marți, 3 octombrie 2017

Cui să încredințeze via? - Duminica a XXVII-a din Timpul de Peste An (Anul A)

PARABOLA VITICULTORILOR UCIGAȘI
„Cui să încredințeze via?”
Is 5,1-7; Ps 79; Fil 4,6-9; Mt 21,33-43

Se afla în joc
recunoașterea autorității lui Mesia.
Și totul se întâmpla
chiar în Templul din Ierusalim.
În timp ce autoritățile iudaice
nu voiau să accepte
autoritatea lui Isus de a învăța,
Isus le dezvăluia mulțimilor 
că el este Mesia cel mult așteptat,
trimis să aibă grijă de via Domnului.

Contextul: confruntarea dintre Isus și mai marii iudeilor
Isus se afla în Ierusalim, în Templu, și predica poporului. De față se aflau și arhierii, și mai-marii poporului, dar erau preocupați de prezența și de popularitatea crescândă a lui Isus. De fapt, chiar autorităților din orașul sfânt, Isus le adresase nu mai puțin de trei parabole, în care le spusese nu numai că nu au recunoscut Botezul lui Ioan, ci că s-au opus pe față predicării sale și că sunt hotărâți să nu-l recunoască pe acela care vine în numele lui Dumnezeu, pe Mesia, prezent în persoana sa. La întrebările provocatoare ale arhiereilor: „Cu ce autoritate faci acestea? Cine ți-a dat această autoritate?”, Isus a răspuns cu parabola viticultorilor ucigași, în care a subliniat faptul că autoritatea profeților și a lui Mesia vine direct de la Dumnezeu.
Isus este Mesia cel așteptat. El povestește autorităților iudaice parabola viticultorilor ucigași. 

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema despre via Domnului. 
  • În prima lectură, Isaia prezintă mai întâi poemul „prietenului preaiubit”, în care vorbește despre iubirea și grija pe care acest prieten le are pentru via sa, iar apoi, întrebându-se ce ar fi putut să facă mai mult, încheie pe un ton trist: „Via Domnului Sabaot este casa lui Israel şi cei din Iuda, plantaţia lui preferată. Se aştepta judecată, şi iată vărsare de sânge; dreptate, şi iată strigăte!”
  • În a doua lectură, Paul îi îndeamnă pe Filipeni să-i prezinte lui Dumnezeu, în orice situație, cererile lor, iar apoi conclude: „Fraţilor, gândiţi-vă la acestea: cele adevărate, cele demne, cele drepte, cele curate, cele plăcute, cele vrednice de laudă, ce e virtute, ce-i de laudă, ceea ce aţi învăţat şi primit, ce aţi auzit şi văzut la mine, aceea să puneţi în practică!”
  • În evanghelie, Isus povestește parabola viticultorilor ucigași, în care vorbește despre relația dintre Domnul și viticultorii săi, iar la sfârșit, referindu-se la piatra aruncată de zidari, dar aleasă de Domnul, le-a spus autorităților iudaice: „Eu vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite”.

Perspectiva: „a plantat o vie”, „şi este minunat”, „va aduce roadele cuvenite”

1. „Ascultaţi o altă parabolă: era odată un stăpân care a plantat o vie”
Convins că Isus era Mesia, venit în numele lui Dumnezeu, Matei a relatat în evanghelie ceea ce a auzit de la Învățătorul său atunci când a învățat în Templul din Ierusalim și a răspuns la întrebările mai-marilor poporului. În evanghelia pe care a scris-o, el a redat parabola viticultorilor ucigași, în care Isus și-a exprimat învățătura despre via Domnului, despre cei trimiși de Dumnezeu și despre viticultori.

În textul parabolei, stăpânul plantase o vie era Dumnezeu, iar via era simbolul poporului lui Israel. Dumnezeu „a ales” via încă din timpul patriarhilor: „a protejat-o” de hoți, „a făcut” un teasc pentru stoarcerea strugurilor, „a construit” un turn de apărare, „a trimis” pe mesagerii săi, iar în cele din urmă „l-a trimis” pe fiul său, care a fost ucis in afara viei. Așadar, Dumnezeu l-a ales pe Israel ca „preaiubit al său” și i-a dăruit „Legea” cu scopul de a-l proteja de rău, și-a stabilit în mijlocul său „altarul” pentru sacrificii, a construit „templul” prezenței sale, l-a învățat fără încetare prin „profeți” și l-a chemat să-l recunoască pe „Mesia”, nu să-l refuze.

Autoritățile poporului ascultau o poveste chiar despre istoria lor, adică despre grija lui Dumnezeu față de poporul său, despre profeții trimiși de Dumnezeu și despre poporul chemat să lucreze și să se îngrijească de via Domnului. Ei ascultau istoria fidelității totale și a dăruirii pline de iubire din partea lui Dumnezeu, dar și istoria infidelității și a indiferenței letale din partea poporului. Alegoria despre via Domnului Sabaot - alegorie despre care vorbise profetul Isaia - le era foarte cunoscută. Și istoria, și alegoria relatau și dădeau mărturie despre puterea lui Dumnezeu - la care făceau referință și ei, dar pe care nu o recunoșteau la originea misiunii lui Isus -, dar și despre pretenția nesăbuită de putere a omului, care, din nefericire, era plină de violență.

2. „Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?”
În continuare, evanghelia prezintă interpretarea pe care Isus a dat-o parabolei viticultorilor ucigași. Reluând cuvintele psalmului 118, Isus le-a spus ascultătorilor săi că el este fiul trimis de stăpânul viei, adică de Dumnezeu, și că ei sunt pe punctul de a-l refuza.

Isus le dezvăluia autorităților iudaice de la Ierusalim mult mai mult decât puteau să înțeleagă în acel moment: le-a vorbit despre moartea sa, care se va împlini peste câteva zile, le-a destăinuit uciderea sa în afara viei, adică în afara zidurilor Ierusalimului, le-a mărturisit despre marea sa încredere în Dumnezeu, care îl va învia și îl va face să devină piatra unghiulară a noului Templu, care îi va uni pe toți oamenii într-un singur popor.

3. „Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite”
Parabola viticultorilor ucigași se încheie cu un comentariu făcut de autoritățile iudaice. Mai întâi, se subliniază faptul că autoritățile locale au recunoscut răutatea viticultorilor și că vorbeau chiar despre o încredințare a viei altor viticultori. Mai apoi, însă, după ce au ascultat interpretarea lui Isus, mai marii poporului au înțeles că parabola se referea chiar la ei.

Istoria va consemna nu numai împlinirea morții și a înviere a lui Isus, dar și pedepsirea viticultorilor rămași fără vie. Din cauza arhiereilor și a mai-marilor poporului, via, care devenise una cu împărăția lui Dumnezeu, era pe punctul de a fi luată de la viticultorii legitimi, adică de la iudei. De fapt, peste puțin timp, împărăția lui Dumnezeu va fi dată unui popor nou, și va începe astfel o istorie cu totul nouă, istoria Bisericii.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule atotputernic şi veşnic, în iubirea ta nesfârşită,
tu le dăruieşti celor ce te imploră mai mult decât merită şi doresc;
te rugăm, revarsă mila ta asupra noastră:
eliberează-ne conştiinţa de tot ce o nelinişteşte
şi dăruieşte-ne ceea ce nu îndrăznim să-ţi cerem în rugăciune”.

Gândurile mele
Isus le-a dezvăluit autorităților iudaice nu numai destinul morții și învierii sale, dar și marea sa încredere în Dumnezeu, care va face ca el să devină piatra unghiulară a noului Templu.
Trimiteți un comentariu