vineri, 16 decembrie 2016

Om drept - Duminica a IV-a din Timpul Adventului (Anul A)

IOSIF
„Om drept”
Is 7,10-14; Ps 23; Rom 1,1-7; Mt 1,18-24

Iosif află de planul dumnezeiesc
cu privire la Maria.
Fiind drept și cu mare credință,
se întreba: Ce să facă?
Se gândea la viața pe care o avea înainte,
dar și la viața Mariei și a copilului.
Aflând apoi de mesajul îngerului,
Iosif s-a lăsat implicat
în planul lui Dumnezeu:
„a luat-o la sine pe soția lui”
și a format împreună cu Maria
sfânta familie din Nazaret.
Contextul: nașterea lui Isus
Chiar de la începutul evangheliei, Matei îl descrie pe Isus ca Mesia cel așteptat, în care se împlinesc profețiile. Prezentând o genealogie foarte lungă, el a spus deja că Isus aparține casei lui David și seminției lui Avram, iar acum povestește nașterea lui Isus. Iosif este soțul Mariei. În timpul unui vis, un înger îi aduce vestea că Maria a zămislit prin puterea Duhului Sfânt. Iosif este surprins de veste, dar mai apoi își dă seama că se află în fața marelui mister al lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Fiind „om drept” și cu mare credință, el acceptă și respectă planul divin și în același timp se întreabă cu privire la misiunea sa de părinte în această acțiune tainică a lui Dumnezeu în istorie.
Isus este Mesia cel așteptat. El este născut de Fecioara Maria, soția lui Iosif.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență genealogia și nașterea lui Isus.
  • În prima lectură, Isaia rostește o profeție mesianică: „Ascultați, casă a lui David! (…) Însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naște un fiu, căruia îi va pune numele Emanuel”.
  • În a doua lectură, Paul se prezintă ca slujitor și apostol al lui Isus, despre care spune că s-a „născut după trup din descendența lui David, rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei prin învierea din morți, Isus Cristos Domnul nostru”.
  • În evanghelie, Matei prezintă nașterea lui Isus și povestește cum Iosif, în vis, a primit de la un înger vestea că Maria este însărcinată: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naște un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui pe poporul său de păcatele sale".

Perspectiva: „Iosif”, „fecioara va zămisli”, „a luat-o la sine pe soția lui”

1. „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta”
Matei a început evanghelia cu genealogia lui Iosif, subliniind că acesta era un descendent din seminția lui David. În următoarele versete, el va spune că din aceeași genealogie face parte și Isus, subliniind în același timp că Maria l-a zămislit pe Isus de la Duhul Sfânt, adică de la Dumnezeu. Așadar, Isus, fiul Mariei, are o origine divină, este Fiul lui Dumnezeu, și totodată, datorită lui Iosif, face parte din descendența casei lui David.

Evanghelia menționează pe scurt cum, înainte ca să locuiască ei împreună, Maria „a zămislit”. Iosif a aflat de această sarcină fără ca el să fi avut vreun rol. Evident, situația în care se afla era dificilă. Fiind un israelit care respecta Legea Domnului, voia să o protejeze pe Maria și să nu împiedice planul divin care se împlinea în viața soției sale. Dar, ce să facă? Să dea înapoi în fața misterului divin? Se gândea la viața sa și la cea a Mariei și a copilului, însă nu era convins prea bine ce trebuia să aleagă. Pe moment, din respect pentru Maria se hotărâse să o lase în ascuns. Probabil că în acest mod ar fi putut să evite o judecată din partea lumii.

Pe când cugeta la toate acestea, un „înger” al Domnului i-a apărut în vis lui Iosif și i-a adus următorul mesaj: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un fiu şi îi vei pune numele Isus”.

2. „Iată, fecioara va zămisli şi va naște un fiu şi îi vor pune numele Emanuel, care, tradus, înseamnă: Dumnezeu-cu-noi”
Visul a fost  din totdeauna o modalitate prin care Dumnezeu i-a vorbit omului, arătându-i planul său de mântuire. Iosif știa că Scriptura este plină de mesaje primite în vis și de acea, având încredere în îngerul care i-a vorbit, acceptă să facă parte din planul lui Dumnezeu. Avea misiunea de a se căsători cu „fecioara mamă” (din grecescul „parthenos”, „fecioară” și cu referință la ebraicul „alma”, „femeie tânără”) și să-l primească în casa sa pe Isus, fiul Mariei după trup și Fiul lui Dumnezeu prin puterea Duhul Sfânt, asigurându-i astfel apartenența la descendența lui David.

Prezența lui Dumnezeu a fost considerată întotdeauna darul cel mai mare, harul divin, întotdeauna oferit și niciodată impus sau meritat. Ce mare mister: omul este chemat să colaboreze în mod liber și cu iubire la planul divin. Astfel, profețiile și evanghelia, experiența lui Israel și cea a lui Isus sunt prezentate într-o continuitate sacră în care destăinuie legătura plină de semnificații dintre Dumnezeu și om. Toate acestea, de fapt, prevesteau și destăinuiau deja, atât misterul Fecioarei Maria, mama naturală a lui Isus (din ebraicul „Yeshua”, care înseamnă „Dumnezeu mântuiește”), cât și istoria lui Iosif, soțul Mariei și tatăl legal al lui Isus.

3. „Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat-o la sine pe soția lui”
Om cu mare credință, Iosif a ascultat mesajul divin și a împlinit misiunea încredințată prin înger, aducându-și astfel contribuția la împlinirea istoriei mântuirii. Evanghelia notează că Iosif „a luat-o la sine pe soția lui”, Maria, și că împreună cu ea a format la Nazaret sfânta familie, împlinindu-și în toate misiunea de tată purtător de grijă al lui Isus.

În familia lui Iosif și a Mariei, Cel Preaînalt și-a destăinuit puterea iubirii sale și a făcut să se întrupeze Cuvântul vieții în persoana lui Isus, Emanuel, care înseamnă Dumnezeu-cu-noi. Acesta este marele mister al întrupării Fiului lui Dumnezeu.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Te rugăm, Doamne,
revarsă harul tău asupra sufletelor noastre,
pentru ca noi,
care am cunoscut, prin vestirea îngerului,
întruparea lui Cristos, Fiul tău,
să fim duși, prin patima şi crucea lui,
la slava învierii”.

Gândurile mele
Profețiile și evanghelia, experiența lui Israel și cea a lui Isus sunt prezentate într-o continuitate sacră în care se destăinuie legătura plină de semnificații dintre Dumnezeu și om.
Prezența lui Dumnezeu a fost considerată întotdeauna darul cel mai mare, harul divin, întotdeauna oferit și niciodată impus sau meritat.                 

Trimiteți un comentariu