chiar într-un loc uitat și fără importanță, Dumnezeu, în milostivirea sa, a ales să se dezvăluie în mijlocul celor mici. Îngerul Gabriel coboară la o fecioară și aduce o veste nouă, nemaiauzită și niciodată vestită; este o veste de la Cel Preaînalt, care promite un viitor mai bun și care anunță mântuirea.

„Numele fecioarei era Maria”. Făcea parte din seminția lui David, căruia Dumnezeu îi promisese că-i va zidi el însuși un lăcaș în care să locuiască pentru totdeauna. Era logodită cu Iosif, care înseamnă „Dumnezeu să mai dea”, și aștepta împlinirea promisiunilor din vechime făcute de Dumnezeu părinților ei.

„Bucură-te, o, plină de har. Domnul este cu tine!” Tresaltă de bucurie, Maria, o îndemnă îngerul. Îmbucură-te pentru că acesta este timpul împlinirii promisiunilor. Bucură-te așa cum însuși Dumnezeu se bucură. Ai dorit întotdeauna să fii aproape de Dumnezeu. Iată, acum ești părtașă la bucuria sa. Aceasta este cu siguranță o minune, își spunea Maria. Un motiv de mare bucurie! Dar, imediat, a început să se întrebe: „Cum se face că Cel Preaînalt este chiar în casa ei? Ce semnificație au cuvintele îngerului?” Maria „s-a tulburat mult”.

2. „Puterea Celui Preaînalt te va umbri”
În același moment, îngerul Gabriel a adăugat: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu”. Îngerul a asigurat-o pe Maria că totul venea de la Dumnezeu. Cel Preaînalt a ales-o și tot el, încetul cu încetul, a pregătit-o pentru misiunea pe care acum i-o propune. Evanghelia menționează că Maria a rămas surprinsă la anunțul făcut de înger. Acea revărsare a harului în viața ei frângea firul liniștit al existenței sale. De aceea, Maria se temea. Se găsea înaintea lui Dumnezeu, a unicului Dumnezeu. Auzea de la înger că ea a aflat har la Dumnezeu. Cum să nu gândească faptul că toate erau peste orice așteptare posibilă din partea ei?

Atunci, îngerul a intervine imediat și i-a spus: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri”. Gabriel o asigura pe Maria că puterea divină este atât de mare si de tainică încât depășește orice așteptare. „La Dumnezeu nimic nu este imposibil!” Ea, Maria, va fi chivotul alianței, adică noul templu, iar acest har îi este dat de Dumnezeu numai ei. Și continuând, îngerul i-a spus Mariei: „Vei zămisli și vei naște un fiu și îi vei pune numele Isus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema”.

3. „Iată slujitoarea Domnului”
Maria își amintea faptele împlinite de Domnul în istoria poporul ales, în favoarea casei lui David, iar acest fapt o ajută să se încreadă cu totul în Dumnezeu. Maria crede, ea crede că s-a împlinit timpul promisiunilor. Desigur, ea nu poate să înțeleagă totul. Nu îi era posibil să pătrundă în taina unui mister atât de mare. Prezența lui Dumnezeu nu era vizibilă minții, ci numai credinței ei. De aceea, îngerul a ajutat-o pe Maria să înțeleagă cum acționează Dumnezeu în viața oamenilor și i-a dat acest semn: „Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și aceasta este luna a șasea pentru ea”.

Memorialul experienței istorice și sacre a prezenței lui Dumnezeu în viața părinților din vechime a pregătit-o deja pe Maria pentru întâlnirea cu îngerul Gabriel. Ea cunoștea profețiile și promisiunile și de aceea putea acum să creadă în cuvintele lui Dumnezeu și să spună: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”.

Așteptarea Mariei și a tuturor oamenilor găsea un răspuns în acțiunea minunată a lui Dumnezeu. Și astfel timpul extraordinar al mântuirii a pătruns în timpul obișnuit al istoriei și a făcut să se împlinească bogăția nețărmurită a misterului divin: întruparea lui Isus. Fiul Celui Preaînalt a venit în mijlocul oamenilor și locuiește într-un lăcaș sfânt și vrednic. Se întrezăreau în sfârșit zorile unei creații noi.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule, care prin zămislirea neprihănită a Fecioarei Maria
i-ai pregătit un lăcaș vrednic Fiului tău,
te rugăm ca, după cum ai ferit-o pe ea de orice prihană
în vederea meritelor morții lui Cristos, să ne dai și nouă, prin mijlocirea ei,
harul de a ajunge curați la tine”.

Gândurile mele
Memorialul experienței istorice și sacre a prezenței lui Dumnezeu în viața părinților din vechime a pregătit-o deja pe Maria pentru întâlnirea cu îngerul Gabriel. Ea cunoștea profețiile și promisiunile și de aceea putea acum să creadă în cuvintele lui Dumnezeu.
Trimiteți un comentariu