luni, 16 octombrie 2017

O întrebare capcană - Duminica a XXIX din Timpul de peste An (Anul A)

TRIBUTUL CUVENIT CEZARULUI
O întrebare capcană 
Is 45,1.4-6; Ps 95; 1Tes 1,1-5b; Mt 22,15-21


Stând încă la distanță,
reprezentanții mișcărilor religioase
voiau să-l prindă pe Isus în vorbă,
cu orice preț.
Ei au trimis la Isus
câțiva scribi şi irodieni
cu o întrebare capcană bine ticluită, 
dar jocul lor nu va funcționa.
Isus va demasca toată fățărnicia lor.


Contextul: confruntarea cu reprezentanţii mişcărilor religioase
Patru confruntări încearcă să descrie situația tensionată de la Ierusalim. Neputând accepta atât insuccesul arhiereilor şi al mai-marilor în discuțiile purtate cu Isus în Templul din Ierusalim, cât și faptul că Isus i-a alungat pe vânzători din Templu, fariseii şi reprezentanții mișcărilor religioase voiau să-l prindă pe Isus în vorbă cu orice preț. Împreună cu irodienii, ei au trimis pe câțiva scribi la Isus, ca să-l întrebe: „Învățătorule, este permis sau nu a da tribut Cezarului?” Isus nu va evita întrebarea capcană, ci le va răspunde în mod clar şi le va cere să dea Cezarului ceea ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu să dea ceea ce este al lui Dumnezeu.
Isus este Mesia cel aşteptat. El vorbeşte despre tributul cuvenit Cezarului.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență autoritatea lui Dumnezeu și al lui Isus Cristos. 
  • În prima lectură, recunoscându-i lui Cirus, regele Persiei, titlul de „uns al Domnului”, autorul sacru mărturisește că Domnul este unicul Domn: „De dragul slujitorului meu Iacob şi al lui Israel, alesul meu, te-am chemat pe nume, ţi-am dat un titlu de cinste când tu nu mă cunoşteai. Eu sunt Domnul şi nu mai este altul, în afară de mine nu este Dumnezeu”.
  • În a doua lectură, Paul, după ce a părăsit orașul Tesalonic, scrie o scrisoare în care mulţumeşte şi spune: „Îi mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru voi toţi, aducându-ne aminte fără încetare în rugăciunile noastre, amintindu-ne de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre în Isus Cristos înaintea lui Dumnezeu Tatăl nostru”. 
  • În evanghelie, Isus intră într-o dispută cu scribii şi irodienii trimiși de farisei, cu privire la plata tributului cuvenit Cezarului, și afirmă: „Dați-i, așadar, Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”

Perspectiva: „să țină sfat”, „de ce mă ispitiți?”, „ceea ce este al Cezarului”

1. „Fariseii s-au dus să ţină sfat, ca să-l prindă pe Isus în vorbă” 
Reprezentanții mişcărilor religioase de la Ierusalim nu puteau să accepte insuccesul arhiereilor şi al mai-marii poporului din timpul discuțiilor cu Isus, purtate chiar în Templul din Ierusalim. Cu orice preț, ei voiau să-l prindă pe Isus în vorbă, pentru a-l defăima, pentru a-i îndepărta pe oameni de el, şi, în cele din urmă, pentru a-l aresta. Știind că iudeii erau împotriva plății tributului și că erau de acord cu părerea lor despre ocupanții străini, s-au gândit că acest subiect polemic ar putea fi pentru Isus nu numai o capcana de netrecut, ci și un adevărat cap de acuză.

Însoțiți de irodieni și cu o misiune bine stabilită, fariseii au trimit la Isus câțiva scribi. Cei trimiși l-au flatat mai întâi pe Isus vorbindu-i despre imaginea pe care lumea o avea despre el şi despre modul său sincer şi corect de a predica despre Dumnezeu, iar apoi i-au adresat următoarea întrebare capcană: „Spune-ne, aşadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut Cezarului?”

Întrebarea despre plata tributului cuvenit Cezarului împletea în mod strident fățărnicia cu răutatea. Capcana cuprindea nu numai tributul de plătit în moneda romană - taxa de un dinar introdusă în Iudeea şi Samaria după recensământul făcut de Quirinius, chiar cu câțiva ani mai înainte -, ci mai ales semnificația taxei. Tributul era o recunoaştere tacită a dominaţiei romane asupra oricărei persoane cu vârsta între doisprezece sau paisprezece ani și șaizeci şi cinci de ani, indiferent că era bărbat sau femeie, om liber sau sclav. Mai mult, taxa tributului intra în conflict cu viziunea teocratică a iudeilor şi cu speranţa lor mesianică. Ce va răspunde Isus în fața acestei situații conflictuale, cu o problemă de conștiință atât de gravă?

2. „Ipocriților, de ce mă ispitiţi? Arătaţi-mi moneda tributului!”
Isus cunoștea şi rolul, şi semnificaţia tributului cuvenit Cezarului. El știa că pe moneda romană, folosită pentru plata tributului, erau imprimate imaginea împăratului Tiberiu şi cuvintele care îl desemnau ca zeu şi mare preot. Cum ar fi putut să nu înțeleagă capcana întinsă de farisei? Plata tributului era o problemă spinoasă atât de ordin politic, cât şi religios.

În fața scribilor și a irodienilor, Isus demască ipocrizia și îndepărtează capcana fariseilor. El le cere să-i arate moneda folosită pentru plata tributului și se folosește apoi de inscripțiile de pe dinar, pentru a se îndepărta fie de o posibilă acuză din partea tribunalului roman, fie de o apropiere compromiţătoare faţă de aşteptările naționaliste religioase. Imaginea lui Tiberiu şi cuvintele de pe dinar cuprindeau răspunsul la problema ridicată de plata tributului.

3. „Dați-i, aşadar, Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”
Dinarul, considerat deja de Isus ca mamona, îi punea pe iudei într-un raport de dependență față de romani. Fiind semnul puterii şi al stăpânirii față de autoritatea care l-a pus în circulație, aparținând Cezarului, trebuia dat, așadar, Cezarului, a subliniat Isus. Cât privește însă religia, a continuat Isus, este foarte important ca fiecare om să-i dea lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu: darul vieţii, al libertăţii, al fraternităţii.

În paginile următoare, evanghelia va prezenta învățătura lui Isus despre cele ce trebuiau oferite lui Dumnezeu. Înainte de arestarea sa, înainte de încheierea activității în Ierusalim, atunci când va fi încă în Templu şi va privi la văduva care punea oferta în cutia tezaurului, Isus va spune că tot ceea ce are o persoana, inclusiv ea însăşi, aparţine lui Dumnezeu. Totul este darul lui Dumnezeu, toți îi aparţin lui Dumnezeu, iar Dumnezeu oferă totul tuturor.

Pentru ca viaţa să fie trăită
„Dumnezeule atotputernic şi veșnic,
dă-ne, te rugăm, harul,
să voim întotdeauna ceea ce voieşti tu
şi să-i slujim măririi tale cu inimă neîmpărţită”.

Gândurile mele
Intrând în conflict cu viziunea teocratică a iudeilor şi cu speranța lor mesianică, plata tributului era o adevărată problemă de ordin politic și religios. 
Imaginea împăratului Tiberiu şi cuvintele inscripționate de pe dinar cuprindeau răspunsul la problema ridicată de plata tributului.
Trimiteți un comentariu