marți, 13 iunie 2017

Neprețuitul dar - Trupul şi Sângele lui Cristos (Anul A)

PÂINEA VIEȚII
„Neprețuitul dar”
Deut 8, 2-3.14-16; Ps 147; 1Cor 10, 16-17; In 6, 51-58

Isus poate să dea pâine tuturor din belșug.
Aceasta era convingerea mulțimii
care a participat pe munte la minunea
înmulțirii pâinilor și a peștilor
și care îl căuta pe Isus
pentru a avea cât mai multă pâine.
Dar surpriza va fi și mai mare.
Isus s-a prezentat ca adevărata hrană,
ca pâinea coborâtă din cer:
trupul său jertfit este neprețuitul dar de iubire
oferit pentru viața lumii.

Contextul: discursul despre pâinea vieții
După înmulțirea celor cinci pâini de orz și a celor doi pești, împreună cu discipolii săi, Isus s-a dus la Cafarnaum, a intrat în sinagogă și a ținut un lung discurs despre pâinea vieții. Cei care participaseră la minunea înmulțirii l-au găsit din nou pe Isus. Ei au înțeles că Învățătorul din Nazaret putea să dea hrană tuturor, asemenea lui Moise altădată, și doreau să primească de la el cât mai multă pâine. Pornind de la pâine, Isus va îndrepta atenția celor care îl ascultau spre hrana cea adevărată, cerându-le să îndeplinească voința Tatălui ceresc. Numai fiind în comuniune cu Dumnezeu, ei îl vor putea accepta și pe el - pâinea cea vie care s-a coborât din cer -, și învățătura sa despre pâinea vieții. Uimiți de cele ascultate, cei prezenți nu au înțeles faptul că Isus le vorbea despre trupul său oferit pentru viața lumii. La sfârșitul întâlnirii de la sinagogă, mulți îl vor părăsi pe Isus și se vor îndepărta de grupul discipolilor lui.
Isus este pâinea coborâtă din cer. El se oferă pe sine pentru viața lumii.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema pâinii coborâte din cer.
  • În prima lectură, Moise îndeamnă poporul să nu uite faptele minunate pe care Dumnezeu le-a făcut în pustiu, apoi subliniază: „Domnul Dumnezeul tău te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoșteau părinții tăi, ca să te umilească și să te încerce, ca să-ți facă bine până la sfârșit”.
  • În a doua lectură, Paul le vorbește creștinilor din Corint despre unicitatea sacrificiului euharistic: „Fraților, potirul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este oare împărtășire cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtășire cu trupul lui Cristos?”
  • În evanghelie, Ioan prezintă discursul din sinagoga din Cafarnaum, în care Isus spune că el este pâinea vieții: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii”.

Perspectiva: „să discute aprins”, „trupul Fiului Omului”, „această pâine”

1. „Iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: «Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?»”
Evanghelia a consemnat atât minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor, cât și momentul precis în care Isus a spus mulțimii că el este pâinea vieții. După ce a asistat la minune și după ce a mâncat din pâinile de orz, mulțimea doritoare de hrană continua să-l caute pe Isus. Înțelesese foarte bine ceva foarte important: Isus din Nazaret poate să dea tuturor pâine din belșug.

Simbol al vieții, pâinea era prețuită și ca dar ceresc, și ca rod al muncii: era hrana care dădea putere și care realiza o adevărată comuniune între cei care o mâncau. Nefiind una cu viața, dar făcând parte din viața de zi cu zi, pâinea alimentează viața. Iar ascultătorii lui Isus cunoșteau foarte bine care era rolul pâinii în viața lor. Tocmai de aceea, când l-au auzit pe Isus spunând: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer”, au început să discute aprins între ei. Murmurau. Vedeau un om și știau că este din Nazaret, cum puteau ei să accepte că vine de la Dumnezeu? Au ajuns chiar să se certe între ei și să se întrebe: Cum poate Isus să dea trupul său pentru viața lumii? Cine poate să accepte ca viața divină să vină de la Isus? Cum era posibil ca Isus să fie și Fiul Omului, și Fiul lui Dumnezeu?

2. „Isus le-a zis: «Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi»”
Făcând un pas înainte în expunerea învățăturii sale, Isus a înlocuit cuvântul pâine cu trup și sânge, iar apoi a înlocuit verbele a mânca și a bea cu verbul a crede. Astfel, Isus le-a spus celor prezenți că el este pâinea vieții, Cuvântul care s-a făcut trup în mijlocul oamenilor, în acel moment precis al istoriei.

Discursul lui Isus ținut în sinagoga din Cafarnaum este plin de înțelesuri pascale. Isus privea la ziua de mâine și știa că pâinea pe care el o va da este strâns legată de sacrificiul său pascal. Când va veni ceasul, el - mielul lui Dumnezeu - își va dărui trupul și sângele. Prevestea astfel sacrificiul său total pe lemnul crucii, ca dar neprețuit de iubire oferit pentru viața lumii.

3. „Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”
Discipolul Ioan a reținut cuvintele rostite de Învățătorul său în sinagoga din Cafarnaum și a meditat profund asupra acestora. Cu ajutorul harului divin, el a înțeles că Isus este pâinea coborâtă din cer, adevărata hrană și adevărata băutură - semn al trupului său oferit pe lemnul crucii. El a mărturisit că Isus poate să-l facă părtaș de înviere pe acela care, mâncând pâinea euharistică, intră într-o comuniune de iubire cu Isus, rămâne în Isus și Isus rămâne în el. Astfel, Ioan mărturisește că pâinea euharistică realizează o comuniune de viață între cel credincios și Isus Cristos.

Mare este misterul pâinii coborâte din cer – întruparea lui Isus - și nemăsurate sunt roadele pâinii euharistice – oferirea trupului lui Isus. Deși a fost descoperit de Isus însuși, misterul euharistic a rămas unul dintre cele mai mari mistere. Doar cu ajutorul harului divin, și iudei, și discipolii vor înțelege că pâinea de orz înmulțită pe munte era mult mai mult decât mana din pustiu. De asemenea, numai cu ajutorul Duhului Sfânt, ei vor crede că acea pâine era un semn al neprețuitului dar al trupului lui Isus, trup oferit pe lemnul crucii pentru viața celor aflați pe calea spre Tatăl ceresc.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat
amintirea pătimirilor tale, fă-ne, te rugăm,
să cinstim astfel sfântul mister al trupului şi sângelui tău,
încât să simțim necontenit în noi,
roadele răscumpărării tale”.

Gândurile mele
Simbol al vieții, pâinea este și dar ceresc, și rod al muncii: este hrană care dă putere și care creează comuniune între cei care o mănâncă. Fiind un semn din viața de zi cu zi, pâinea nu este una cu viața, ci alimentează viața.
Pâinea vieții este Isus Cristos, Cuvântul care s-a făcut trup, venit în mijlocul oamenilor ca dar neprețuit de iubire, oferit pentru viața lumii.

Trimiteți un comentariu