miercuri, 2 noiembrie 2016

Pâinea vieții - Pomenirea tuturor Credincioşilor Răposații I (02 noiembrie)

ORICINE ÎL VEDE PE FIUL
Pâinea vieții
Iob 19,1.23-27a; Ps 26; Rom 5,5-11; In 6,37-40

În acea zi, la Cafaranaum,
mulțimile și disciopolii
primeau această mare revelație:
Tatăl ceresc i-a încredințat Fiului său,
Isus Cristos,
un popor care va deveni
noul popor ales.
Oricine îl vede pe Fiul și crede în el
aparține acestui popor
și are viața veșnică.

Contextul: discursul despre pâinea vieții
După minunea înmulțirii pâinilor și după semnul umblării pe mare a lui Isus, evanghelia după Ioan prezintă marele discurs despre pâinea vieții. Isus se află la Cafarnaum împreună cu discipolii săi. Mulțimii, care cu o zi mai înainte a primit din pâinea binecuvântată și a mâncat și care acum îl caută pe Isus dornică de a primi din nou, și discipolilor care au trecut prin năvala furtunii și teama nopții în timpul traversării lacului Genezaret, Isus spune că Tatăl îi încredințează lui pe toți aceia care sunt chemați să se mântuiască. Tatăl ceresc este cel care dă pâinea cea vie prin Fiului Omului, adică prin Cristos. Folosind un limbaj mistic, Isus raportează la persoana sa caracteristicile pâinii. Se identifică cu pâinea, dar al Tatălui ceresc și rod al muncii omului, iar apoi spune clar că el însuși este adevărata pâine coborâtă de la Tatăl. A venit din cer pentru a face voința Tatălui: a dărui viața veșnică și a învia în ziua de pe urmă pe toți cei care l-au căutat și l-au văzut, care au crezut în el și au mâncat din pâinea vieții.
Isus este Fiul Omului. El spune despre sine că este pâinea vieții, coborâtă de la Tatăl.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema despre pâinea vieții și viața veșnică.
  • În prima lectură Iob își mărturisește credința în înviere și, cerând ca pentru totdeauna cuvintele sale să fie scrise întro carte și să fie săpate în piatră cu un condei de fier sau de plumb, spune: „Eu ştiu că răscumpărătorul meu este viu şi că, în cele din urmă, se va ridica peste ţărână. După ce îmi vor roade această piele a mea, fără carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu. Eu însumi îl voi vedea şi ochii mei vor privi, şi nu altcineva”.
  • În a doua lectură Paul vorbește creștinilor din Roma despre încrederea în Dumnezeu și spune că reconcilierea de acum cu Dumnezeu este garanția mântuirii de de pe urmă: „Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. Aşadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaţi prin sângele lui, vom fi mântuiţi prin el”.
  • În evanghelie Isus spune mulțimilor că s-a coborât din cer pentru a face voința Tatălui ceresc și subliniază: „Aceasta este voinţa celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă”.

Perspectiva: „va veni la mine”, „voința celui care m-a trimis”, „viața veşnică”

1. „Isus le-a spus mulţimilor: «Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine»”
Pe țărmul de est al lacului, aproape de Betsaida, multă mulțime participase la minunea înmulțirii pâinilor înfăptuită de Isus. Discipolul Ioan spune că în acea seară Isus a săturat în mod miraculos cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii. Au fost foarte mulți. Printre cei care au mâncat din pâinea binecuvântată și din pești erau și mulți credincioși din Galileea, care traversau Perea pentru a participa la sărbătoarea Paștelui, la Ierusalim.

În zorii zilei următoare, Isus debarcă la Cafarnaum împreună cu discipolii săi. Între timp mulțimea îl căuta pe Isus și negăsindu-l la locul minunii, nici în împrejurimile localității Betsaida, s-a îndreptat spre Cafarnaum, acolo unde știa că locuiește de obicei. Găsind un învățător ca Isus, lumea vrea să mai vadă minuni, să-l asculte, să mai primească pâine. Unii doresc chiar să-l proclame rege, dar el nici nu vrea să audă de așa ceva. Misiunea lui Isus este cu totul alta. El le destăinuie că a venit în mijlocul lor pentru a avea grijă de toți cei pe care i-a încredințat Tatăl ceresc.

2. „M-am coborât din cer nu ca să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”
Isus destăinuie ceva din marele său mister. Dacă lui Nicodim i-a spus că el este „Fiul Omului coborât din cer”, iar mulțimii, cu puțin mai înainte, i s-a prezentat în mod figurativ ca „pâinea care s-a coborât din cer”, acum abandonează orice formă de limbaj simbolic și spune clar că el însuși „s-a coborât din cer”.

Isus spune mulțimii care îl ascultă că el se află în mijlocul lor nu pentru a face voința sa, ci voința celui care l-a trimis, a Tatălui său. El are o misiune, el este mântuitorul care are grijă de toți aceia pe care Tatăl îi încredințează lui și pe care îi atrage spre el, spre Cristos. Declară mulțimii că el este al tuturor și că nu respinge pe nimeni, în niciun fel. Mai mult, este gata să primească și să protejeze pentru totdeauna pe toți cei care vin la el.

3. „Aceasta este voinţa Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică”
La Cafarnaum, discipolii și mulțimea aud de pe buzele lui Isus că voința Tatălui ceresc este ca toți cei care i-au fost încredințați să fie în grija sa. Isus se găsește in mijlocul oamenilor exact pentru a împlini voința Tatălui ceresc, adică să nu piardă pe niciunul dintre cei care i-au fost încredințați și să-i învie pe toți cei aleși în ziua de pe urmă. Oricine îl vede pe Fiul și crede în el încă de pe acum are viața veșnică, însă acest dar al vieții veșnice va fi complet numai la sfârșit, la învierea de pe urmă.

Evanghelia vestește tuturor oamenilor marea revelație făcută de Isus, Fiul lui Dumnezeu coborât din cer. În acel timp, galileenii și mulți alții l-au văzut pe Isus cu ochii lor și și-au creat o anumită imagine despre el. Însă puteau ei să-l recunoască oare ca Fiu al lui Dumnezeu? Oare îl căutau chiar fără niciun interes, adică fără a-i mai cere pâine sau minuni? Puteau ei să-l contemple cu ochii credinței și să-l recunoască drept mântuitor? Cu siguranță, pentru cei care au trăit acele zile memorabile la Betsaida și la Cafarnaum, a fost foarte greu să descopere identitatea lui Isus și să-i înțeleagă misiunea. Mai târziu însă, după evenimentul Isus Cristos, mulți au crezut și cred în Isus, mulți își pun încrederea în el și speră să aibă viața veșnică.

Pentu ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Ascultă cu bunătate, Doamne, rugăciunile noastre:
sporeşte în noi credinţa
în Fiul tău înviat din morţi
şi întăreşte-ne speranţa
în învierea slujitorilor tăi răposaţi”.

Gândurile mele

Evanghelia mărturisește că Isus s-a coborât din cer pentru a avea grijă de toți aceia pe care Tatăl îi încredințează lui și pe care îi atrage spre el.
Trimiteți un comentariu