sâmbătă, 26 august 2017

Credința mesianică - Duminica a XXI-a din Timpul de peste An (Anul A)

SIMON PETRU
„Credința mesianică”
Is 22,19-23; Ps 137; Rom 11,33-36; Mt 16,13-20

Nu mai sunt ceilalți 
care se întreabă cine este Isus,
ci este Isus însuși, de data aceasta,
acela care îi întreabă pe discipoli
care este părerea lor despre el.
În numele tuturor, răspunde Simon Petru.
Profund ancorat în ambientul iudaic,
el își mărturisește credința mesianică
în Isus Cristos, Mesia cel așteptat. 

Contextul: mărturisirea lui Petru
Împreună cu discipolii săi, Isus se îndrepta de la Betsaida spre Cezarea lui Filip, o localitate situată într-o zonă păgână. În această zonă, Isus i-a întreabă mai întâi pe discipoli despre ceea ce gândea lumea cu privire la el, ca Fiu al Omului, iar apoi, le-a cerut să-și exprime și ei părerea, întrebându-i: „Dar voi, cine spuneți că sunt?” Urmându-l pe Isus de mai mult de un an și cunoscând bine părerile oamenilor despre Învățătorul lor, discipolii i-au spus lui Isus ceea ce au auzit de la lume. Apoi, în numele tuturor, Simon Petru, i-a spus lui Isus cine crede că este el, mărturisind: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!”. Isus l-a lăudat pe Petru pentru mărturisirea făcută și i-a încredințat o misiune unică.
Isus este Mesia cel așteptat. El este mărturisit de Simon Petru.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență mărturisirea credinței mesianice.
  • În prima lectură, profetul Isaia vorbește despre aspectul trecător al puterii omenești, prezintă semnul țărușului înfipt în loc sigur, subliniind astfel stabilitatea misiunii încredințate lui Eliachim, și vestește în numele lui Dumnezeu: „Îl voi îmbrăca cu tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău şi voi da puterea ta în mâna lui. El va fi ca un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda”.
  • În a doua lectură, Paul îl preamărește pe Creator, formulează trei întrebări despre caracterul tainic al lui Dumnezeu și încheie cu o frumoasă mărturisire de credință: „Căci toate vin de la el, prin el şi pentru el. Lui să-i fie glorie în veci! Amin”.
  • În evanghelie, Matei relatează dialogul dintre Isus și discipolii săi, evidențiind răspunsul lui Petru și răspunsul dat de Isus acestuia: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui”. 

Perspectiva: „i-a întrebat pe discipolii săi”, „tu eşti Cristos”, „fericit eşti Simon”

1. „Venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: «Cine spun oamenii că este Fiul Omului?»” 
De mai mult de un an, Isus era urmat de un grup de discipoli aleși unul câte unul și chemați chiar de către el. Împreună cu grupul său de discipoli, el a ajuns în părțile Cezareii lui Filip, în partea cea mai de nord. Construită de Irod cel Mare, Cezarea se afla chiar la poalele muntelui Hermon, pe un teritoriu păgân.

Evanghelia a prezentat în diferite locuri faptul că Isus vestise prezența Împărăției cerurilor în mijlocul oamenilor, arătându-l pe Isus solidar cu toți, mai ales cu cei săraci. Evanghelistul Matei cunoștea și zbuciumul oamenilor care alergau la Isus, și întrebările pe care aceștia le aveau despre el și despre Fiul Omului. Dacă până în acel moment oamenii erau aceia care se întrebau cu privire la identitatea lui Isus și la scopul misiunii lui, acum, într-o zonă păgână, rolurile s-au schimbat: Isus este acela care îi întreabă pe cei din jur despre identitatea sa. El a considerat că sosise momentul în care să știe ce spun despre el atât oamenii, cât și discipolii săi.

A întrebat Isus: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” Fără a sta pe gânduri, discipolii i-au prezentat lui Isus părerile oamenilor, păreri care oglindeau așteptările poporului: unii spuneau, împreună cu Irod Antipa, că el este Ioan Botezătorul; alții spuneau că el este Ilie, precursorul lui Mesia, sau Ieremia, marele apărător al lui Israel. Mai existau și unii care spuneau că el este unul dintre profeții din vechime. Toate acestea păreri erau deja răspândite printre oameni, iar Isus știa că nu sunt corecte.

2. „Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: «Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!»”
Isus i-a întrebat pe discipoli: „Dar voi, cine spuneți că sunt?” De fapt, el le-a cerut să-și exprime clar părerea despre el. Oare ce gândeau ei despre el, ca alternativă la cea a oamenilor? În numele tuturor discipolilor, Simon Petru i-a răspuns: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” Direct și sintetic, Petru a mărturisit credința mesianică. Astfel, el recunoștea originea davidică a lui Isus, faptul că era Cristosul, adică Mesia cel așteptat, care trebuia să restabilească regatul lui Israel. Totodată, în lumina experienței dobândite alături de Învățătorul său, Petru recunoștea că Isus este Fiul Dumnezeului cel viu, adică mărturisea că însuși Dumnezeu era prezent și activ în cuvintele și faptele lui Isus.

Chiar la Cezarea lui Filip, în părțile cele mai îndepărtate de Ierusalim, Petru a mărturisit cine era Isus pentru el. Cu siguranță, mărturia lui venea după o profundă meditație despre tot ceea ce el văzuse și auzise în compania lui Isus, după experiența sa de discipol, experiență de mai bine de un an. În acel moment, aflându-se într-un moment de cotitură, Petru a dat unicul răspuns exact despre identitatea lui Isus.

3. „Isus, luând cuvântul, i-a spus: «Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona»”
Isus l-a declarat fericit pe Petru și i-a spus că mărturia de credință pe care a dat-o despre el, ca fiind Cristosul și Fiul Dumnezeului cel viu, nu poate fi rodul inteligenței; această mărturie a fost o dezvăluire din partea Tatăl ceresc, o revelație divină și un mare dar ceresc. Notează evanghelia că Isus a arătat apoi care este darul său unic pentru Petru: i-a schimbat numele de Simon în Petru și, în mod solemn, i-a încredințat misiunea de a fi piatra pe care el însuși, Cristos, zidește Biserica sa. În același timp, Isus i-a încredințat lui Petru rolul de a transmite învățătura evangheliei și de a fi garantul tradiției apostolice, și i-a dat misiunea de a „lega” și de a „dezlega”, adică misiunea de a guverna.

La sfârșitul dialogului dintre Isus și discipoli, Matei menționează secretul mesianic. El precizează faptul că Isus le-a poruncit discipolilor „să nu spună nimănui că el este Cristos”, și aceasta pentru că ei nu erau încă în stare să înțeleagă acest mare mister. De fapt, numai după învierea lui Isus din morți, Petru și ceilalți discipoli vor înțelege că Isus era adevăratul Mesia și că misterul Fiului Omului cuprindea în sine misterul Fiului Dumnezeului cel viu.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule, care uneşti într-o singură voinţă cugetele
celor ce cred în tine, dă-i poporului tău harul să iubească
ceea ce porunceşti şi să dorească ceea ce făgăduieşti,
pentru ca, în nestatornicia lumii acesteia, inimile noastre
să fie ancorate acolo unde se află adevăratele bucurii”.

Gândurile mele
Doar după învierea lui Isus di morți, Petru și ceilalți discipoli vor înțelege că Isus era adevăratul Mesia și că misterul Fiului Omului cuprindea misterul Fiului Dumnezeului cel viu.
Petru a recunoscut că în cuvintele și faptele lui Isus era prezent și activ însuși Dumnezeu.
Trimiteți un comentariu