duminică, 3 decembrie 2017

Aveţi grijă! - I Duminica din Timpul Adventului (Anul B)

VENIREA FIULUI OMULUI
„Aveți grijă!”
Is 63,16-17.19; 64,2-7; Ps 79; 1Cor 1,3-9; Mc 13,33-37

Nimeni nu cunoaște ziua şi ceasul
venirii Fiului Omului,
a spus Isus discipolilor săi, 
deoarece acest moment
este cunoscut numai de Tatăl ceresc.
În perioada de așteptare,
este important ca fiecare discipol să vegheze
şi să fie atent la semnele timpurilor.

Contextul: discursul escatologic
În timp ce Isus ieșea din Ierusalim, vorbind despre viitor şi întrezărind distrugerea Templului, mirat, unul dintre discipoli i-a spus: „Învățătorule, iată ce pietre şi ce construcții!” Isus i-a răspuns: „Vezi aceste construcții mărețe? Nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. Apoi, în timp ce se aflau pe Muntele Măslinilor, de unde se vedea Templul, Petru, Iacob, Ioan şi Andrei l-au întrebat pe Isus: „Spune-ne, când se vor întâmpla acestea şi care este semnul când toate acestea vor începe să se împlinească?” Întrebarea discipolilor a declanșat un lung discurs escatologic despre întoarcerea Fiului Omului, în care Isus a prevestit nu numai cristoşi şi profeți falși, dar şi persecuții şi semne mari în cer. El le-a spus discipolilor că nimeni nu cunoaște acea zi şi acel ceas, nici îngerii din cer şi nici chiar Fiul Omului, ci numai Tatăl ceresc. De aceea, este necesar ca ei să vegheze, să observe semnele timpurilor şi să nu adoarmă.
Isus este Fiul Omului. El îi îndeamnă pe discipoli să vegheze.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență despre venirea Fiului Omului. 
În prima lectură, autorul sacru îi adresează Domnului o rugăciune în care spune: „De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile tale şi ne-ai împietrit inima ca să nu se teamă de tine? Întoarce-te de dragul slujitorilor tăi, al triburilor moștenirii tale! O, dacă ai despica cerurile şi ai coborî! (...) Doamne, tu ești tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toți suntem lucrarea mâinii tale”.
În a doua lectură, Paul îşi exprimă bucuria față de corinteni şi, privind la trecut, dar şi la prezent şi la viitor, spune: „Mărturia lui Isus Cristos a fost întărită în voi, așa încât să nu duceți lipsă de niciun har în timp ce așteptați revelarea Domnului nostru Isus Cristos”.
În evanghelie, Isus le spune discipolilor să privească spre viitor, spre venirea glorioasă a Fiului Omului, şi îi îndeamnă: „Vegheați, așadar, căci nu știți când vine stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau în zori, ca nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind!”

Perspectiva: „aveți grijă”, „vine stăpânul casei”, „vegheați!” 

1. „Aveți grijă! Vegheați, pentru că nu știți când va fi timpul!” 
Se vor arăta, așadar, semne prevestitoare, când nimeni nu se va aștepta, îşi spuneau discipolii în timp ce ascultau ultimul discurs escatologic al Învățătorului lor. Era vorba chiar despre distrugerea Templului şi a cetății sfinte, despre sosirea profeților falși, a persecuțiilor și a semnelor mari în cer. O mare încercare şi o zi cu totul necunoscută se anunțau, necunoscute chiar şi lui Isus. Se întrezărea deja venirea glorioasă a Fiului Omului, în cadrul unei judecăți finale. Dar când se vor întâmpla toate acestea, despre care zi vorbea Isus în discursul său? Prevestea oare un moment care va duce la sfârșitul istoriei? 

Isus a răspuns la întrebările discipolilor cu o parabolă scurtă, care îl avea ca protagonist pe un om aflat pe punctul de a pleca departe, în afara țării, într-o călătorie lungă. Necunoscând momentul exact al întoarcerii sale, sublinia Isus, acel om și-a lăsat casa pe mâinile servitorilor săi, încredințându-i fiecărui servitor o misiune anume și poruncindu-i portarului să vegheze. 

2. „Vegheați, așadar, căci nu știți când vine stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau în zori” 
Evanghelistul Marcu subliniază faptul că Isus le-a adresat discipolilor următorul îndemn: „Vegheați!” Semnele timpurilor îi vor ajuta să recunoască momentul întoarcerii „stăpânului casei”, dar ei trebuie să fie foarte atenți și să vegheze toți, și portarul, și slujitorii. Să vegheze fie în timpul zilei, fie în timpul nopții. Să vegheze întotdeauna. Fiecare zi şi fiecare ceas de așteptare va fi o adevărată pregătire pentru întâlnirea cu stăpânul casei, dar şi un pas înainte spre întâlnirea finală cu el. Stăpânul casei se va întoarce cu siguranță şi îl va răsplăti pe fiecare slujitor. 

3. „Iar ceea ce vă spun vouă o spun tuturor: Vegheați!” 
Discipolii au auzit încă o dată același îndemn al Învățătorului lor: „Vegheați!” Era ultimul îndemn. Peste câteva zile, discipolii vor înțeleagă că îndemnul auzit de pe buzele lui Isus nu era numai pentru grupul lor, ci pentru toți oamenii. Toți erau chemați să-l primească pe stăpânul casei, pe Fiul Omului, care va veni într-o zi cu putere şi slavă mare, pentru a desăvârși planul de mântuire al lui Dumnezeu.

Cuvintele lui Isus despre vegherea continuă şi despre așteptarea Fiului Omului nu au fost lesne de înțeles pentru primii discipoli, deoarece ei credeau că sfârșitul lumii şi venirea Fiului Omului erau iminente, destul de aproape. Într-adevăr, ei au văzut împlinindu-se semnele prevestitoare cu privire la distrugerea Templului şi a cetății sfinte. De asemenea, în fiecare zi, ei au înfruntat persecuții din cauza credinței în Isus și, cu mare zel, chiar imediat după evenimentul crucii şi al învierii, şi-au mărturisit credința în întoarcerea iminentă a lui Isus. Cu toate acestea, însă, destul de repede, primii discipoli și-au dat seama de întârzierea întoarcerii Fiului Omului.

Vegherea şi așteptarea continuă a Fiului Omului sunt cheia de interpretare a ultimului discurs escatologic al lui Isus. Prin aceste două atitudini, în mod constant şi hotărâtor, comunitatea primilor creștini a reușit să întrezărească un orizont nou de speranță. Ulterior, pentru cea de-a doua generație de creștini cât şi pentru creștinii din toate timpurile, venirea finală a lui Isus a reprezentat evenimentul hotărâtor al unei istorii în care, zilnic şi în mod tainic, se împlinește experiența de credinţă în Isus Cristos a fiecărui om. 

Pentru ca viața să fie trăită 
„Dumnezeule atotputernic, te rugăm, 

întărește voința credincioșilor tăi, 
pentru ca, ieșind cu fapte de dreptate
în întâmpinarea lui Cristos care vine, 

să se învrednicească a sta de-a dreapta lui în împărăția cerurilor”. 

Gândurile mele 
Pentru primii discipoli, cuvintele lui Isus despre vegherea continuă şi așteptarea Fiului Omului nu au fost lesne de înțeles, deoarece ei credeau la început că sfârșitul lumii era iminent. 
Vegherea continuă şi așteptarea vigilentă a Fiului Omului i-au ajutat pe primii creștini să întrezărească un orizont nou de speranță.
Trimiteți un comentariu