vineri, 30 martie 2018

Prețul răscumpărării - Vinerea Sfântă

PĂTIMIREA LUI ISUS
„Prețul răscumpărării”
Is 52,13-53,12; Ps 30; Evr 4,14-16; 5,7-9; In 18,1-19,42


Trădat de Iuda,
renegat de Petru
și refuzat de poporul său,
Isus este predat în mâinile romanilor.
El înfruntă puterea întunericului
și alege în mod conștient
să meargă la moarte.
Pe cruce, în suferințe de nedescris,
Isus adeverește Scripturile,
împlinește până la capăt planul lui Dumnezeu
și aduce răscumpărarea întregii omeniri.

Contextul: pătimirea și moartea lui Isus
Imediat după discursurile rostite de Isus la ultima cină, Ioan descrie istoria pătimirii. Povestirea începe cu arestarea lui Isus în grădina care se găsea dincolo de Cedron, continuă cu scena în care Isus este dus în fața autorităților iudaice - Ana și Caiafa - și urmează cu procesul lui Isus făcut de procuratorul Pilat. În acea zi premergătoare Paștelui, spre amiază, Pilat a cedat cererilor iudeilor și l-a predat pe Isus ca să fie răstignit. Apropierea sărbătorii va duce la grăbirea executării pedepsei de către soldați. La sfârșit, Ioan prezintă scena răstignirii lui Isus între doi răufăcători, împărțirea hainelor între soldați, dialogul cu Maria și ucenicul preaiubit, moartea pe cruce, străpungerea coastei cu lancea și înmormântarea trupului lui Isus într-un mormânt nou.
Isus este Fiul lui Dumnezeu. El este răstignit și moare pe cruce.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema slujitorului suferind și a pătimirii lui Isus.
  • În prima lectură, autorul sacru prezintă cel de-al patrulea imn al slujitorului suferind: „Domnul a făcut să cadă asupra lui fărădelegile noastre, ale tuturor. Chinuit și umilit, el nu şi-a deschis gura; ca un miel dus la înjunghiere și ca o oaie mută înaintea celor care o tund, nu şi-a deschis gura”.
  • În a doua lectură, autorul scrisorii către Evrei afirmă că Isus a înălțat rugăciuni și cereri către Dumnezeu care îl putea salva de la moarte, iar apoi spune: „Deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a pătimit, iar după ce a fost făcut desăvârșit, a devenit cauză de mântuire veșnică pentru toți cei care ascultă de el”.
  • În evanghelie, Ioan povestește istoria pătimirii și a morții lui Isus și mărturisește: „Când au venit la Isus și au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul dintre soldați i-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit sânge și apă. Cel care a văzut a dat mărturie și mărturia lui este adevărată”.

Perspectiva: „le-a ieșit în întâmpinare”, „mi-e sete”, „cel care a văzut dă mărturie”

1. „Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieșit și le-a zis: «Pe cine căutați?» Ei i-au răspuns: «Pe Isus Nazarineanul». El le-a zis: «Eu sunt!»”
Isus ieșise din Cenacol și mergea dincolo de torentul Cedron, într-o grădină în care obișnuia să se retragă. Acolo, cu felinare, torțe și arme, a venit și Iuda, împreună cu soldați romani și gărzi de la sinedriu. Acela era momentul lui Iuda, învăluit în negura nopții. Iuda își ducea la împlinire planul murdar: trădarea. Știind de planul lui Iuda și cunoscând desfășurarea evenimentelor, Isus le-a ieșit în întâmpinare. El i-a întrebat pe noii sosiți în grădină pe cine caută, iar când și-a auzit numele și s-a prezentat, spunând: „Eu sunt”, cei trimiși au fost cuprinși de teamă. Auzind numele lui Dumnezeu, ei s-au retras câțiva pași și au căzut la pământ. Isus le-a spus din nou cine este, le-a cerut să-i lase pe discipoli să plece și apoi a acceptat să bea paharul suferinței.

Povestirea patimii continuă apoi cu prezența lui Isus mai întâi înaintea autorităților iudaice reprezentate de Ana și Caiafa, iar apoi înaintea autorității romane, adică a procuratorului Pilat. Isus a fost interogat mai întâi despre învățătura sa, iar el a răspuns la întrebări, afirmând că întotdeauna a învățat în sinagogi, în templu și înaintea tuturor. Isus a fost supus apoi unui al doilea interogatoriu, iar de data aceasta, descriindu-l iudeilor reuniți în fața pretoriului, evanghelia subliniază regalitatea lui Isus.

Era deja vigilia Paștelui și trebuie să înceapă sacrificarea mieilor pentru sărbătoare. Spre amiază, după încheierea procesului, Pilat l-a predat pe Isus pentru ca să fie răstignit. Dat pe mâinile soldaților, Isus a îndurat biciuirea și pălmuirea, încoronarea cu spini și răstignirea. Pentru el, se apropia ceasul pe care îl prezisese: manifestarea sa ca regele Mesia prin suferința pe cruce și inaugurarea venirii împărăției lui Dumnezeu.

2. „Văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis: «Mi-e sete»”
Evanghelia după Ioan relatează succint ultimele momente trăite de Isus. Evanghelistul constată că de pe cruce - pe care Pilat a ordonat să se pună inscripția „Isus Nazarineanul, regele iudeilor” - Isus o vede pe mama sa, iar lângă ea pe ucenicul preaiubit. El nu se gândea doar la viitorul mamei sale, ci dorea să stabilească între cei doi o legătură mamă-fiu. Cu ultimele sale forțe, Isus și-a formulat testamentul și a spus mai întâi mamei sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!”, iar apoi i s-a adresat discipolului, spunându-i: „Iat-o pe mama ta!”

Isus era răstignit pe cruce de câteva ore. Văzând că toate s-au „împlinit” și că a sosit ultimul moment din viața sa, a spus: „Mi-e sete”. El își exprima astfel ultima sa dorință, aceea de a împlini până la capăt voința lui Dumnezeu - mântuirea întregii omeniri - iar apoi a exclamat: „S-a împlinit!” În acel moment, Isus a plătit prețul răscumpărării: și-a aplecat capul și și-a dat duhul, împlinind actul suprem al iubirii și ducând la împlinire planul de mântuire încredințat lui de Dumnezeu.

3. „Unul dintre soldați i-a străpuns coasta cu sulița şi îndată a ieșit din ea sânge şi apă. Cel care a văzut dă mărturie pentru ca şi voi să credeți
Întrucât era Ziua Pregătirii, la apusul soarelui, trebuia să înceapă ospățul pascal. Neavând timp de pierdut, iudeii i-au cerut lui Pilat să trimită soldații și, cât mai repede posibil, să dea jos trupurile răstignite pe cruci. Ioan era acolo și a observat cum soldații au dat lovitura de grație celor doi tâlhari, zdrobindu-le fluierele picioarelor. Ei s-au uită apoi la Isus și au constatat că era deja mort. Pentru o mai mare siguranță, unul dintre soldați a luat o lance și i-a străpuns coasta lui Isus, din care, notează discipolul care a văzut totul, a ieșit sânge și apă. Mai târziu, Ioan va da mărturie în scris de toate cele întâmplate pe Golgota.

Iosif din Arimatea a intervenit la Pilat și a obținut trupul lui Isus. Împreună cu Nicodim, care a adus un amestec de mir și aloe cam de o sută de litre, Iosif din Arimatea a înfășurat trupul în giulgiuri, l-a îmbălsămat cu uleiurile aromatice și l-a pus într-un mormânt nou, în care nu fusese pus nimeni.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciune)
„Dumnezeule, prin pătimirea lui Cristos, Fiul tău, Domnul nostru,
tu ai nimicit moartea, care e moștenirea străvechiului păcat
lăsată întregului neam omenesc;
te rugăm să ne reînnoiești după asemănarea Fiului tău,
pentru ca, după cum prin naștere am primit chipul omului pământesc,
tot astfel, sfințiți de harul tău, să purtăm chipul omului ceresc”.

Gândurile mele
Pe cruce, Isus a împlinit actul suprem al iubirii și a dus la împlinire planul divin de mântuire.
Trimiteți un comentariu