sâmbătă, 11 februarie 2017

Cuvântul vostru - Duminica a VI-a din Timpul de peste An (Anul A)

UN STIL DE VIAȚĂ
„Cuvântul vostru”
Sir 15,16-21; Ps 118; 1 Cor 2,6-10; Mt 5,17-37

Legea și Profeții sunt darul
oferit de Dumnezeu poporului său.
În evanghelie, Isus afirmă
că a venit pentru a le împlini.
Invitându-i pe discipolii săi
să împlinească cu grijă voința lui Dumnezeu,
Isus le cere să-i urmeze învățătura
și să-i învețe și pe alții să facă la fel.

Contextul: predica de pe munte
Evanghelia după Matei acordă un spațiu amplu învățăturii date de Isus discipolilor săi în timpul predicii de pe munte. Discipolii au auzit chemarea de a fi ca sarea și ca lumina și au înțeles că misiunea lor consta în a da gust vieții și în a-i conduce pe oameni pe calea Învățătorului lor. De data aceasta, Isus lărgește aria învățăturii sale cu exemple practice. El le cere să observe Legea lui Moise nu din pură ascultare și nici printr-un ritualism formal, ci din iubire și cu o inimă nouă. Legea are rolul de a proteja viața. Și atunci când acuză sau pedepsește, Legea protejează de păcat și de moarte.
Isus este Învățătorul. El afirmă că a venit pentru a împlini Legea lui Moise.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema observării Legii.
  • Prima lectură insistă asupra importanței împlinirii legii și îndeamnă: „Dacă vrei, îi vei ține poruncile; a fi fidel ține de bunăvoință. El a pus alături de tine focul și apa, spre care, dacă vei voi, îți vei întinde mâna. În fața oamenilor sunt viața și moartea…”.
  • În a doua lectură, Paul spune creștinilor din Corint: „Noi vorbim de înțelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost tăinuită și pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre gloria noastră, pe care niciunul dintre locuitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o”.
  • În evanghelie, Isus afirmă că a venit pentru a desăvârși Legea și spune discipolilor: „Dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor”.
Perspectiva: „să desăvârșesc”, „dreptatea”, „când spuneți”

1. „Să nu socotiți că am venit să desființez Legea sau Profeții! Nu am venit să desființez, ci să împlinesc”
Asemenea evreilor credincioși, discipolii și cei care îl urmau pe Isus descopereau în cuvintele și faptele Învățătorului idealul lor religios. Împlinirea Legii lui Moise și meditarea învățăturilor vestite de profeți erau pentru ei atât ca o candelă care le lumina pașii în viață, cât și ca un loc de adăpost în care își găseau pacea. Practic, Legea și Profeții erau moștenirea primită de la părinții lor, comoara cea mai mare, darul cel mai de preț oferit de Dumnezeu poporului său.

Evanghelia notează că predica lui Isus înflăcăra inimile ascultătorilor. Isus le spunea că învățăturile sfinte, care au condus și hrănit viața lor secole de-a rândul, vor ajunge la împlinire. Era vorba de cele două mari părți ale Scripturii, Legea și Profeții, prin extensie, toată învățătura sacră. Dar cum va fi posibilă împlinirea acestora? Mai bine spus, ce se va putea adăuga la Legea descoperită de Dumnezeu poporului său prin Moise și prin profeți, la Legea care a hrănit până în acel moment viața lor și a părinților lor? Ce voia să spună Isus când a afirmat că a venit să împlinească Legea și Profeții? Se referă oare Isus la modul în care el însuși împlinea Legea, ori vorbea de misiunea lui Mesia sau de însemnătatea învățăturii sale rezumate în porunca iubirii?

2. „Dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor”
Învățătura Legii și a Profeților nu este nicidecum un simplu cod de legi, ci este darul oferit de Dumnezeu poporului său, dar prin care și-a revelat voința sa mântuitoare. În Evanghelie, chiar Isus a spus că nimic din lege nu va fi desființat, nici măcar o iotă, adică cea mai mică literă a alfabetului ebraic, nici măcar o linioară, un semn grafic foarte mic.

Utilizând o formă retorică impecabilă, evanghelia prezintă patru antiteze în care noul mesaj al lui Isus împlinește învățătura de altă dată. Prima antiteză se referă la respectul datorat celuilalt: pacea frățească prin împăcare are precedență față de darul oferit la altar și ține departe triada mânie-insultă-dispreț, construcție diabolică ce se află la rădăcina omicidului. A doua antiteză se referă la celălalt și la relația de cuplu: împlinirea persoanei create după asemănarea lui Dumnezeu - în strânsă legătură cu diferitele manifestări ale mâinii, ale piciorului și ale ochiului, manifestări prin care sunt exprimate propriile dorințe – se opune adulterului real sau făcut cu inima. Antiteza a treia face referință la divorț: expresia relației interpersonale autentice - unirea dintre bărbat și femeie, în forma originală, indisolubilă - nu trebuie să fie contaminată de slăbiciunea cărnii. Ultima antiteză se referă la jurmânt și la cuvintele spuse: jurământul făcut pe cer, pe pământ, pe Ierusalim, pe capul propriu, mai exact pe acele sintagme care au o legătură cu numele lui Dumnezeu, este interzis cu desăvârșire: adevărurile din inimă exprimate în cuvinte exprimă legăturile dintre frați și cu Dumnezeu și nu trebuie să fie folosite în mod arbitrar, după propria apreciere.

3. „Cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu”
Evanghelistul Matei subliniază faptul că dreptatea propusă discipolilor de Isus duce la împlinirea Legii practicate de scribi și de farisei. Isus le-a cerut discipolilor să împlinească cu grijă și fidelitate voința lui Dumnezeu exprimată în Lege și să-i învețe pe oameni să facă la fel. Învățătura sa nu numai că nu desființează Legea, ci trece dincolo de litera Legii: apelează la originile și izvorul acesteia, la Dumnezeu, la viața dăruită de Dumnezeu și la iubirea ce dă sens vieții.

Discipolii au înțeles astfel că îl urmează pe Isus cu adevărat când pășesc pe calea celor „opt fericiri” și când devin „sare și lumină” pentru ceilalți. Calea lui Isus descoperă fiecăruia dintre ei propriul chip și îi ajută să găsească și să recunoască atât imaginea lui Dumnezeu în celălalt, cât și chipul celuilalt ca frate. Prin Isus, învățătura Legii de altă dată își găsește o împlinire nouă, iar discipolii sunt martori ai acestei noutăți și atunci când spun „da”, și atunci când spun „nu”. Spusele lor pot să ducă la bine sau pot să facă rău, pentru ei și pentru ceilalți frați.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule,
tu ne-ai spus că-ți faci locaş în inimile drepte şi curate:
dă-ne fericirea să trăim pururi în harul tău,
astfel încât să binevoiești a locui în noi”.

Gândurile mele
Învățătura Legii și a Profeților nu este nicidecum un simplu cod de legi, ci este darul oferit de Dumnezeu poporului său, dar prin care și-a revelat voința mântuitoare.
Calea lui Isus descoperă fiecăruia propriul chip și îl ajută să găsească și să recunoască atât imaginea lui Dumnezeu în celălalt, cât și chipul celuilalt ca frate.

Trimiteți un comentariu