joi, 2 februarie 2017

Mântuitorul tuturor - Întâmpinarea Domnului (02 februarie)

PREZENTAREA ÎN TEMPLU
„Mântuitorul tuturor”
Mal 3, 1-4; Ps 23; Ev 2, 14-18; Lc 2, 22-40

Împlinind Legea Domnului,
cei doi soți, Maria și Iosif,
urcă la Ierusalim
pentru a celebra ritualul de purificare
și cel de consacrare a pruncului Isus.
În templul din Ierusalim, se împlinea astfel
așteptarea bătrânului Simeon
și a profetesei Ana:
recunoscut ca Mântuitor al tuturor.
 


Contextul: prezentarea lui Isus în templu
Evanghelia după Luca notează că, la opt zile de la naștere, copilul a fost circumcis şi a primit numele Isus, care înseamnă „Dumnezeu mântuiește”. Făcea astfel parte din poporul lui Israel. Când s-au împlinit patruzeci de zile, Maria și Iosif l-au luat pe Isus și s-au dus la Ierusalim pentru a împlini ritul purificării și al consacrării primului născut, conform Legii lui Moise. Și în timp ce erau în templu, pentru a oferi ca sacrificiu două turturele și pentru a-l consacra Domnului pe copilul Isus, ei i-au întâlnit pe dreptul Simeon și pe profetesa Ana. Atât Simeon, cât și Ana l-au binecuvântat pe Dumnezeu și vorbeau tuturor despre Isus și despre mama lui, Maria. După zilele petrecute la Ierusalim, Maria, Iosif și copilul Isus s-au întors în Galileea, la Nazaret.
Isus este Cristosul, Unsul Domnului. El este prezentat Domnului în templul din Ierusalim.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență persoana lui Isus, glorie a lui Israel și lumină a popoarelor.
  • În prima lectură, Malahia profețește: „Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutați, mesagerul alianței pe care voi îl doriți”.
  • În a doua lectură, autorul scrisorii către Evrei spune despre Isus Cristos: „Era nevoie să se facă în toate asemenea fraților, pentru ca să devină un mare preot îndurător și vrednic de încredere pentru relațiile cu Dumnezeu, ca să ispășească păcatele poporului”.
  • În evanghelie, Luca povestește prezentarea lui Isus în templu: „După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria și Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul”.

Perspectiva: „copilul la Ierusalim”, „cele spuse despre el”, „după Legea Domnului”

1. „Maria și Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului”
Trecuseră patruzeci de zile de la nașterea lui Isus și Maria împreună cu Iosif urcă la Ierusalim pentru a împlini două rituri prescrise de Legea lui Moise. Ei cunoșteau bine prescrierile din cartea Leviticului și știau că, după naștere, mamei nu îi era permis să participe la celebrările liturgice. De aceea, ei se găsesc la Ierusalim pentru a se prezenta la preot pentru purificare.

Deoarece Isus era primul născut, Maria și Iosif aveau de împlinit un rit foarte importat: consacrarea primului născut de parte bărbătească lui Dumnezeu. Această ceremonie era prescrisă în cartea Exodului și amintea de faptele minunate făcute de Dumnezeu la eliberarea israeliților din sclavia Egiptului. Încă de atunci, primul născut aparținea Domnului, iar legea prescria o rugăciune de binecuvântare și un preț de răscumpărare de cinci shekeli. A-l consacra lui Dumnezeu pe primul născut înseamnă a recunoaște că Dumnezeu este izvorul vieții și că de la el vine darul vieții. Maria și Iosif împlinesc întocmai prescrierile Legii și, pentru că erau săraci, au oferit numai două turturele pentru purificarea Mariei. Cât privește prețul de răscumpărare plătit pentru întâiul născut, evanghelia nu menționează încă nici-un cuvânt.

2. „Tatăl și mama lui se mirau de cele spuse despre el”
Maria și Iosif întâlnesc în templul din Ierusalim pe bătrânul Simeon (din ebraicul Shime’on, „Dumnezeu a ascultat”), un om drept și credincios, care aștepta consolarea lui Israel, mai exact împlinirea promisiunilor mesianice. Evanghelia spune că „Duhul Sfânt era asupra lui” și specifică faptul că „Duhul Sfânt îi revelase că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului”.

Condus de Duhul Sfânt, chiar în timpul ritului de consacrare, Simeon intră în templu, îl ia în brațele sale pe copilul Isus și îl binecuvântează pe Dumnezeu. El este fericit pentru că a ajuns să vadă împlinirea visului vieții sale: să vadă pe cel care este lumina mult așteptată, gloria poporului lui Israel, cel care aduce mântuirea poporului lui Israel și a tuturor neamurilor. A ajuns să trăiască acest moment, iar acum, înainte de a se retrage în pace, Simeon cântă un imn de laudă în care exprimă dorul lui Israel și al fiecărui om după o viață mai bună.

Tatăl și mama lui Isus se mirau la auzul cuvintelor spuse de Simeon, cuvinte care prevesteau drama poporului lor și suferințele Mariei. Conform profeției lui Simeon, copilul Isus va fi o cauză de cădere și de ridicare pentru mulți din Israel; va fi un semn care va stârni împotrivire. De asemenea, aceeași profeție anunța Mariei misterul morții și al învierii fiului ei, mister care va fi ca o sabie ce îi va străpunge sufletul și care va dezvălui gândurile din multe inimi.

În același moment al ritului de consacrare a copilului Isus, a venit la templu și profetesa Ana (din ebraicul Channah, „favoare”, „har”), originară din cel mai mic trib al lui Israel, tribul lui Așer. Văduvă încă din tinerețe și ajunsă acum la bătrânețe, Ana era o frumoasă imagine atât a persoanei care și-a pierdut mirele, cât și a celui mic și neajutorat. Ea nu părăsea templul, ci se dedica lui Dumnezeu zi și noapte prin posturi și rugăciuni. În momentul consacrării copilului, Ana a recunoscut în Isus pe Mântuitorul și a început să-l preamărească pe Dumnezeu și să vorbească despre copil tuturor celor care așteptau eliberarea Ierusalimului.

3. „Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret”
După relatarea celor întâmplate în timpul prezentării lui Isus în templul din Ierusalim, Evanghelistul Luca menționează faptul că Maria și Iosif, după ce au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea și și-au reluat viața de zi cu zi, în cetatea lor, Nazaret.

Pentru mulți ani, liniștea îi va învălui pe soții Iosif și Maria și pe copilul Isus. În timpul copilăriei și al tinereții de la Nazaret, harul lui Dumnezeu era asupra lui Isus, iar el creștea în înțelepciune și bunătate sub privirea plină de grijă și de iubire a părinților săi și în compania rudelor și a prietenilor. În casa lui Iosif și a Mariei, Isus era copleșit de îmbrățișări și de afecțiune, a început să meargă și să vorbească, a învățat să se joace și să lucreze. Va fi cunoscut de toți ca fiul lui Iosif și al Mariei, iar la vârsta de 12 ani va urca din nou la templu, de data aceasta pentru a celebra Paștele.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic şi veșnic,
noi implorăm cu umilință maiestatea ta,
ca, precum Fiul tău unul-născut
a fost prezentat astăzi la templu în trup omenesc,
să ne dai şi nouă harul
de a ne înfățișa înaintea ta cu suflete curate”.

Gândurile mele
La Nazaret, harul lui Dumnezeu este asupra lui Isus, iar el crește în înțelepciune și bunătate în casa din Nazaret, sub privirea plină de grijă și de iubire a părinților săi și în compania rudelor și a prietenilor. Acesta e misterul de la Nazaret.




Trimiteți un comentariu