duminică, 25 iunie 2017

Martori și garanți - Sfinții Petru și Paul, apostoli (29 iunie)

MĂRTURISIREA CREDINȚEI
Martori și garanți
Fap 12,1-11; Ps 33; 2 Tim 4,6-8.17-18; Mt 16,13-19

„Cine spun oamenii că este Fiul Omului?”
La întrebarea lui Isus,
discipolii aveau răspunsuri cunoscute.
„Dar voi cine spuneți că sunt?”
i-a întrebat Isus.
„Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu”,
a răspuns Simon Petru în numele tuturor.
Și din acel moment,
pe calea credinței, fiecare om
va întâlni întrebările și răspunsurile date,
iar Petru le va fi și martor, și garant
.

Contextul: mărturisirea lui Petru
Puțin mai înainte, la cererea mai marilor poporului de a avea un semn din cer cu scopul de a se convinge de identitatea Fiului Omului, Isus i-a îndemnat pe mai marii poporului să descifreze semnele timpului, propunându-le semnul lui Iona, și le-a cerut discipolilor să se ferească de aluatul fariseilor și al saduceilor (aluat care îi împiedica să înțeleagă semnul lui Iona). Acum, evanghelia prezintă dialogul dintre Isus și discipolii săi. Găsindu-se în părțile Cezareii lui Filip, într-o zonă păgână, și voind să știe care sunt părerile oamenilor despre identitatea Fiului Omului, Isus i-a întrebat pe discipoli: „Dar voi cine spuneți că sunt?” În numele tuturor, a răspuns Petru; el a recunoscut caracterul mesianic al lui Isus și a mărturisit: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu”. După ce a ascultat mărturia lui Petru, Isus l-a declarat fericit, iar apoi, folosind trei metafore - piatră, chei și a lega/a dezlega - i-a arătat care va fi rolul lui în comunitatea discipolilor și a credincioșilor.
Isus este Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu. El este recunoscut și mărturisit Petru.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență rolul lui Petru și al lui Paul în comunitatea creștină.
  • Prima lectură relatează momentul în care un înger al Domnului i-a apărut lui Petru - care era aruncat în închisoare de către regele Irod - cu mesajul de a se ridica și de a-l urma: „Îngerul i-a zis: «Pune-ți mantia pe umeri şi urmează-mă!» El a ieșit şi l-a urmat (...). Trecând de prima strajă şi de-a doua, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de la sine înaintea lor”. 
  • În a doua lectură, Paul mărturisește dăruirea sa totală lui Isus Cristos: „Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credința (...). Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele”.
  • În evanghelie, Isus întreabă mai întâi despre părerile oamenilor despre el, iar apoi îi întreabă pe discipoli ce cred despre identitatea sa și îi spune lui Petru: „Eu îți zic: tu ești Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porțile iadului nu o vor birui”.

Perspectiva: „i-a întrebat pe discipoli”, „tu ești Cristos”, „pe această piatră”

1. „Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: «Cine spun oamenii că este Fiul Omului?»”
Până în acest moment, ceilalți au fost au avut mereu întrebări pentru Isus. Voind să-l încadreze în  schemele lor religioase, cei care observau legea și cei bogați, adică fariseii și saduceii, chiar i-au cerut lui Isus să le arate un semn din ceruri. Dar Isus nu le-a răspuns, nu a folosit logica lor, și nici nu a făcut vreun semn înaintea lor. Din contră, el i-a îndemnat pe toți să mediteze la semnul profetului Iona. De data aceasta, însă, Isus este acela care pune întrebări. Împreună cu discipolii săi, el se găsește în partea cea mai de nord a Galileei, la poalele muntelui Hermon, în părțile Cezareii lui Filip.

Chiar în locul cel mai îndepărtat de Ierusalim, într-o zonă păgână, Isus i-a întrebat pe discipoli cu privire la identitatea sa: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” El s-a arătat pe deplin solidar cu toți cei pe care i-a întâlnit, mai ales cu cei săraci, și s-a identificat cu Fiul Omului. De aceea, el dorea să știe ce gândesc oamenii despre el. Apelând la cele auzite, discipolii i-au prezentat părerile oamenilor, care supuneau că el ar fi Ioan Botezătorul, Ilie, Ieremia, sau unul dintre profeți. De fapt, acestea erau părerile cele mai răspândite, frumoase imagini ale personajelor religioase din trecut și cu o istorie extraordinară, adevărate sinteze ale așteptărilor religioase cristalizate de-a lungul timpurilor. Toate aceste păreri nu i se potriveau însă Fiului Omului.

2. „Isus le-a spus: «Dar voi cine spuneți că sunt?» Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: «Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!»”
„Dar voi cine spuneți că sunt?” Adresându-se grupului de discipoli, Isus i-a cerut să-și exprime părerea despre el. Erau cei care îl urmau îndeaproape, care îi ascultaseră învățăturile și care fuseseră martori la toate faptele minunate pe care le-a făcut. Așadar, care este părerea lor, ca alternativă la cea exprimată de oameni? Petru a răspuns în numele tuturor. Recunoscând descendența davidică a lui Isus și raportul special pe care îl avea cu Dumnezeu, el a mărturisit: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!”

Simon Petru a recunoscut caracterul mesianic și transcendental al Învățătorului său. El a văzut ceea ce ochiul omenesc nu a mai văzut și, interpretând semnul lui Iona, a recunoscut în Isus din Nazaret pe Mesia cel așteptat și pe Fiul Omului. Astfel, Petru l-a recunoscut în Isus pe acela care trebuie să restabilească împărăția lui Israel și a subliniat că în el este prezent și activ însuși Dumnezeu.

3. „Şi eu îți zic: tu ești Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porțile iadului nu o vor birui”
Un sărman fiu al lui Iona, Simon Petru, a recunoscut că misterul Fiului Dumnezeului cel viu este tăinuit în persoana lui Isus, Fiul Omului. El era fericit pentru că primise darul cunoașterii Fiului. Dar cunoașterea pe care o avea nu era rodul inteligenței omenești, al „cărnii și al sângelui” - cum a spus Isus în evanghelie - ci al unei revelații speciale inspirate de Dumnezeu.

Isus i-a dat un nume nou lui „Petru” (din aramaicul „Kephas”, „piatră”). Atribuit lui Dumnezeu - ca refugiu sigur în care cel credincios găsește protecție -, sau atribuit lui Isus - ca piatră din capul unghiului – acest nume dat lui Petru are o semnificație specială. Isus i-a spus lui Petru că pe el, în calitate de piatră, va zidi „biserica” sa (din grecescul „ekklêsia”, care provine din grecescul „ekkaleô”, „a convoca”; cu referire la ebraicul „quahal”, „convocare, adunare”). Numele nou confirmă funcția nouă a lui Petru, căruia Isus îi promite atât „cheile împărăției cerurilor”, adică puterea de a conduce, cât și misiunea de „a lega” și de a „dezlega”, adică rolul de a interzice și de a permite, de a condamna și de a ierta.

Încă de la început, tradiția creștină a recunoscut rolul lui Petru îl în comunitatea discipolilor și a celor credincioși. Nu de unul singur, ci în comuniune cu ceilalți unsprezece discipoli, Petru va avea misiunea de a transmite și de a interpreta învățătura lui Isus și de a fi garantul tradiției Bisericii.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule, care astăzi ai umplut de bucurie aleasă şi cerească Biserica ta,
în solemnitatea sfinților Petru şi Paul,
dă-i, te rugăm, harul de a urma în toate învățătura apostolilor,
prin care a primit începuturile credinței”.

Gândurile mele
Petru este și martorul, și garantul tradiției bisericii.
Este creștin acela care îl cunoaște și îl iubește pe Isus Cristos.

Trimiteți un comentariu