sâmbătă, 31 martie 2018

A văzut și a crezut - Duminica Învierii

ÎNVIEREA DOMNULUI
„A văzut și a crezut”
Fap 10,34a.37-43; Ps 117; Col 3,1-4; In 20,1-9

Găsirea mormântului gol
este prima ocazie
pentru exprimarea credinței în înviere
atât pentru Maria Magdalena,
cât și pentru Petru și Ioan.
Cei doi discipoli au intrat în mormânt,
au observat giulgiurile așezate
și ștergarul împăturit deoparte, și au crezut.
În aceeași zi,
credința lor va fi confirmată
de aparițiile lui Isus înviat.

Contextul: mormântul gol
La începutul relatării despre învierea lui Isus, evanghelistul Ioan prezintă experiența surprinzătoare a Mariei Magdalena. În prima zi a săptămânii, pe când mai era încă întuneric, ea s-a dus la mormânt și a constatat că piatra de la intrare fusese îndepărtată. A alergat imediat la Simon Petru și la Ioan, pentru ca să le ducă vestea că Domnul nu se mai găsea în mormânt. Cei doi discipoli au mers în grabă la mormânt și au observat giulgiurile așezate jos; ștergarul însă era împăturit aparte, într-un loc. Ioan notează că cei doi discipoli au văzut toate cele întâmplate și au crezut, însă în acel moment nu puteau să înțeleagă încă Scripturile care vorbeau despre învierea din morți a lui Isus. În aceeași dimineață, credința lor va fi confirmată de mărturia Mariei Magdalena care, întoarsă apoi la mormânt, îl va întâlni pe Isus înviat. Mai mult, în seara aceleiași zile, Isus înviat va apare în mijlocul discipolilor închiși în Cenacol de tema iudeilor, le va aduce salutul: „Pace vouă!” și le va arăta mâinile și coasta.
Isus este Domnul. El învie din morți, iar trupul său nu se mai găsește în mormânt.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema credinței în Isus înviat.

  • În prima lectură, Petru vorbește despre Isus din Nazaret și mărturisește: „Ei l-au omorât, atârnându-l pe lemnul crucii. Dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi i-a îngăduit să se arate, nu la tot poporul, ci martorilor orânduiți de Dumnezeu, nouă care am mâncat şi am băut cu el, după ce a înviat din morți”.
  • În a doua lectură, Paul exprimă credința sa în Isus înviat și îi îndeamnă pe coloseni: „Fraților, dacă, așadar, ați înviat împreună cu Cristos, râvniți la lucrurile de sus, unde Cristos șade de-a dreapta lui Dumnezeu”.
  • În evanghelie, Ioan relatează vizita Mariei Magdalena la mormânt și constatarea mormântului gol din partea discipolului iubit și a lui Petru: „Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat”.

Perspectiva: „la mormânt”, „a văzut giulgiurile așezate”, „a văzut şi a crezut”

1. „În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a mers la mormânt”
În acea dimineață, Maria Magdalena se simțea atrasă de locul în care fusese depus trupul lui Isus. Ea a fost printre puținele persoane care au avut curajul să rămână aproape de Isus până în ultima clipă a crucii, iar în acea dimineață, chiar dacă mai era încă întuneric, se întorcea acolo unde l-a văzut pe Isus ultima dată. Dorea să fie acolo, în liniște și în rugăciune. Voia să plângă și să-și exprime recunoștința față de Isus.

Pe drumul spre mormânt, Maria Magdalena se gândea la Isus. Având o iubire mare pentru Isus și pentru opera sa, ea se afla printre primele femei ucenice care îl urmaseră îndeaproape pe Isus. Ajunsă la mormânt, ea are o surpriză foarte mare: vede piatra de la intrare rostogolită și mormântul deschis. Gândește îndată că s-a întâmplat ceva îngrozitor și aleargă la Simon Petru și la Ioan și le spune: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus”.

2. „Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat”
Vestea adusă de Maria Magdalena era îngrijorătoare. Mormântul este gol. Cine oare ar fi putut să ia piatra de la intrare? Petru și Ioan aleargă împreună să vadă ce s-a întâmplat, dar Ioan, fiind mai tânăr, este mai rapid și ajunge primul. El nu intră în mormânt, ci se apleacă, privește înăuntru și observă giulgiurile așezate. Între timp, ajunge și Petru. Acesta intră primul în mormânt, vede giulgiurile și observă că ștergarul care îi acoperea capul lui Isus fusese împăturit aparte, într-un loc.

Cine ar putea să spună care a fost reacția lui Petru? Evanghelia nu spune nimic în acest sens. Un lucru însă este sigur: Petru a fost primul care a intrat în mormânt și care a văzut semnele morții, adică giulgiurile și ștergarul; Petru a fost primul discipol care a constatat lipsa trupului lui Isus.

3. „Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut”
Evanghelia subliniază că Petru și Ioan, intrând în mormânt, au văzut și au crezut. Modul în care au găsit așezate giulgiurile și în care fusese împăturit ștergarul le-a amintit de Isus și de momentul în care le el spusese că va învia a treia zi din morți. Și-au amintit de cuvintele Învățătorului lor, însă nu puteau încă să le înțeleagă. Prezența giulgiurilor, a ștergarului și a mormântului gol aveau să fie pentru ei începutul unei meditații interioare care îi va conduce la credința în Cristos înviat.

Numai prezența Duhului Sfânt îi va lumina pe discipoli și îi va ajuta să înțeleagă misterul pascal al lui Isus Cristos. De fapt, în anul 33, la 50 de zile după înviere, de Rusalii, Petru a anunțat pentru prima dată „kerigma”: „Isus a fost răstignit, a murit pe cruce și a înviat a treia zi”. Paul va vesti aceeași „kerigmă” celor din Corint, la începutul anului 57, iar Luca o va menționa în Faptele Apostolilor nu mai târziu de anul 60. Mai târziu, după anul 90, Ioan va mărturisi și el aceeași „kerigmă” în evanghelia pe care va scrie.

Primii creștini au povestit faptele întâmplate la mormântul Domnului înviat încă de la început. Cu ajutorul harului divin, ei au înțeles că numai în lumina Scripturilor se putea recunoaște împlinirea planului de mântuire al lui Dumnezeu prin și în Isus Cristos. Fiind printre martorii oculari care au văzut toate cele întâmplate pe Golgota și la mormântul în care fusese depus trupul lui Isus, Ioan a relatat în scris toate evenimentele, cu intenția de a le transmite atât credincioșilor de atunci, cât și celor din orice timp.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule, care, prin biruința Fiului tău unul-născut asupra morții
ne-ai deschis astăzi porțile vieții veșnice,
dă-ne, te rugăm, harul,
ca, sărbătorind învierea Domnului,
să înviem, prin înnoirea Duhului tău, în lumina vieții”.

Gândurile mele
Sărbătoarea Paștelui este motiv de bucurie și semn al fericirii fără de sfârșit.
În acea dimineață, Petru și Ioan au constatat semnele învierii lui Isus, adică mormântul gol, giulgiurile așezate și ștergarul împăturit aparte, și au crezut. În aceeași zi memorabilă, credința lor va fi confirmată de aparițiile lui Isus Mariei Magdalena și celorlalți discipoli.
Trimiteți un comentariu