joi, 29 martie 2018

Gestul iubirii - Joia Sfântă

CINA DOMNULUI
„Gestul iubirii”
Ex 12,1-8.11-14; Ps 115; 1Cor 11,23-26; In 13,1-15

Gestul spălării picioarelor
înfăptuit de Isus
este semnul iubirii față de discipoli
și al anticipării jertfei de pe cruce.
Doar mai târziu,
discipolii vor înțelege
semnificația gestului Învățătorului lor,
gest prin care îi invita să-l urmeze
pe cale slujirii
și să fie în comuniune cu el.


Contextul: Isus spală picioarele discipolilor
Ioan descrie cu multă atenție evenimentele trăite de Isus la Ierusalim. La începutul celei de-a doua părți a evangheliei sale, numită cartea gloriei lui Isus, el prezintă trei discursuri rostite de Isus în timpul ultimei sale cine. Limbajul folosit este specific testamentului spiritual. Față de prima parte, în care Isus și-a dezvăluit identitatea prin șapte semne, în a doua parte, în timpul unor momente de mare intimitate rezervate numai discipolilor săi, Isus afirmă în mod explicit cine este el. Textul din evanghelie începe cu gestul simbolic al spălării picioarelor discipolilor, continuă cu dialogul dintre Isus și Petru, care nu înțelege încă gestul, și se încheie cu explicația pe care Isus însuși o dă celor împlinite.
Isus este Învățătorul și Domnul. El împlinește gestul simbolic al spălării picioarelor.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema mielului pascal și al Cinei de taină.
  • În prima lectură, autorul sacru prezintă prescrierile rituale ale cinei pascale și cuvintele pe care Domnul le transmite israeliților prin Moise și Aron: „Să mănânce carnea în noaptea aceea, s-o mănânce friptă la foc, cu azime și cu ierburi amare! Să-l mâncați așa: să aveți mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână: să-l mâncați în grabă: este Paștele Domnului”.
  • În a doua lectură, Paul spune că a primit marele mister celebrat de Isus la ultima cină, mister pe care la rândul său îl transmite mai departe, iar apoi spune: „Ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din potirul acesta, vestiți moartea Domnului până când va veni”.
  • Evanghelia după Ioan povestește marele gest pe care Isus l-a făcut în timpul ultimei sale cine: „S-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ștergar, s-a încins. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le șteargă cu ștergarul cu care era încins”.

Perspectiva: „ai săi”, „a început să spele picioarele”, „și voi să faceți așa”

1. „Isus, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit”
Activitatea publică, începută cu mai bine de doi ani în urmă, se apropia de sfârșit odată cu ultima săptămână trăită de Isus la Ierusalim. Împreună cu discipolii săi, Isus se pregătea să celebreze pentru a treia oară sărbătoarea Paștelui - comemorarea momentului în care îngerul Domnului a lovit pe primii născuți ai egiptenilor, cruțându-i pe fiii lui Israel. Fiind sărbătoarea anuală cea mai importantă, Paștele reamintea trecerea de la sclavie la libertate, de la întuneric la lumină, de la moarte la viață. Comemorare a tot ce înfăptuise mâna atotputernică a Domnului la ieșirea din Egipt, sărbătoarea amintea astfel și evenimentul prin care poporul devenise pentru totdeauna alesul Domnului, dar și alegerea prin care Domnul se angajase să fie unicul Păstor al poporului lui Israel.

În acea seară memorabilă, Isus știa că în ziua următoare va sosi ceasul glorificării sale, adică al eliberării pe care o prezisese deja. A doua zi, va împlini ceasul trecerii sale din această lume la Tatăl, al împlinirii operei de mântuire, în care el îi va călăuzi pe fii lui Israel și întreaga omenire către Tatăl ceresc. Această trecere va fi expresia cea mai înaltă a iubirii sale împărtășite până la sfârșit, adică până la moarte, a iubirii sale față de discipoli și față de orice om.

2. „Isus a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le șteargă cu ștergarul cu care era încins”
Isus se afla împreună cu ucenicii săi. Era joi, în săptămâna dinainte de Paști. Ioan își amintește că în acea seară Iuda Iscarioteanul, deși îl trădase pe Isus, se afla încă la masă împreună cu Isus și cu ceilalți discipoli. Tot Ioan povestește că Isus, știind că a venit de la Dumnezeu și că la Dumnezeu se întoarce, s-a ridică de la cină, și-a pus hainele deoparte și s-a încins cu un ștergar. A turnat apoi apă într-un vas de spălat și a început să spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. Gestul său neașteptat, plin de umilință, i-a surprins pe discipoli. Ce ar fi putut ei să gândească despre gestul care răvășea orice rânduială? Oare nu discipolul spăla uneori picioarele Învățătorului, în semn de devotament? Pentru ce un astfel de gest?

Voind să arate semnificația profundă a iubirii sale pentru fiecare dintre discipolii săi, Isus le-a spălat picioarele la toți. Când a ajuns la Petru, acesta a refuzat categoric și i-a spus lui Isus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Surprins de cele întâmplate, Petru s-a tulburat mult. Neînțelegând sensul gestului lui Isus, cum ar fi putut el să accepte ca Învățătorul să-i spele picioarele? Era vorba de o spălare rituală sau de un rit de purificare, gândea Petru. Gestul lui Isus cuprindea însă înțelesuri noi, mult mai profunde. De altfel, privindu-l și vorbindu-i pe înțeles, Învățătorul i-a cerut discipolului să fie în comuniune cu el, să accepte gestul și să rămână împreună cu el.

3. „V-am dat exemplu ca şi voi să faceți așa cum v-am făcut eu”
După ce a spălat picioarele tuturor, Isus le-a cerut discipolilor să-i urmeze exemplul. El le-a spus pe față că își dăruiește viața pentru ei și că apoi o va dobândi din nou. Gestul său de slujire anticipa moartea sa, iar dăruirea sa se referă la viața cea nouă. De acum înainte, și ei trebuie să-i imite gestul și să se slujească unul pe celălalt. Doar slujirea reciprocă îi va menține în comuniune, iar iubirea împărtășită le va da puterea de a-l urma întotdeauna pe Învățătorul lor. Slujirea și iubirea vor forma astfel calea care îi va conduce la comuniune și la unitate între ei și cu el, Domnul lor.

Petru și ceilalți discipoli vor pătrunde mai târziu, adică după învierea lui Isus și numai cu ajutorul harului Duhului Sfânt, semnificația profundă a gestului lui Isus și a jertfei sale mântuitoare de pe cruce. Doar mai târziu, ei vor înțelege că gestul spălării picioarelor cuprindea înțelesul euharistiei, a memorialului prin care Isus se oferă pentru viața celor care cred în el și pentru viața lumii. Pâinea coborâtă din cer și oferită ca hrană - despre care vorbise Isus în timpul activității sale publice – a devenit trupul său jertfit pentru toți. Cei care se hrănesc din această pâine sunt părtași la comuniunea de slujire, de iubire și de viață, pe care discipolii o împărtășesc între ei și cu Isus, chiar de la început.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule, tu ne-ai chemat să luăm parte la Cina preasfântă,
în care Fiul tău unul-născut, înainte de a se da pe sine la moarte,
a încredințat Bisericii sale,
jertfa nouă a legământului veșnic, ospățul iubirii sale;
dă-ne, te rugăm, harul ca, din acest mister atât de mare,
să sorbim plinătatea iubirii şi a vieții”.

Gândurile mele
Gestul simbolic al spălării picioarelor este expresia iubirii nemărginite a lui Isus față de discipoli și semnul sublim al euharistiei și al jertfei sale.


Trimiteți un comentariu