joi, 2 martie 2017

Cele trei ispitiri - Prima Duminică din Postului Mare (Anul A)

ISUS ÎN PUSTIU
„Cele trei ispitiri”
Gen 2,7-9; 3,1-7; Ps 50; Rom 5,12-19; Mt 4,1-11

Relația cu lucrurile, cu persoanele și cu Dumnezeu
se află în strânsă legătură
cu cele trei ispite
prezentate de diavol lui Isus, în pustiu.
Isus învinge toate ispitele
cu ajutorul Scripturii
și confirmă astfel că el este Fiul lui Dumnezeu.
Lupta împotriva diavolului
va continua apoi tot timpul vieții sale:
învingând orice ispită, Isus va restabili
locul lucrurilor, al persoanelor și al lui Dumnezeu.

Contextul: ispitirea lui Isus
Evanghelistul Matei povestește ce i s-a întâmplat lui Isus după Botezul primit de la Ioan, în apele Iordanului. Imediat după Botez, Duhul Sfânt îl conduce pe Isus în pustiu. Aici, într-o liniște totală, Isus se roagă și postește patruzeci de zile și patruzeci de nopți, pregătindu-se pentru începutul activității sale publice. La sfârșitul acestui timp de pregătire, când i s-a făcut foame, s-a apropiat de el diavolul și a încercat să-l ispitească cu pâine, cu faimă și cu putere: diavolul căuta să pună la îndoială filiațiunea sa divină, afirmată puțin mai înainte, în timpul Botezului. Evanghelia subliniază faptul că, de fiecare dată, Isus a învins încercările citând din Scripturi și subliniind că el este Fiul lui Dumnezeu. La sfârșitul ispitirilor, diavolul l-a lăsat în pace pe Isus, iar îngerii îi slujeau.
Isus este Fiul lui Dumnezeu. El învinge cele trei încercări ale diavolului.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema încercării.
  • Prima lectură relatează ispitirea lui Adam și a Evei, iar apoi conclude: „Atunci li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin şi-au făcut acoperăminte”.
  • În a doua lectură, Paul vorbește despre consecințele greșelii lui Adam și subliniază acțiunea mântuitoare a lui Isus față de toți oamenii: „Darul nu este la fel cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulți, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosință asupra celor mulţi”.
  • Evanghelia după Matei povestește ispitirea lui Isus în pustiu, subliniind modul în care Isus, Fiul lui Dumnezeu, îl învinge pe ispititor cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu, subliniind în cele din urmă: „Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei aduce cult”.

Perspectiva: „Isus în pustiu”, „cuvântul lui Dumnezeu”, „numai lui îi vei sluji”

1. „Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol”
De pe câmpia Iordanului, Isus a fost condus de Duhul Sfânt în zona muntoasă și deșertică a Iudeei, într-un loc auster și lipsit de toate, loc în care totul suferă de sete și de foame. În acel loc, el trebuia să înfrunte încercarea și să o depășească, pentru ca apoi să-și înceapă calea. Pustiul Iudeei era renumit deja ca un teritoriu în care locuiește diavolul, numit „cel care desparte”, „ispititorul” sau „satana”. Diavolul era cunoscut ca unul care îl desparte pe om de frații săi și de Dumnezeu, și care îl ispitește pe om pentru a-l distruge și pentru a-l acuza de infidelitate.

Evanghelia subliniază că Isus a rămas în pustiu patruzeci de zile și patruzeci de nopți. El a petrecut acest timp în post și rugăciune, ca un timp forte de pregătire, dar și ca semn al faptului că viața nu depinde de hrană, de faimă și de putere, ci de comuniunea cu Tatăl ceresc. La sfârșitul acestui post lung, lui Isus i s-a făcut foame, iar diavolul s-a apropiat de el pentru ca să-l ispitească.

2. „Este scris: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu
Apropierea diavolului a fost înlesnită de pustiu, de post și de foame. Satana s-a apropiat cu tentațiile sale ascunse sub masca binelui, cu intenția de a strecura pe furiș îndoială și ispita.

Evanghelia povestește trei cazuri în care Isus a fost ispitit de diavol și în care a răspuns de fiecare dată cu versete din Tora, afirmând astfel relația sa cu Dumnezeu și corectând orice formă greșită de mesianism.
- Ispitirea cu pâine este primul caz. În fața ispitei unui mesianism economic, în care bunăstarea era înțeleasă în mod greșit, Isus afirmă că omul trăiește nu numai cu pâine, care este întotdeauna darul Tatălui ceresc, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.
- Al doilea caz se referă la tentația gloriei. Și de data aceasta, în fața ispitei unui mesianism care să împlinească orice așteptare religioasă, Isus își exprimă încrederea în Dumnezeu și reafirmă că Dumnezeu se găsește în mijlocul poporului său: Dumnezeu are grijă de poporul său, ascultă întotdeauna rugăciunile celor care îl invocă și, desigur, el nu poate fi ispitit niciodată.
- Ultimul caz cuprinde ispita puterii. În fața ispitei unui mesianism politic, care totul este garantat de delirul puterii unuia asupra celuilalt, Isus reconfirmă unicul cult adus numai lui Dumnezeu.

3. „Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei aduce cult”
Evanghelia pune în evidență lupta și modul în care Isus a învins ispitele diavolului. De trei ori, Isus citează cuvinte din cartea Deuteronomului și tot de atâtea ori învinge ispita. El îl demască pe diavol, spunându-i: „Pleacă, satană!”, iar apoi reafirmă cultul care trebuie oferit numai lui Dumnezeu. În cele din urmă, rămas fără ispite, diavolul a fugit din fața lui Isus, iar îngerii - slujitorii lui Dumnezeu și însoțitorii oamenilor - s-au apropiat de Isus și i-au „slujit” (din grecescul diakoneo, „a servi la masă”).

Dacă la Botezul primit în apele Iordanului, Isus a fost confirmat ca Cel iubit și Fiul lui Dumnezeu, în pustiu, diavolul l-a ispitit pe Isus, recunoscând în el pe Fiul Dumnezeu. De altfel, învingând toate ispitele, Isus însuși a spus că el este Fiul Tatălui ceresc. În timpul întregii sale vieți, el nu va înceta să confirme dăruirea sa totală față de oamenii, mai ale în semnul pâinii, încrederea sa nemărginită în Tatăl ceresc, exprimată până la cruce, și fraternitatea cu toți, împlinită prin misiunea sa de Slujitor al Domnului, jertfit pentru răscumpărarea oamenilor.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic, dă-ne, te rugăm, harul,
ca, prin celebrarea acestui sfânt post,
să înaintăm în înţelegerea misterului lui Cristos
şi să dobândim roadele sale printr-o adevărată viață de credinţă”.

Gândurile mele
În Pustiu, apropierea diavolului de Isus a fost înlesnită de austeritate, de post și de foame.
În pustiul Iudeei, Isus a învins ispitele diavolului citând din Tora, însă lupta sa împotriva celui rău va continua pe tot parcursul vieții sale. De fiecare dată, el va restabili locul lucrurilor, al persoanelor și al lui Dumnezeu, așezând în centrul mesajului său mântuirea tuturor, comuniunea cu Dumnezeu și libertatea de fii ai Tatălui ceresc.


Trimiteți un comentariu