marți, 25 aprilie 2017

La frângerea pâinii - Duminica a III-a din Timpul Pascal (Anul A)

DISCIPOLII DE LA EMAUS
„La frângerea pâinii”
Fap 2,14.22-33; Ps 15; 1Pt 1,17-21; Lc 24,13-35

Discipoli de la Emaus,
s-au lăsat luminați de Scripturi
și au recunosc chipul lui Cristos
în timpul cinei,
la frângerea pâinii.
Cu harul
primit de la Domnul,
ei au descoperit în misterul crucii
cheia de interpretare a Scripturilor

și au crezut în Domnul Isus.

Contextul: discipolii de la Emaus
În ultimul capitol al evangheliei, Luca transmite mărturiile despre Isus înviat. După ce a relatat atât plânsul femeilor la mormânt - printre care se aflau Maria Magdalena, Ioana și Maria, mama lui Iacob - cât și prezența lui Petru în mormântul deschis, Luca prezintă experiența discipolilor care se îndreptau spre Emaus. Pe drum, asemenea unui necunoscut, Isus i-a ajuns din urmă pe cei doi discipoli și a intrat în dialog cu ei. Isus i-a întrebat de ce sunt triști și despre ce vorbesc între ei, apoi le-a descoperit semnificația biblică a faptelor de la Ierusalim. Când au ajuns la destinațiune, discipolii i-au cerut tovarășului lor de drum să rămână la ei și mare le-a fost mirarea când, la frângerea pâinii, l-au recunoscut în cel străin pe Isus înviat. Plini de bucurie, sau încheiat cina și s-au întors în grabă la Ierusalim, pentru a povesti totul discipolilor.
Isus este Domnul. El se descoperă celor doi ucenici de la Emaus.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență credința în Isus înviat.
  • În prima lectură, Petru anunță misterul pătimirii, morții și învierii și Isus, apoi mărturisește: „Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi toți suntem martorii acestui fapt”.
  • În a doua lectură, Petru spune primilor creștini că au fost eliberați din viața lor deșartă cu sângele prețios al lui Cristos, apoi mărturisește că Dumnezeu este acela care l-a înviat pe Isus Cristos din morți.
  • În evanghelie, Luca relatează întâlnirea și dialogul dintre doi discipoli și Isus, pe drumul spre Emaus, specifică faptul că discipolii l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii și subliniază întoarcerea discipolilor la Ierusalim, unde au povestit ceea ce li se întâmplase.

Perspectiva: „nu știi cele petrecute?”, „rămâi cu noi”, „l-au recunoscut”

1. „Numai tu ești străin la Ierusalim și nu știi cele petrecute în zilele acestea?”
În dimineața din prima zi a săptămânii, doi dintre discipolii care primiseră de la femei vestea învierii lui Isus coborau de la Ierusalim, îndreptându-se spre Emaus, satul în care locuiau. Unul dintre ei se numea Cleopa și era probabil un unchi de-al lui Isus. Numele celuilalt însă nu este menționat, dar e posibil să fi fost diaconul Filip, sau o femeie.

Pe drum, cei doi discipoli discutau despre tot ce se întâmplase zilele acelea la Ierusalim. Faptele îi marcaseră foarte mult și ei nu puteau să le înțeleagă. În timpul discuției lor, un pelerin misterios s-a apropiat de ei, i-a ascultat, iar apoi i-a întrebat de ce sunt triști. Nedumeriți de faptul că străinul nu cunoștea faptele recente de la Ierusalim, cei doi i-au vorbit despre ce i se întâmplase învățătorului Isus din Nazaret, pe care îl cunoșteau destul de bine. I-au spus: „Arhiereii și mai marii poporului l-au dat pe Isus pe mâna romanilor pentru ca să fie condamnat la moarte, apoi l-au răstignit. Totul pare să se fi sfârșit. Odată cu moartea lui Isus, s-au spulberat speranțele eliberării lui Israel, iar discipolii lui sunt timorați. Unele femei s-au dus la mormânt și au primit de la îngeri mesajul că Isus este viu, dar pe el nu l-au văzut. S-a dus și Petru la mormânt, pe care l-a găsit gol, dar nici el nu l-a văzut pe Isus. Totul pare incredibil! Ce mai rămâne de făcut și cine ar putea să mai creadă în învățătura lui Isus? Au trecut deja trei zile de la moartea lui Isus pe cruce, dar nu s-a întâmplat încă nimic”.

Se părea că străinul care îi însoțea și care îi asculta pe cei doi discipoli, nu știa nimic despre cele întâmplate. Dar nu era chiar așa. Văzând că problema discipolilor era neînțelegerea evenimentelor trăite la Ierusalim în acele zile, străinul le-a arătat care este dificultatea lor - neacceptarea planului de mântuire al lui Dumnezeu – apoi le-a arătat din textele Scripturii înțelesul celor întâmplate în viața lui Isus din Nazaret. El le-a spus discipolilor că totul fusese prevestit de Dumnezeu în Scripturi și că Isus trebuia să sufere și, prin moarte, să intre apoi în gloria cerească.

2. „Rămâi cu noi pentru că se lasă seara și ziua e de acum pe sfârșite”
Când au ajuns la Emaus, pelerinul necunoscut voia parcă să meargă mai departe, însă cei doi discipoli l-au invitat să rămână peste noapte în casa lor. „Rămâi cu noi”, i-au spus ei celui care, explicându-le din Scripturi faptele întâmplate la Ierusalim, îndepărtase deocamdată tristețea ce-i copleșea. Prezența pelerinului necunoscut a început să deschidă un orizont nou înaintea discipolilor.

În timpul cinei, oaspetele a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o discipolilor. Și în acel moment, descoperindu-le sensul gestului său, Isus s-a făcut nevăzut. Ochii discipolilor s-au deschis, dar nu l-au mai văzut pe distinsul oaspete, ci l-au recunoscut în semnul pâinii frânte și împărtășite. Doar acum, ei au înțeles cu adevărat și cine era pelerinul necunoscut care le-a înflăcărat inimile de-a lungul drumului spre Emaus, și înțelesul învățăturii sale. Ce minune! Speranțele discipolilor s-au reaprins imediat, iar bucuria lor era de nedescris.

3. „Ei le-au povestit cele de pe drum și cum l-au recunoscut la frângerea pâinii”
În aceeași seară - relatează evanghelia - cei doi discipoli abia așteptau să-i întâlnească pe ceilalți pentru ca să le spună totul, cum le-a apărut Domnul Isus și cum l-au ascultat și au primit pâinea frântă chiar din mâinile lui. În ceas de noapte, ei s-au întors în grabă la Ierusalim. Cum i-au văzut, ceilalți discipoli le-a spus că Domnul Isus i s-a arătat lui Simon. Apoi, cei doi discipoli au povestit și ei tot ce li se întâmplase pe drumul spre Emaus și cum l-au recunoscut pe Domnul la frângerea pâinii.

Ierusalimul, cetatea sfântă în care Isus a înviat și în care a apărut discipolilor, a devenit locul de referință pentru răspândirea evangheliei în lumea întreagă. De aproape două mii de ani, cei care îl urmează pe Domnul Isus cred în mărturia discipolilor care l-au ascultat și care au primit pâinea frântă de el. Aceeași minune a prezenței Domnului se întâmplă și astăzi în mod sacramental. Și astăzi, Domnul Isus vine în mijlocul nostru la frângerea pâinii.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Să tresalte pururi de bucurie poporul tău, Dumnezeule,
căci i-ai reînnoit tinerețea sufletească.
Dăruiește-le credincioșilor tăi,
care se veselesc acum pentru că le-ai redat demnitatea de fii,
harul, să aștepte recunoscători,
cu speranță neclintită, ziua învierii lor”.

Gândurile mele
După ce au ascultat explicațiile din Scripturi de-a lungul drumului spre Emaus, cei doi discipolii l-au recunoscut pe Isus la frângerii pâinii și în timpul împărtășirii.
Discipolul ajunge la recunoașterea prezenței sacramentale a lui Isus în Euharistie numai cu ajutorul harului divin și al cuvântului sacru.


Trimiteți un comentariu