vineri, 10 noiembrie 2017

Candele aprinse - Duminica a XXXII-a din Timpul de peste An (Anul A)

FECIOARELE ÎNȚELEPTE
„Candele aprinse”
Înț 6,12-16; Ps 62; 1Tes 4,13-18; Mt 25,1-13

Cât timp suntem pe cale,
nu vom cunoaște nici ziua și nici ceasul
venirii glorioase a lui Isus.
E necesar 
să veghem și să fim pregătiți.
La ospățul veșnic al lui Isus,
vor intra numai aceia
care vor avea candelele aprinse.

Contextul: discursul escatologic al lui Isus
Evanghelia prezintă un lung discurs escatologic ținut de Isus în timpul activității sale la Ierusalim, chiar în săptămâna de dinainte de Paști. După acest discurs, în care se prevestește venirea lui Isus ca Fiu al Omului la sfârșitul timpurilor și în care accentul este pus pe veghere, urmează povestirea a două parabole. Prima este renumita parabolă a celor zece fecioare. Inspirându-se din experiența ascultătorilor săi, Isus a descris o procesiune tipică timpului său, în care fecioarele se adunau de-a lungul drumului și apoi, cu candele aprinse în mână, îi însoțeau pe nuntași spre casa mirelui. La această povestire Isus a adăugat mesajul de credință despre a doua sa venire, subliniind că nimeni nu cunoaște nici ziua și nici ceasul venirii Fiului Omului. De-a lungul timpului, toți trebuie să vegheze și să fie pregătiți. Vor intra la ospățul veșnic numai aceia care au avut grijă să-și mențină candelele aprinse.
Isus este Fiul Omului. El povestește parabola celor zece fecioare.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema înțelepciunii și a împărăției lui Dumnezeu.
  • În prima lectură, autorul sacru aduce elogii înțelepciunii: „Înțelepciunea este strălucitoare şi incoruptibilă; ușor de contemplat de către cei care o iubesc şi este găsită de către cei care o caută”.
  • În a doua lectură, vorbind despre soarta celor care au murit înainte de întoarcerea Domnului, apostolul Paul îndeamnă: „Dacă noi credem că Isus a murit şi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiți împreună cu el”.
  • În evanghelie, Isus povestește parabola celor zece fecioare, în care aseamănă împărăția cerurilor cu un ospăț de nuntă și în care subliniază necesitatea de a fi pregătiți cum se cuvine pentru întâmpinarea mirelui, iar la sfârșit spune: „Vegheați, așadar, pentru că nu știți nici ziua, nici ceasul!”

Perspectiva: „zece fecioare”, „iată mirele!”, „vegheați”

1. „Atunci împărăția cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieșit în întâmpinarea mirelui”
Evanghelia prezintă un lung discurs escatologic în care Isus prezice a doua sa venire, la sfârșitul timpurilor. Fără nicio îndoială, limbajul folosit nu era atât de ușor de înțeles. Fiind un limbaj apocaliptic, prezenta ceea ce se va întâmpla și transmitea mesaje prin intermediul simbolurilor. De mai multe ori, Isus vorbise deja despre misiunea sa și se prezentase oamenilor ca Mesia cel așteptat și ca Fiul Omului. Și deși făcuse atâtea minuni, uimiți și impresionați, ascultătorii săi cu greu reușeau să-l înțeleagă, iar unii chiar se întrebau: „Într-adevăr, cine este Isus din Nazaret?” Ascultând discursul escatologic, despre evenimente de la sfârșitul timpurilor, oamenii erau și mai nedumeriți și se întrebau: „Despre ce fel de evenimente viitoare vorbește Isus? Când va veni ziua și ceasul împlinirii evenimentelor apocaliptice prevestite? 

Cunoscând bine viața și modul de a gândi al ascultătorilor săi, Isus s-a folosit de experiența lor și a descris un fapt ce ce putea fi înțeles. El le-a spus că împărăția cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare. După încheierea căsătoriei, zece fecioare, adică un număr complet de persoane, și-au luat candelele și s-au așezat de-a lungul drumului, așteptând sosirea convoiului de nuntași, pentru a se adăuga și ele convoiului nupțial și pentru a-l însoți pe mire spre casă. Dar nu le-a mers bine totul. Mirele a întârziat destul de mult, fecioarele au ațipit și au adormit, iar uleiul din candelele lor s-a terminat. Din fericire, cinci fecioare au avut mai multă grijă și au luat în vasele lor o rezervă de ulei. Celelalte cinci fecioare, însă, au rămas cu candelele stinse.

2. „Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!”
Pe neașteptate, spre miezul nopții, un strigăt a anunțat sosirea mirelui, și toate cele zece fecioare s-au trezit pentru a-l întâmpina. Doar acum s-a văzut deosebirea dintre fecioarele din cele două grupuri. Cinci dintre ele, înțelepte și chibzuite, și-au pregătit candelele, fiind gata să-l întâmpine pe mire. Celelalte cinci, au intrat însă în panică, din cauza faptului că nu și-au luat o rezervă de ulei. Au cerut ulei prietenelor, dar nu au primit nimic. Fecioarele înțelepte nu le-au împrumutat din uleiul lor, pentru că nu voiau să piardă intrarea în sala de nuntă. Nu puteau să rămână fără uleiul ce le alimenta candelele. Și o dată sosit mirele, ele au intrat cu el în sala de nuntă, iar sărbătoarea a început.

Neavând voie să intre în sala de nuntă cu candelele stinse, fecioarele nechibzuite au mers imediat să-și cumpere ulei, dar s-au întors în întârziere. Din nefericire, sosite prea târziu, au găsit ușa închisă. Ele au lipsit chiar la momentul începerii sărbătorii și au rămas astfel afară, deoarece mirele nu le-a mai recunoscut, iar ușa, chiar în fața lor, a rămas închisă pentru totdeauna. 

3. „Vegheați, așadar, pentru că nu știți nici ziua, nici ceasul!”
Doar spre sfârșitul povestirii, autorul a lăsat ca mesajul parabolei să fie deslușit: sosirea pe neașteptate a împărăției cerurilor și participarea la ospățul de nuntă al Fiului Omului. Cele zece fecioare simbolizează comunitatea discipolilor, o comunitate însuflețită de iubire (candelele aprinse). Ațipirea fecioarelor face aluzie la decăderea spirituală și la grija excesivă față de lucrurile acestei lumi. Și dacă uleiul se referă la faptele bune și la harul divin, candelele aprinse simbolizează mărturia de credință în Isus Cristos, iar așteptarea celor zece fecioare este într-o strânsă legătură cu întoarcerea lui Isus ca mire și judecător. Venirea lui Isus va fi sigură, dar momentul exact al venirii sale nu-l cunoaște nimeni. Este important – se subliniază în parabolă - ca cei care îl așteaptă să stea de veghe, fără încetare și cu o credință puternică. Doar cei pregătiți vor intra la ospățul veșnic al lui Dumnezeu.

Ziua și ceasul venirii de pe urmă a lui Isus ca Domn al tuturor nu au fost și nu vor fi cunoscute de nimeni. De aceea, evanghelia i-a îndemnat pe primii discipoli, dar și pe toți cei care vor veni după ei, să dea dovadă de o credință vie și să se ferească de somnolența spirituală. Nu, nu este suficient să fii printre cei invitați, pentru a participa la ospățul de nuntă al Domnului. Orice discipol trebuie să lucreze cu sârguință pentru frați și pentru împărăția cerurilor, iar răsplata o va primi în funcție de munca depusă. Dar acest mesaj va fi accentuat de Isus în următoarea parabolă, care va fi și ultima, parabola talanților.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule atotputernic şi îndurător, 
înlătură, cu bunătate, tot ce ne stă împotrivă, 
ca, eliberați de orice povară trupească şi sufletească, 
să te putem sluji cu toată libertatea”.

Gândurile mele
Venirea lui Isus va fi sigură, dar momentul exact al venirii sale nu-l cunoaște nimeni. Este important – se subliniază în parabola celor zece fecioare - ca cei care îl așteaptă pe mire să stea de veghe, fără încetare și cu o credință puternică. Doar cei pregătiți vor intra la ospățul veșnic al lui Dumnezeu.
Trimiteți un comentariu