joi, 6 iulie 2017

Învăţaţi de la mine - Duminica a XIV-a din Timpul de peste An (Anul A)

PROPUNEREA LUI ISUS
„Învățați de la mine”
Zah 9,9-10; Ps 144; Rom 8,9.11-13; Mt 11,25-30


În timp ce fariseii și cărturarii 
se împotriveau mesajului transmis de Isus,
iar locuitorii din Corazin, 
Betsaida și Cafarnaum
- în pofida minunilor pe care le-au văzut -
nu acceptau mesajul evangheliei,
numai cei umili și săraci
s-au arătat dispuși 
să primească vestea mântuirii.
Acestora, Isus le-a destăinuit
legătura sa cu Dumnezeu
și le-a adresat invitația de a-l urma.

Contextul: Isus îl preamărește pe Tatăl
După discursul misionar, evanghelia după Matei prezintă unele situații delicate apărute între cei care îl cunoșteau pe Isus. Ioan Botezătorul - cel care îl confirmase pe Isus ca Mesia așteptat – era acum confuz și parcă nu mai reușea să-i înțeleagă predica. Poporul se arătase fascinat de noul mesaj, dar era preocupat de propriul interes, așteptarea unui Mesia eliberator. Multe minuni făcuse Isus în orașele din jurul lacului Genezaret, însă predica lui nu era acceptată. Vestea cea bună nu era înțeleasă nici de farisei, nici de cărturari. Evanghelia menționează că chiar rudele lui Isus stăteau la distanță de vestea cea nouă. În pofida acestei situații, Isus nu era singur. Mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru faptul că cei umili și împovărați înțelegeau marea noutate a împărăției cerurilor, descoperă acestora faptul că el este calea ce îi conduce spre Tatăl ceresc: pe această cale nouă, ei vor găsi alinare, deoarece va fi împreună cu ei întotdeauna.
Isus este Fiul veșnic al Tatălui. El este recunoscut și acceptat de cei osteniți și împovărați.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență revelația lui Isus, ca rege umil și smerit cu inima.
  • În prima lectură, Zaharia vestește locuitorilor Ierusalimului venirea unui rege victorios și umil, care va restabili pacea și dreptatea între națiuni: „Voi nimici carele din Efraim şi caii din Ierusalim; voi nimici arcul de război şi voi vorbi de pace neamurilor. Domnia lui va fi de la mare la mare, de la Râu până la marginile pământului”.
  • În lectura a doua, Paul îi îndeamnă pe creștinii din Roma să trăiască sub îndemnul Duhului: „Fraţilor, voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. (...) dacă, prin Duh, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi!”
  • În evanghelie, Isus, care a primit toate de la Tatăl și care îl cunoaște pe Tatăl, spune că a venit să aducă alinare celor osteniți și împovărați: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!”

Perspectiva: „te preamăresc”, „toate mi-au fost date”, „vă voi da odihnă!”

1. „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor mici”
Isus destăinuise planul de mântuire împlinit în mijlocul oamenilor de Mesia, dar mesajul său nu era recunoscut şi nici acceptat. Contemporanii lui Isus aveau deja imaginea lor despre Mesia: fariseii și cărturarii își imaginau un Mesia glorios și politic, în timp ce poporul, fascinat de minunile pe care le făcea Isus, aștepta un Mesia eliberator; până și Ioan Botezătorul, acum în închisoare, era oarecum în îndoială, iar rudele lui Isus de la Nazaret nu înțelegeau noutatea anunțată. Cât era de diferită imaginea pe care o aveau despre Mesia contemporanii lui Isus! Prin cuvinte și minuni el s-a prezentat ca Mesia cel așteptat. De ce oare nu l-au recunoscut? Ce anume îi împiedica să accepte noutatea vestită de Isus?

Fariseii și cărturarii își bazau așteptările pe lege și, probabil, din acest motiv le era greu să înțeleagă mesajul lui Isus. Formând clasa cultă din popor și fiind observatori atenți ai Legii lui Moise, experți în studiul Scripturilor, cum de nu au recunoscut semnele timpului, care se împlineau înaintea ochilor lor? Și nu numai că refuzau vestea cea bună, dar se împotriveau fățiș lui Isus.

Misterul mântuirii vestit de Isus era înțeles de cei umili și simpli, de cei săraci cu duhul. Aceștia, înțelegând tot ce Isus făcea pentru ei, au primit vestea cea bună și se bucură să observe cum lucra înțelepciunea lui Dumnezeu în mijlocul lor. Evanghelia subliniază faptul că Isus îi mulțumește Tatălui ceresc pentru cei umili și săraci, care au primit vestea mântuirii.

2. „Toate mi-au fost date de Tatăl meu”
Isus vorbește despre cunoașterea reciprocă dintre Tatăl și el, despre raportul său personal de iubire cu Tatăl și despre planul de mântuire. El arată care este rolul său în revelarea tainelor divine și spune clar că Tatăl i-a încredințat toate și orice modalitate de cunoaștere.

Evanghelia după Matei subliniază faptul că planul divin prevedea ca la originea veștii bune a Împărăției să se afle cunoașterea pe care Isus o are despre Tatăl ceresc. Prin Isus, această cunoaștere a fost încredințată discipolilor și tuturor acelora care sunt gata să creadă și să fie în comuniune cu Dumnezeu. Prin Isus și cu ajutorul darului Duhului Sfânt, vestea nouă a evangheliei avea astfel menirea să-i apropie pe oameni de Dumnezeu Tatăl, în calitate de fii.

3. „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!”
A-l urma pe Isus - singurul care îl descoperă pe Tatăl – înseamnă a păși pe calea propusă de el, asemenea celor mici și săraci care l-au recunoscut și s-au apropiat de izvoarele mântuirii. Peste puțin timp, pe aceeași cale vor păși și locuitorii din Corazin, Betsaida și Cafarnaum, cei care au văzut minunile și care erau osteniți și împovărați de prescrierile grele ale legii. Cel blând și smerit cu inima, Mesia cel așteptat, avea puterea de a le dărui pacea.

A-l urma pe Isus înseamnă a accepta învățătura pe care el a vestit-o acum două mii de ani. Această învățătură a fost asemănată cu un jug, deoarece implică o viață activă, sinteză a iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. În acest sens, se poate spune că jugul este lesne de purtat și ușor. Fiind un rezumat al iubirii, acest jug aparține acelora care îl urmează pe Isus pe calea blândeții, a umilinței și a non violenței.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule, prin înjosirea Fiului tău,
tu ai ridicat omenirea căzută.
Te rugăm, 
dăruieşte-le credincioşilor tăi bucuria sfântă
că au fost eliberaţi din robia păcatului
şi călăuzeşte-i la fericirea veşnică”.

Gândurile mele
A-l urma pe Isus înseamnă a accepta învățătura pe care el a vestit-o acum două mii de ani. 
Jugul lesne de purtat al lui Isus implică o viață activă, ca sinteză a iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.
Trimiteți un comentariu