miercuri, 21 iunie 2017

Nu vă temeți - Duminica a XII-a din Timpul de peste An (Anul A)

PROVIDENȚA DIVINĂ
„Nu vă temeți”
Ier 20,10-13; Ps 68; Rom 5,12-15; Mt 10,26-33

Găsindu-se înainte de prima lor misiune,
întrezăreau deja umbrele persecuțiilor
și se întrebau:
ce se va întâmpla când vor fi între oameni?
Isus i-a încurajat pe discipoli
și i-a asigurat că Tatăl ceresc
va avea grijă de ei.
Tot ce-i însuflețește
și încrederea în providența divină
sunt valori care îi vor susține în misiune.

Contextul: discursul misionar
Evanghelia după Matei a relatat deja chemarea discipolilor și momentul în care a fost prezentat numele fiecăruia dintre ei. Isus le-a dat povețe și i-a trimis în misiune, în sate și în orașe. De asemenea, le-a prevestit faptul că vor avea de întâmpinat persecuții, dar i-a și asigurat că nu trebuie să se preocupe: Duhul Sfânt va fi cu ei și le va spune tot ce trebuie să facă. Le-a vorbit apoi discipolilor despre modul în care trebuie să se comporte în timp de persecuție, și le-a spus că, în orice situație s-ar afla, ei trebuie să-și mărturisească credința și să nu se teamă de oameni. Având încredere nestrămutată în providența lui Dumnezeu, ei vor fi pregătiți să primească chiar și martiriul.
Isus este Fiul Tatălui. El cere discipolilor să-și mărturisească fără teamă.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema încrederii în Dumnezeu.
  • În prima lectură, Ieremia afirmă că prietenii i-au întors spatele și îl urăsc din cauza mesajului profetic rostit asupra Ierusalimului, apoi își exprimă încrederea în Dumnezeu: „Domnul este cu mine ca un luptător puternic, de aceea, cei care mă urmăresc se vor poticni şi nu vor reuși să mă biruie”.
  • În a doua lectură, Paul face referință la căderea lui Adam, iar apoi îndeamnă la încredere în opera de răscumpărare a lui Isus Cristos: „Darul nu este la fel cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulți, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosință asupra celor mulți”.
  • În evanghelie, Isus le spune discipolilor să nu se teamă de oameni și îi îndeamnă să aibă încredere în Dumnezeu: „Vouă, însă, vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap”.

Perspectiva: „nu vă temeți”, „toate firele de păr de pe cap”, „voi da și eu mărturie”

1. „Nu vă temeți de oameni, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic secret care nu va fi cunoscut”
Chiar cu puțin timp înainte, discipolii l-au auzit pe Isus vorbind despre persecuții. Auziseră cuvinte cu adevărat grele, ce trezeau teama, și nu puteau să rămână indiferenți, dat fiind că se găseau la începutul uceniciei și în fața primei lor misiuni. Chiar se vor găsi asemenea unor oi în mijlocul lupilor? Mai mult, vor fi urâți oare de toți, chiar și de propriile rude, din cauza numelui lui Isus? O astfel de misiune nu va fi nicidecum ușoară, iar viața lor va fi pusă în pericol, își spuneau discipolii.

Discipolii se pregăteau, așadar, pentru prima lor misiune. Știau că se găsesc pe calea cea dreaptă și că sunt păstrătorii unui mesaj pe care Isus l-a descoperit numai lor și pe care vor trebui să-l păstreze cu multă grijă. Transmis deocamdată doar lor, în secret, acest mesaj aștepta să fie anunțat și făcut cunoscut, spus la lumină și predicat de pe acoperișuri.

Evanghelia îl prezintă pe Isus spunând discipolilor că mesajul încredințat lor, pe care îl vor păstra cu grijă și pe care îl vor anunța, nu trebuie să-i înspăimânte. Trimiși ca niște oi în mijlocul lupilor, să nu se teamă pentru că sunt părtași la misiunea sa. Chiar el - tainicul miel oferit pentru toți – va fi întotdeauna cu ei. De ce să se teamă? Ar putea să le fie frică de oamenii care lovesc și care ucid trupul, dar viața nu le va fi luată. Viața continuă după moarte. Unicul de care să se teamă este Dumnezeu și, în vestirea mesajului încredințat și în mijlocul comunității lor, Dumnezeu va fi mereu de partea lor.

2. „Vouă, însă, vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap”
Toate se găsesc în mâinile Tatălui ceresc! Chiar și două vrăbii vândute pe un ban: valoarea lor este dată de ceea ce însuflețește trupul lor. Sunt două creaturi mici, cu o viață scurtă, dar ele poartă sigiliul Creatorului și se găsesc întotdeauna sub privirea sa, plină de iubire. Nimic nu scapă grijii Tatălui ceresc! Dacă are grijă de două vrăbii, oare cu cât mai mult nu va avea grijă de discipoli? Tatăl ceresc - le spune Isus discipolilor - este „Tatăl vostru”: el ține în mâna sa existența și viața veșnică a fiecăruia. Și atenția Tatălui ceresc merge până acolo încât are grijă chiar și de firele de păr de pe capul fiecăruia dintre ei. De aceea, celor care îl adoră pe Tatăl, nu le va lipsi niciodată providența divină.

În fața providenței divine, orice teamă dispare și își face loc atât curajul de a vesti evanghelia, cât și în încrederea în timp de prigoană, deoarece Tatăl ceresc este întotdeauna de partea vieții.

3. „Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da și eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri”
Misiunea discipolilor va depinde, așadar, de păstrarea darului primit și transmiterea acestuia tuturor oamenilor. În timpul uceniciei, ei și-au exprimat dorul tainic de Dumnezeu, entuziasmul și visul lor după o viață mai bună, iar Isus i-a chemat pe nume, pe fiecare discipol în parte. La rândul lor, discipolii au recunoscut vocea lui Mesia și, fără să mai stea pe gânduri, au lăsat toate și l-au urmat pe acela care s-a prezentat ca unicul Învățător. Fascinați de el, au ascultat și au primit apoi vestea cea bună a Împărăției lui Dumnezeu, pe care au vestit-o cu mult curaj.

Evanghelia mărturisește că, în acel timp, în piețele și pe drumurile din Palestina, Isus a dezvăluit tuturor - în special ucenicilor - cine este el. La-a vorbit deschis și pe înțeles, iar discipolii l-au recunoscut ca Domn și ca Fiu al Tatălui ceresc. Mai târziu, cu prețul vieții lor, ei vor proclama vestea cea bună cu mult curaj și vor mărturisi această noutate a evangheliei: Isus din Nazaret este Fiul care îl însoțește pe fiecare om pe calea ce duce la Tatăl ceresc.

Pentru ca viața să fie trăită
„Doamne, fă să fim întotdeauna cuprinși
și de frică, și de iubire
față de numele tău sfânt,
căci tu nu încetezi niciodată să-i ocrotești
pe aceia pe care îi statornicești în fidelitatea iubirii tale”.

Gândurile mele
Orice loc este o mărturie a providenței Tatălui ceresc și o întâlnire cu vestea cea bună.
În piețele și pe drumurile Palestina, Isus a dezvăluit tuturor cine este el: a vorbit deschis și pe înțeles, iar discipolii l-au recunoscut ca Domn și ca Fiu al Tatălui ceresc.
Isus din Nazaret este Fiul care îl însoțește pe fiecare om pe calea ce duce la Tatăl ceresc.

Trimiteți un comentariu