duminică, 5 februarie 2017

Sare și lumină - Duminica a V-a din Timpul de peste An (Anul A)

UN STIL DE VIAȚĂ
„Sare și lumină”
Is 58,7-10; Ps 111; 1Cor 2,1-5; Mt 5,13-16

Ucenicul lui Isus
nu se închide în el însuși,
ci se simte responsabil în fața celorlalți
și se împlinește prin fapte bune.
El există pentru ceilalți și pentru Dumnezeu,
ca lumină ce se dăruiește
și ca sare care dă gust.
Ucenicul este asemenea candelei
care se alimentează
din unica lumină, Isus Cristos.

Contextul: predica de pe munte
Isus era pe munte, având în jurul său discipoli și multă lume. După ce a prezentat cele opt fericiri, folosește trei imagini sugestive pentru a creiona trăsăturile discipolului care dorește să-i urmeze calea. Astfel, Isus afirmă că discipolul său este chemat să fie ca lumina ce se dăruiește, ca sarea care dă gust și ca cetatea așezată pe munte. Discipolul său nu poate să fie străin de tot ceea ce se întâmplă în jurul său. Din contra, prin fapte bune, el se dăruiește pentru ceilalți și devine astfel un mărturisitor al Tatălui ceresc.
Isus este învățătorul. El le cere discipolilor săi să fie sare și lumină pentru ceilalți.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema despre lumină și despre faptele bune.
  • În prima lectură, autorul biblic îndeamnă pe contemporanii săi să fie lumină pentru ceilalți și să împlinească fapte bune: „Dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul, arătatul cu degetul și vorbirea păcătoasă; dacă îți vei da sufletul pentru cel înfometat și vei sătura inimile umilite, atunci lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca ziua în amiaza mare”.
  • În a doua lectură, Paul spune corintenilor: „Fraților, eu, când am venit la voi, am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu nu prin măiestria cuvântului sau prin înțelepciune. Într-adevăr, n-am voit să știu nimic altceva decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit”.
  • În evanghelie, Isus le prezintă discipolilor trei metafore: „Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe un munte”.

Perspectiva: „a spus discipolilor”, „sare și lumină”, „faptele voastre bune”

1. „Isus le-a spus discipolilor săi”
Cu doar puțin timp înainte, discipolii ascultaseră cele opt fericiți, un rezumat practic despre noul stil de viață predicat de Învățătorul lor. Observaseră, în acel moment, că era vorba de o învățătură nouă, care contrazicea cutuma conform căreia erau considerați fericiți cei bogați și puternici. Pentru Isus, săracii și milostivii erau cei fericiți: fericirea aparține celor săraci în duh, care îl caută pe Dumnezeu și care sunt pregătiți să primească noutatea împărăției cerurilor.

Uimiți și fascinați de învățătura lui Isus, ucenicii se întrebau între ei cum este posibil ca gândurile și căile lui Dumnezeu să fie exact altfel decât gândurile și căile oamenilor. Stilul de a vorbi al Învățătorului lor era cu totul diferit de cel al fariseilor și cărturarilor. Era asemănător cu cel al profeților trimiși odinioară de Dumnezeu, și totuși Isus avea ceva cu totul nou: cuvintele sale ajungeau direct la inimă și prevesteau o inimă nouă, o cale de purificare și de eliberare.

2. „Voi sunteți sarea pământului... Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe un munte”
Celor din jurul său, Isus le vorbea simplu și direct, folosind un limbaj simbolic, ușor de înțeles și cu referințe directe la experiența zilnică. El avea un mesaj foarte clar: cine dorește să-i urmeze calea trebuie să fie ca sarea care dă gust și înțelepciune vieții. Nu are alte alternative. Așa cum sarea nu e bună la nimic dacă nu dă gust, la fel și discipolul: dacă își pierde gustul, nu valorează și nici nu folosește cuiva.

Isus spune că discipolul său îl urmează întotdeauna pe el, lumina mult așteptată care îndepărtează întunericul. De aceea, rămânându-i aproape, discipolul devine și el asemenea luminii. Urmându-l pe el, Unsul Domnului, ucenicul este chemat să fie lumină pentru lume, lumină ce poate fi observată asemenea unei cetăți de pe munte. Trăindu-și această chemare, discipolul evită ispitele acestei „lumi” (din grecescul kòsmos, ordine, ornament) bazată pe laurii avuției și ai puterii, și deveni el însuși o candelă care luminează și îi conduce pe oameni spre Dumnezeu.

3. „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri”
Metaforele sării, luminii și cetății sunt semnificative și devin tipice pentru comunitatea discipolilor lui Isus. Sarea nu există pentru ea însăși, ci pentru alții: există pentru a săra. Candela se consumă și se oferă pentru cei din jur: există pentru a lumina. În consecință, comunitatea discipolilor este atât ca sarea și lumina, cât și asemenea unei cetăți în care toți trăiesc în pace și în sfințenie. Prin metaforele folosite, Isus vorbea de frații și surorile care trăiesc în aceeași comunitate, conduși de unica lumină aflată în candelabru; prevestea o comunitate de discipoli care se întâlnesc în aceeași casă și care se reunesc ca o familie, cu scopul de a-și exprima credința și de a viețui preamărindu-l pe Tatăl ceresc.

Faptele bune sunt semnul distinctiv al discipolilor care se alimentează din savoarea și din lumina lui Cristos. Ele sunt o mărturie autentică și credibilă. Prin aceste faptele bune, savoarea fericirilor și lumina lui Cristos destăinuie sensul vieții.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Te rugăm, Doamne,
să veghezi cu grijă neobosită asupra familiei tale;
păstreaz-o sub ocrotirea ta,
căci harul tău este singura ei speranță”.

Gândurile mele
Sarea și lumina sunt imagini ale comunității discipolilor lui Isus. Sarea nu există pentru ea însăși, ci pentru alții: există pentru a săra. Candela se consumă și se oferă pentru cei din jur: există pentru a lumina. La fel este și în cazul comunității discipolilor care se întâlnesc în aceeași casă și care se reunesc ca o familie: există pentru a-și exprima credința și pentru a viețui preamărindu-l pe Tatăl ceresc.
Faptele bune sunt semnul distinctiv al discipolilor care se alimentează din savoarea și din lumina lui Cristos. Ele sunt o mărturie autentică și credibilă. Prin aceste faptele bune, savoarea fericirilor și lumina lui Cristos destăinuie sensul vieții.

Trimiteți un comentariu