joi, 23 februarie 2017

Încrederea în providență - Duminica a VIII-a din Timpul de peste An (Anul A)

UN STIL DE VIAȚĂ
„Încrederea în providență”
Is 49, 14-15; Ps 61; 1 Cor 4, 1-5; Mt 6, 24-34

Folosind fraze concise
și întrebări retorice,
Isus transmite învățătura sa
despre providența lui Dumnezeu.
El afirmă că este discipolul său
acela care își pune încrederea în Dumnezeu
și trăiește ca frate cu ceilalți.
Discipolul primește încercările de zi cu zi
și nu se îngrijoreze de ziua de mâine
mai mult decât este nevoie.

Contextul: predica de pe munte
Isus folosește în predica de pe munte un limbaj sapiențial, cu fraze concise și întrebări despre cerințele vieții zilnice. Totul pare să înceapă de la pericolul bogățiilor: „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei”. Discursul cuprinde mai întâi cu o reflecție despre încrederea în puterea și bunătatea lui Dumnezeu, în care accentul cade pe întrebarea: „Oare nu este viața mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea?”, și continuă apoi cu învățătura despre providența Tatălui ceresc, care are grijă de păsările cerului și de crinii câmpului, și care se va îngriji de fiii săi și le va dărui cele necesare. În partea finală, Isus îi îndeamnă pe discipoli să caute mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și să nu se îngrijoreze de ziua de mâine mai mult decât este nevoie: „Ajunge zilei răutatea ei”; „Ziua de mâine se va îngriji de ea însăși”.
Isus este Învățătorul. El îi îndeamnă pe discipoli să aibă încredere în providența lui Dumnezeu.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema despre încrederea în puterea și bunătatea lui Dumnezeu.
  • În prima lectură, autorul biblic accentuează grija iubitoare a lui Dumnezeu față de poporul ales: „Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita”.
  • În a doua lectură, Paul vorbește despre fidelitatea discipolului în calitatea sa de slujitor al lui Cristos și administrator al tainelor lui Dumnezeu, și apoi conclude: „Domnul va lumina cele ascunse de întuneric și va descoperi planurile inimilor și atunci fiecare va primi de la Dumnezeu lauda cuvenită”.
  • În evanghelie, Isus avertizează asupra pericolului bogățiilor și îi îndeamnă pe discipoli să aibă încredere în providența lui Dumnezeu: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga”.

Perspectiva: „a sluji lui Dumnezeu”, „nu este viața mai mult...”, „vi se vor adăuga”

1. „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei”
Evanghelia subliniază faptul că Isus sintetiza multe învățături în puține cuvinte. Vorbind în mod deschis, Isus spunea discipolilor săi că nu pot sluji și lui Dumnezeu, și „mamonei” (din ebraicul ma’amun, „a se încrede în ceva”, cu referire la rădăcina ebraicului ‘mn, „încredere” și la ebraicul matmon, „bogăție”, „câștig lumesc”), iar acest sfat a suscitat multe întrebări.

Discipolii au crezut și au mărturisit dintotdeauna că Domnul este unicul Dumnezeu, punându-și încrederea în el și slujindu-i numai lui. De asemenea, au considerat că bogățiile sunt o consecință atât a unei vieți corecte, conform legii, cât și a binecuvântării lui Dumnezeu. Ar fi putut să existe ceva incorect în mărturisirea lor de credință? Ce anume voia să le spună Isus cu privire la bogății?

2. „Oare nu este viața mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea”
Isus le-a cerut discipolilor să fie atenți la modul în care îl slujesc pe Dumnezeu și la încrederea pe care o au în el. Ar putea exista un dublu pericolul: al trecerii de la slujirea unicului Dumnezeu, la slujirea bogățiilor și al trecerii de la exprimarea încrederii numai în Dumnezeu, la punerea încrederii în bogățiile adunate. Acest risc poate să-l transforme pe om în sclav al bunurilor, mai mult, cu implicații grave, ar putea să devină motivul contaminării raporturilor personale cu ceilalți și cu Dumnezeu. Pericolul este foarte mare: punerea propriei încrederi în lucruri, personificându-le și transformându-le în zeul mamona, în câștig lumesc. Aceasta este o idolatrie, o lipsă de încredere în Dumnezeu.

Credința adevărată îl ajută pe om să recunoască și să se încreadă în providența lui Dumnezeu. De altfel, fiind o încredere filială în Dumnezeu, numai credința recunoaște faptul că Tatăl ceresc se îngrijește de păsările cerului și de crinii câmpului. Numai prin credință se poate mărturisi că Tatăl ceresc asigură hrana și îmbrăcămintea oamenilor creați după chipul și asemănarea sa, că Tatăl ceresc știe cel mai bine de ce anume au nevoie fiii săi.

3. „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga”
Evanghelia subliniază faptul că împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui vor fi întotdeauna o prioritate pentru discipolii lui Isus și o regulă pentru viața lor. Practic, ei se vor îndepărta de riscul de a-și pune încrederea în bunurile pământești și îi vor sluji cu totul unicului Dumnezeu atunci când își vor exprima adeziunea totala față de împărăția lui Dumnezeu și față de dreptatea lui, de fiecare dată când vor pune în practică porunca iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. În toate cazurile, Tatăl ceresc va avea grijă de ei și îi va scăpa de grija zilei de mâine, le va asigura cele necesare și le va susține pașii.

Fiecare discipol primește de la Dumnezeu ce are nevoie și are tăria să ceară de la providența divină, cu încredere filială, tot ce consideră că îi este necesar pentru viață. Făcând astfel, el știe că se îndepărtează de dorința excesivă de a acumula bunuri și că demască iluzia de a rezolva pe loc problemele zilei de mâine. Discipolul adevărat știe că viața sa este cel mai prețios dar. De aceea, el trăiește prezentul cu încredere și este atent totodată la scopul vieții, la sensului existenței sale. El se alimentează cu bucurie din izvorul vieții, adică din Dumnezeu, și își trăiește viața în pace cu ceilalți.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul,
ca mersul lumii să fie călăuzit
de orânduirea ta dătătoare de pace
şi Biserica ta să cunoască bucuria de a te sluji în liniște”.

Gândurile mele
Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui sunt o prioritate pentru discipolii lui Isus și o regulă pentru viața lor.
Fiind o încredere filială în Dumnezeu, numai credința recunoaște faptul că Tatăl ceresc se îngrijește de păsările cerului și de crinii câmpului. Numai prin credință se poate mărturisi că Tatăl ceresc asigură hrana și îmbrăcămintea oamenilor creați după chipul și asemănarea sa.

Trimiteți un comentariu