joi, 19 decembrie 2013

Nașterea lui Isus - Noaptea de Crăciun (2013)

NOAPTEA DE CRĂCIUN
“Nașterea lui Isus”
Is 9,1-6; Ps 95; Tt 2,11-14; Lc 2,1-14

Timpurile se împlinesc la Betleem,
iar profețiile mesianice se adeveresc:
într-un ambient sărac și umil
Fecioara Maria îl naște
pe Mântuitorul, Cristos Domnul.
În aceeași noapte, un înger al Domnului
le vestește păstorilor nașterea lui Isus
și le dă acest ”semn”:
”Un prunc înfășat în scutece
și culcat în iesle”.
În grotă și în împrejurimi îngerii cântă: ”Gloria”.

Contextul: nașterea lui Isus

Bunătatea și iubirea lui Dumnezeu față de oameni se arată în sărăcia din Betleem, o mică cetate a lui David, în Iudeea. Este timpul recensământului decretat de împăratul August pentru toți cei care se aflau sub domnia sa. Iosif și Maria se îndreaptă spre Betleem pentru a-și împlini obligațiile civice. Iar aici, Mariei i se împlinesc zilele ca să nască. Bat la uși pentru a găsi un loc potrivit. Însă nimeni nu-i primește. În afara cetății, unde păstorii se retrăgeau cu oile, mai exact într-o grotă, Maria îl aduce pe lume pe întâiul său născut, pe Isus. Maria, Iosif și copilul se găsesc înconjurați de păstori și de îngerii care cântă: ”Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pace oamenilor pe pământ”
Copilul Isus este Mântuitorul. El s-a născut din Fecioara Maria, la Betleem, în sărăcie și este vestit de îngeri ca Domnul Cristo.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice evidențiază venirea Domnului în mijlocul oamenilor.
  • În prima lectură profetul Isaia profețește: ”Ei se bucură înaintea ta (…). Căci un prunc ni s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă; semnul puterii este pe umerii lui. Numele lui este: "Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Părinte veşnic, Principe al păcii”.
  • În a doua lectură sfântul Paul îi spune lui Tit: ”Harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor”.
  • Evanghelia după Luca relatează cum Maria, la Betleem, a adus pe lume pe ”Mântuitorul”, ”Cristos Domnul”: ”a născut pe fiul său întâiul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, căci nu se mai găsise loc pentru ei în casa de oaspeţi”.

Perspectiva: “Betleem”, “fiul său întâiul născut”, “Mântuitorul”

1. ”Iosif s-a dus în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem”
Iosif este un ”om drept”. În timpul în care Maria, logodnica sa, era plecată la Ain-Karim, la verișoara sa Elisabeta, își pregătește cu grijă casa din Nazaret. Are vise și planuri mari de viitor. Probabil nu știe încă nimic despre noutățile care îi vor schimba viața pentru totdeauna.

Cel Preînalt are un plan cu totul special pentru Iosif. Când printr-un înger primește vestea că el este cel ales să fie tatăl purtător de grijă al lui Mesia, Iosif se încredințează cu totul lui Dumnezeu. Cu siguranță nu îi este ușor să înțeleagă toate, însă începe să vadă că are un rol anume în planul de mântuire, plan care va schimba istoria și viața multora. Prin credința sa întărită în cadrul celebrărilor din zi de sabat și luminată de citirea Scripturilor, Iosif vede mâna lui Dumnezeu asupra familiei sale.

Vestea recensământului decretat de Roma ajunge în Palestina. Este primul de acest tip și toți trebuie să se înscrie, fiecare în cetatea de origine. Un astfel de act este expresia unei structuri politice și economice; este un act care consacră puterea omului asupra celuilalt, o putere care se organizează. Iosif ascultă de decretul imperial și își planifică totul cu multă grijă. El aparține de familia regală a lui David, iar pentru el și pentru familia sa orașul în care trebuie să se înscrie este “Bayt Lahem”, Betleem, “orașul pâinii”, în Iudeea. Nu-și mai amintește dacă mai are rude acolo. Va avea nevoie de ajutor: Mariei i se împlinesc zilele ca să nască. Oricum ar fi, este încrezător: acum este în planul lui Dumnezeu. El va avea grijă. Printre altele, se va găsi la nici zece kilometri de Ierusalim. Va profita de această ocazie pentru a urca la templu.

2. ”Maria a născut pe fiul său întâiul născut”
Iosif și Maria sosesc la Betleem și constată că atât orașul cât și cetățenii s-au schimbat. Și pe când se aflau ei acolo Mariei i s-au împlinit zilele ca să nască. Cu multă grijă Iosif cere ajutor și caută un loc cald. Cere celor pe care nu-i cunoaște, bate la ușa casei de oaspeți, umblă prin toată cetatea. Însă nu îl aude nimeni, pentru ei nu există nici un loc.

Nu poate să renunțe. Caută în afara cetății. Vorbește cu păstorii și găsește un loc sărăcăcios și în același timp primitor și cald, într-o grotă. Acolo se găsec un bou și un măgar.

În acest loc Maria ”naște pe fiul său întâiul născut”. Acesta este un moment de extaz pentru mamă: ia în mâini propriul copil, pe însuși Fiul lui Dumnezeu. Trăiește cea mai mare surpriză și bucurie: ia în brațe și mângâie copilul pe care îl va numi Isus, îl privește și îl aude pe acela despre care îngerul a spus că este Cel Sfânt și Mântuitorul. Cu grijă maternă Maria înfașă copilul și îl culcă în iesle.

3. ”Astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul”
Între timp, câțiva ”păstori fac de strajă noaptea păzindu-și turma”. În plină noapte, cuprinși de mare frică, ei văd o lumină care îi învăluie, iar un înger al Domnului le spune: ”Nu vă temeți, vă vestesc marea bucurie mesianică, vouă și întregului popor: copilul abia născut, înfășat în scutece și culcat în iesle este Mântuitorul, Cristos Domnul. Mergeți și adorați-l”.

După primirea acestei vești, păstorii văd o mulțime de îngeri care îl laudă pe Dumnezeu și care cântă: ”Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor de bunăvoință”. Ei își spun: ”Aceasta este o revelație: Gloria lui Dumnezeu a coborât în mijlocul oamenilor, se găsește printre cei săraci”.

Păstorii sunt simpli, oameni sărmani. Pentru ei era oarecum departe gândul de a se prezenta în fața lui Dumnezeu. Și totuși, chiar ei sunt primii care primesc vestea îngerului și care recunosc în copilul abia născut în mijlocul lor, în simpla și săraca dar calda și primitoarea grotă, chiar pe Mântuitorul. Cel Preaînalt a coborât în mijlocul lor, între cei umili și săraci, și s-a făcut el însuși umil și sărac în persoana unui copil. Acum Domnul este în mijlocul oamenilor.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
“Dumnezeule, tu ai luminat această noapte preasfântă
cu strălucirea lui Cristos, lumina cea adevărată.
Dă-ne, te rugăm, harul
să cunoaştem încă de pe pământ
tainele luminii sale,
ca să ne desfătăm cu plinătatea bucuriei lui în ceruri”.

Gândurile mele
”Nașterea lui Isus este cea mai mare surpriză, cea mai mare bucurie: Maria îmbrățișează și mângâie copilul pe care îl va numi Isus, îl privește și îl aude pe acela pe care îngerul l-a numit Cel Sfânt și Mântuitorul. Cu grijă maternă Maria înfașă copilul și îl culcă în iesle”.
Trimiteți un comentariu