sâmbătă, 14 octombrie 2017

Prietenii mirelui - Duminica a XXVIII-a din Timpul de peste An (Anul A)

PARABOLA INVITAȚILOR LA NUNTĂ
„Prietenii mirelui”
Is 25,6-10a; Ps 22; Fil 4,12-14.19-20; Mt 22,1-14

Pregătit de Dumnezeu
la împlinirea timpurilor mesianice,
ospățul de nuntă 
este strâns legat de haina de nuntă,
mai exact, de libertate și de responsabilitate.
Parabola povestită de Isus
subliniază faptul că invitații aleși
s-au dovedit lipsiți de respect,
fapt pentru care vor exista alți invitați.
Se va scrie astfel o istorie nouă.

Contextul: confruntarea dintre Isus și mai-marii iudeilor
În Templul din Ierusalim, înconjurat fiind de arhierei și de mai-marii poporului, Isus a povestit parabola invitaților la nuntă. Folosindu-se de limbajul simbolic, Isus le-a spus ascultătorilor săi că nu sunt dispuși să accepte mântuirea pe care el o vestește: ei au fost aleși să fie invitații de seamă, dar nu își recunosc situația de privilegiați. Chiar ei se comportă ca niște invitați lipsiți de respect, care nu acceptă invitația de a participa la ospățul de nuntă pregătit de Dumnezeu în aceste timpuri mesianice și care, mai grav, își ridică mâinile asupra slujitorilor trimiși de Dumnezeu. Isus le spunea ascultătorilor săi că erau pe punctul de a deveni niște asasini, care riscau să-și vadă cetatea cuprinsă de flăcări. De fapt, pregătit de Dumnezeu pentru Fiul său, ospățul de nuntă era strâns legat de haina de nuntă - de libertate și de responsabilitate -, haină de care se vor bucura doar prietenii mirelui.
Isus este Mesia cel așteptat. El povestește autorităților iudaice parabola invitaților la nuntă.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema ospățului mesianic.
  • În prima lectură, Isaia vorbește despre ospățul somptuos pregătit de Dumnezeu pentru toate popoarele, pe muntele Horeb, la împlinirea timpurilor mesianice, și proclamă. „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranța: să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!”
  • În a doua lectură, din închisoarea din Efes, Paul spune că a învățat să se descurce în orice împrejurare, își exprimă bucuria pentru ajutoarele primite din partea filipenilor, iar apoi mărturisește: „Fraților, știu şi să duc lipsă, şi să am din prisos. În toate şi în orice împrejurare m-am deprins şi să fiu sătul, şi să-mi fie foame, şi să am din prisos, şi să duc lipsă. Toate le pot în cel care mă întărește”.
  • În evanghelie, Isus povestește parabola invitaților la nuntă, iar la sfârșit, cu privire la invitații lipsiți de respect care nu au acceptat să participe la ospățul de nuntă, le-a spus autorităților iudaice: „Mulţi sunt chemați, dar puțini aleși”.

Perspectiva: „o nuntă”, „haina de nuntă?”, „mulţi sunt chemați, dar puțini aleși”

1. „Împărăția cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său”
Evanghelia continuă prezentarea confruntării de la Ierusalim, din templu, dintre Isus și reprezentanții autorităților iudaice. În continuitate cu alte două parabole, introduce parabola invitaților la nuntă, în care regele care face nuntă pentru fiul său este Domnul, ospățul de nuntă este venirea împărăției cerurilor, iar fiul este Mesia. Pentru toți a sosit timpul bucuriei și al belșugului, timpul ospățului mesianic. Totul este pregătit! Isus le spunea ascultătorilor săi că împărăția cerurilor era deja în mijlocul lor și confirma prin faptele sale că iubirea lui Dumnezeu era pentru toți, farisei și păcătoși, vameși și nevoiași.

Reprezentanții autorităților iudaice înțelegeau limbajul lui Isus și cunoșteau bine înțelesul minunilor care însoțeau învățăturile lui Isus. Ei au înțeles că prima trimitere a servitorilor, despre care vorbea Isus în parabolă, se referă fie la chemarea israeliților prin intermediul profeților de altă dată, fie la chemarea lor, adresată cu puțin timp în urmă de Ioan Botezătorul. În ceea ce privește a doua trimitere a servitorilor, probabil că le era greu să înțeleagă la ce se referise Isus. Ei ar fi putut să se întrebe: „Pentru ce unei invitații atât de clare îi corespundea un refuz total? Cine erau servitorii trimiși și cine erau cei care au nesocotit invitația la nuntă și, mai mult, și-au ridicat mâinile asupra slujitorilor, i-au batjocorit, i-au ucid și au atras pedeapsa asupra lor și a cetății în care locuiau?

2. „Prietene, cum ai intrat aici neavând haina de nuntă?”
Parabola invitaților la nuntă pomenește și despre o a treia trimitere a servitorilor la intersecțiile drumurilor, cu ordinul de a invita la nuntă pe toți cei găsiți. Astfel, răi și buni umplu sala de nuntă, și casa marelui rege este plină în sfârșit. La intrarea regelui, însă, s-a întâmplat un lucru neobișnuit. Regele a zărit la ospățul său pe unul care nu era îmbrăcat cu haine potrivite; a descoperit un intrus care nu știa ce înseamnă umilința, care nu avea habar de convertire, care nu auzise cuvintele iertării. Subliniază evanghelia că decizia regelui nu a întârziat. Regele le-a spus tuturor că cel care nu trăiește ca frate cu ceilalți, nu are haina de nuntă, nu poate să participe la ospățul său împreună cu ceilalți frați.

Înțelesul parabolei devenea tot mai clar pentru ascultători. Pe fundalul ospățului mesianic, deci al noii alianțe, mirele nu mai era Dumnezeu, iar invitații nu mai erau cei aleși, membrii poporului lui Israel. Acum, mirele este fiul regelui, Isus Cristos, iar invitații sunt toți aceia care ascultă cuvântul evangheliei, care acceptă să se convertească și să fie frați între ei și prieteni ai mirelui.

3. „Mulţi sunt chemați, dar puțini aleși”
Evanghelia sintetizează și mărturisește marea revelație pe care Isus le-a destăinuit-o mai-marilor poporului. În prima parabolă, a tatălui cu doi fii, Isus l-a prezentat pe Dumnezeu ca tată milostiv și plin de grijă. În a doua parabolă, a viticultorilor ucigași, l-a prezentat pe Dumnezeu ca proprietar, căruia îi aparține pământul și tot ceea ce se află pe suprafața acestuia. În a treia parabolă, a invitaților la nuntă, Isus l-a prezentat pe Dumnezeu ca rege, care oferă tuturor posibilitatea de a trăi ca frați între ei și ca prieteni ai săi.

Istoria va consemna împlinirea a tot ceea ce Isus a prevestit în parabola invitaților la nuntă. Totul fusese pregătit pentru ospățul de nuntă, dar invitații au refuzat să participe. Iudeii fuseseră aleși pentru ca să participe la ospățul fiului regelui, la ospățul Fiului lui Dumnezeu, dar au desconsiderat situația lor de invitați aleși. Ei s-au comportat într-un mod nepotrivit: au disprețuit invitația, și-au ridicat mâinile asupra profeților și asupra lui Isus și a primilor discipoli, s-au desconsiderat nevrednici și nu au făcut nimic pentru a nu-și vedea cetatea sfântă cuprinsă de flăcări.

Locul celor aleși a fost luat de alții, de cei săraci și de cei străini, și istoria va începe să scrie o nouă eră. Din acel moment, pentru noii sosiți, nu vor mai fi suficiente doar invitația și intrarea în sala ospățului. Fiecare invitat, devenit prieten al mirelui, va fi chemat să îmbrace haina de nuntă și să trăiască cu ceilalți ca frate, în libertate și cu responsabilitate.

Pentru ca viața să fie trăită
„Te rugăm, Doamne,
ca harul tău să ne întâmpine şi să ne însoțească pururi,
ca să nu încetăm niciodată de a face binele”.

Gândurile mele
Participă la ospățul mesianic cel care are haina de nuntă.
Haina de nuntă este un simbolul fraternității și al participării responsabile la ospățul lui Isus.
Trimiteți un comentariu