miercuri, 26 iulie 2017

Împărăția cerurilor - Duminica a XVII-a din Timpul de peste An (Anul A)

Discursul în parabole (2)
„Împărăția cerurilor”
1 Rg 3,5.7-12; Ps 118; Rom 8,28-30; Mt 13,44-52

Observând mâna atotputernică a lui Dumnezeu 
în cuvintele și faptele lui Isus,
discipolii au descoperit treptat
frumusețea unică a împărăției cerurilor.
Ei au primit mesajul evangheliei
și au renunțat apoi la toate cele lumești:
calea parcursă alături de Isus
i-a condus la descoperirea semnificației
comorii, mărgăritarului și năvodului -
bucuria întâlnirii lui Isus.


Contextul: discursul în parabole
Evanghelia arată modul în care Isus își transmitea învățăturile prin metoda parabolei. Cunoscându-i foarte bine pe ascultătorii săi, el a folosit cu mare măiestrie imaginile semnificative din viața lor zilnică. Cu stilul său specific, a asociat imaginilor semnificații profunde și i-a ajutat pe oameni să pătrundă în misterele religiei. De exemplu, în partea finală a discursului în parabole, în care continuă să prezinte misterul împărăției cerurilor, Isus a formulat trei parabole care au ca punct de plecare trei lucruri foarte cunoscute: comoara ascunsă, mărgăritarul de mare valoare și năvodul aruncat în mare. Mesajul transmis era explicit și clar: împărăția cerurilor destăinuie prezența activă a împărăției cerurilor în faptele și cuvintele lui Isus.
Isus este Fiul Omului. El vorbește despre împărăția cerurilor. 

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema împărăției cerurilor.
  • În prima lectură, autorul sacru prezintă dialogul lui Solomon cu Domnul, în care regele cere o inimă ascultătoare și în care Domnul îi răspunde: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta: nu ai cerut pentru tine zile multe (...) Îți voi da o inimă înțeleaptă şi chibzuită”.
  • În a doua lectură, Paul se adresează creștinilor din Roma, spunându-le că toate conlucrează la binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu: „Pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului său, aşa încât el să fie primul născut între mulţi frați”.
  • În evanghelie, Isus prezintă parabolele comorii, a mărgăritarului și a năvodului aruncat în mare, iar apoi își încheie discursul cu următoarea provocare: „Ați înțeles toate acestea? I-au spus: Da! Atunci le-a zis: De aceea orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”.

Perspectiva: „împărăția cerurilor”, comoara, mărgăritarul, năvodul, „stăpânul casei”

1. „Împărăția cerurilor”
Evanghelia după Matei subliniază că Isus a anunțat în discursurile sale sosirea unor timpuri noi, mai exact, a împărăției mesianice. De fapt, toate minunile și învățăturile din timpul activității publice a lui Isus arătau faptul că împărăția cerurilor era deja prezentă în mijlocul oamenilor în persoana sa și în comunitatea discipolilor săi.

Împărăția cerurilor (împărăția lui Dumnezeu) cuprindea evenimentul mântuirii vestit cu autoritate de Isus. În pofida tuturor contradicțiilor și a conflictelor cu fariseii și cărturarii, relația lui Isus cu cei nevoiași, bolnavi sau posedați dovedea împlinirea evenimentului mântuirii în mijlocul oamenilor. Totodată, evanghelia după Matei subliniază și faptul că această împărăție era opera lui Dumnezeu, era darul său neprețuit oferit tuturor, începând cu cei săraci. Așadar, timpurile mesianice prevestite în vechime se împlineau, iar discipolii lui Isus erau total implicați în dinamica vestirii împărăției lui Dumnezeu. Dar cum vedeau ei marea noutate pe care o trăiau? Au înțeles ei oare că împărăția inaugurată și vestită de Isus le cerea o implicare efectivă, prin convertire, credință și iubire fără limite, chiar din acel moment?

2. Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse, unui mărgăritar frumos, unui năvod aruncat în mare
Împărăția cerurilor este asemenea unei comori descoperite de un agricultor într-un ogor, sau asemenea unui mărgăritar de mare valoare găsit de un negustor. În primul caz, agricultorul vinde tot ce are, cumpără ogorul și intră în posesia comorii: și bucuria lui devine fără margini. În al doilea caz, conștient de valoarea inestimabilă a mărgăritarului, negustorul renunță la toate bunurile sale și îl cumpără. De asemenea, împărăția cerurilor poate fi asemenea unui năvod aruncat în mare de un pescar. Năvodul se umple cu de toate. La sfârșitul pescuitului, pescarul adună peștii buni în coșuri, iar pe cei răi - lipsiți de aripioare și de solzi – îi aruncă, deoarece sunt considerați necurați.

Mesajul simbolic din parabolele comorii ascunse, a mărgăritarului și a năvodului destăinuie prezența activă a împărăției cerurilor în faptele și cuvintele lui Isus. Cine îl întâlnește pe Isus este îndemnat să recunoască în el mâna salvatoare a lui Dumnezeu. Întâlnindu-l și cunoscându-l pe Isus - darul cel mai de preț ce poate fi găsit - omul renunță la bunuri, îl urmează pe Isus și îi devine discipolul lui, obținând astfel bucuria pe care nimic nu i-o poate dărui. Dispus și pregătit să primească evanghelia - care este vestită tuturor și fără deosebire - discipolul se decide să intre și să facă parte din împărăția lui Dumnezeu.

3. „Orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”
Discipolul Matei a înțeles treptat că, chiar de la început, împărăția lui Dumnezeu era prezentă în persoana Învățătorului său, Isus din Nazaret, și în comunitatea discipolilor din care făcea parte. Din această revelație, înțeleasă ca un mare dar oferit de harul divin celui dispus să asculte cuvintele lui Isus, discipolul Matei a înțeles că prima comunitate de credință care îl urma pe Isus Cristos și care primea „învățăturile sale” („lucrurile noi”) nu era una cu împărăția lui Dumnezeu și nici nu trebuia să renunțe la „moștenirea ebraică” („lucrurile vechi”). Realitatea era total nouă! Comunitate de credință îi cuprindea pe discipolii lui Isus și, în același timp, îi introducea în împărăția lui Dumnezeu.

Noua comunitate de credință se va numi biserică, va crește în mod treptat, tainic și va ajunge la plinătate doar la sfârșitul timpurilor. Deocamdată, perioada prezentă, spațiul primirii și al mărturisirii credinței este un timp sfânt oferit tuturor, fără nici o deosebire: este timpul prețios al primirii mesajul lui Isus și al intrării în împărăția lui Dumnezeu.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule, ocrotitorul celor ce nădăjduiesc în tine,
fără tine nimic nu e deplin, nimic nu e sfânt;
sporește-ți îndurarea fată de noi,
pentru ca, prin puterea şi sub călăuzirea ta,
astfel să ne folosim de bunurile trecătoare
încât să ne bucurăm încă de pe acum de cele veșnice”.

Gândurile mele
Mesajul simbolic din parabolele comorii ascunse, mărgăritarului valoros și năvodului aruncat în mare destăinuie prezența activă a împărăției cerurilor în faptele și cuvintele lui Isus.
Timpul prezent este un timpul sfânt oferit tuturor, spațiul prețios al primirii mesajului lui Isus Cristos și al intrării în împărăția lui Dumnezeu.
Trimiteți un comentariu