vineri, 24 martie 2017

Izvorul vieții - Duminica a V-a din Postul Mare (Anul A)

ÎNVIEREA LUI LAZĂR
„Izvorul vieții”
Ez 37,12-14; Ps 129; Rom 8,8-11; In 11,1-45

Isus este izvorul vieții.
Această mărturie dată de Ioan
la învierea lui Lazăr
a devenit semnul
care a deschis calea
spre ceasul lui Isus
și spre glorificarea sa.
Marta și Maria au văzut minunea
și au crezut că Isus este Cristos.



Contextul: învierea lui Lazăr
Discipol de o mare intuiție teologică, Ioan a relatat cele întâmplate la învierea lui Lazăr și cum Isus a destăinuit identitatea sa. Totul a început cu rugămintea surorilor Marta și Maria, prin care l-au invitat pe Isus la Betania pentru ca să-l vindece pe Lazăr, fratele lor. De dincolo de Iordan, Isus s-a îndreptat spre Betania. Când a ajuns la casa prietenilor săi, a aflat că Lazăr era înmormântat deja de patru zile. Pășind pragul, a văzut imediat marea durerea a celor două surori , dar și credința lor puternică. Marta și Maria gândeau că Isus poate să ceară orice de la Dumnezeu; ele credeau că Dumnezeu îl ascultă. Martor ocular, Ioan va scrie una dintre cele mai frumoase pagini din evanghelie, și va consemna atât cuvintele lui Isus: „Eu sunt învierea și viața”, cât și mărturisirea de credință a Martei: „Da, Doamne; eu am crezut că tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”. Minunea învierii lui Lazăr va întări credința discipolilor pe calea spre Ierusalim.
Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu. El îl învie pe Lazăr din morți și își dezvăluie identitatea.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema învierii.
  • Prima lectură prezintă mesajul în care Ezechiel anunță israeliților din Babilon că se vor întoarce în țara lui Israel: „Veți cunoaște că eu sunt Domnul când voi deschide mormintele voastre şi vă voi face să ieșiți din mormintele voastre, poporul meu! Voi pune Duhul meu în voi şi veți trăi”.
  • În a doua lectură, Paul amintește creștinilor din Roma că ei împărtășesc cu Cristos același destin de moarte și de înviere: „Cel care l-a înviat pe Cristos din morți va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui, care locuiește în voi”.
  • Evanghelia dă mărturie că Isus este învierea și viața și relatează învierea lui Lazăr: „Isus a strigat cu glas puternic: Lazăr, vino afară! A ieșit mortul legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză, iar fața lui era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: Dezlegați-l şi lăsați-l să meargă!”

Perspectiva: „cel care-ți e prieten”, „fratele tău va învia”, „au crezut în el”

1. „Surorile au trimis să i se spună: Doamne, iată, cel care-ți e prieten este bolnav”
Totul s-a întâmplat la „Betania”, care înseamnă „Casa săracului”. În satul de la poalele Muntelui Măslinilor, trăiau trei frați: Lazăr, Marta și Maria. Evanghelistul Ioan menționează faptul că Isus îi îndrăgea pe cei trei frați, care îi deveniseră prieteni. De câte ori l-au primit ei pe Isus în casa lor, împărtășind cu el puținul pe care îl aveau, dar și bucuria și durerea lor! De câtva timp, însă, în casa celor trei frați liniștea dispăruse și intrase suferința: Lazăr era pe moarte. Îngrijorate pentru viața fratelui lor, cele două surori au trimis un mesager să-i spună lui Isus: „Doamne, vino la noi. Prietenul tău, Lazăr, este grav bolnav”.

Când vestea a ajuns la Isus - care plecase din Ierusalim spre Galileea, din cauza împotrivirii iudeilor - se afla deja dincolo de Iordan. Și când a auzit cele întâmplate nu a mai stat pe gânduri, ci le-a spus discipolilor că trebuie să se întoarcă la Ierusalim. Discipolii însă erau de altă părere. Nevoind să i se întâmple ceva rău Învățătorului lor și nici lor, ar fi preferat să stea departe de Iudeea. Tocmai plecaseră din Ierusalim pentru că iudeii voiau să-l omoare cu pietre pe Isus. Pentru ce să meargă iarăși acolo? Așadar, căutau să-l convingă pe Isus de pericolul la care s-ar fi expus, însă Isus le-a cerut să-l urmeze până când va împlini misiunea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o. El le-a spus că prietenul lor, Lazăr, a adormit, adică a murit, și dorește să-l trezească. Isus vedea moartea lui Lazăr ca un somn, ca un semn al unei noi speranțe.

Însoțit de discipolii, Isus a pornit spre Betania. Când s-a apropiat de sat, a văzut mulți iudei veniți să le consoleze pe Marta și pe Maria pentru moartea lui Lazăr. Lazăr era deja în mormânt de patru zile.

2. „Isus i-a răspuns Martei: Fratele tău va învia”
Auzind de venirea lui Isus, Marta a ieșit din sat și a alergat în întâmpinarea lui. Încrederea ei în Isus era mare. De asemenea, mare era și credința ei în înviere. Se aflase la ceas de grea cumpănă, dar Isus nu era prezent. Dacă ar fi fost în preajmă, cu siguranță l-ar fi vindecat pe Lazăr, gândea Marta pe drum. Ce îi va spune acum? Și deși totul era însemnat de durere și de moarte, o rază îi lumină gândul: „Isus are puterea de a-i reda viața lui Lazăr!” Ajunsă în fața lui Isus, i-a spus cu încredere: „Doamne, știu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da”. Marta spera într-o minune.

„Fratele tău va învia”, a auzit Marta de pe buzele lui Isus. A deslușit cuvinte pline de speranță în viața de dincolo, însă aceste cuvinte parcă nu o alinau. Ea credea în marea promisiune, în faptul că Dumnezeu va îndepărta moartea, dar această promisiune se va împlini la sfârșit. Era îndurerată și inima îi era sfâșiată acum. De ce nu face Isus o minune? De ce nu îi redă viața lui Lazăr?

În fața durerii și a întrebărilor Martei, Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi”. „Crezi tu aceasta?” „Cred, Doamne”, a răspuns luminată Marta, contemplând izvorul vieții și al învierii. „Da, eu cred că tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu”, adăugă ea.

Auzind cuvintele: „Învățătorul este aici și te cheamă”, Maria s-a ridicat, a ieșit din casă și a alergat și ea în întâmpinarea lui Isus. Aruncându-se la picioarele lui, i-a adresat aceeași rugăminte. Notează evanghelistul Ioan că, în acel moment, Isus s-a înfiorat în spirit și a lăcrimat. Împreună cu cele două surori și cu persoanele venite să-l plângă pe Lazăr, Isus a mers la mormânt și, înfiorându-se din nou, a zis: „Ridicați piatra!” Exprimând comuniunea sa cu Tatăl ceresc, Isus a rostit apoi o rugăciune de mulțumire și, chemându-l pe prietenul său, a strigat cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!” În acel moment, Lazăr a înviat și a ieșit din mormânt, având fâșii de pânză în jurul picioarelor și a mâinilor, și un ștergar pe față. Lazăr purta încă semnele morții.

3. „Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ceea ce făcuse Isus au crezut în el”
Ioan mărturisește că au crezut în Isus mulți dintre iudeii părtași la minunea învierii lui Lazăr. Unii au crezut în Isus, însă alții au refuzat cu înverșunare minunea și căutau motive să-l învinuiască. Aceștia din urmă vor merge la farisei, care, convocând sinedriul, îl vor condamna la moarte pe Isus și vor contribui la apropierea momentului glorificării Fiului Omului.

Minunea învierii lui Lazăr confirmă încă o dată că există întotdeauna cei care cred și cei care nu vor să creadă. În fața minuni, cei care cred se apropie de Isus și își mărturisesc credința. Pentru ei, Isus din Nazaret nu încetează de a fi izvorul vieții.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Te rugăm, Doamne, ca, ajutați de tine, să trăim şi noi
în dragostea care l-a făcut pe Fiul tău
să-şi dea viața din iubire pentru lume”.

Gândurile mele
Isus este izvorul vieții.
Învierea lui Lazăr a fost semnul care a pregătit manifestarea lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu.
Trimiteți un comentariu