joi, 6 noiembrie 2014

Templul trupului său - Sfințirea Bazilicii din Lateran

SFINȚIREA BAZILICII DIN LATERAN
“Templul trupului său”
Ez 47, 1-2.8-9.12; Ps 45; 1Cor 3, 9c-11.16-17; In 2, 13-22 

Există strânsă legătură și continuitate
între templul de piatră, loc de adunare,
și templul ca sanctuar, trupul lui Isus.
Ioan mărturisește în evanghelie
că încă din timpul vieții sale pământești
trupul lui Isus
este adevăratul templu al lui Dumnezeu.
Persoana lui Isus din Nazaret
este semnul prezenței lui Dumnezeu între oameni.

Contextul: prima călătorie a lui Isus la Ierusalim
Imediat după primul semn al apei schimbate în vin, de la Cana Galileeni, Isus se găsește la Ierusalim cu ocazia Paștelui. Se poate spune că el începe aici, în mod oficial, activitatea sa publică. Intră în templu și observă cum casa lui Dumnezeu a devenit un târg în aer liber. Cuprins de zel pentru locul sacru în care se află, face un bici din funii și îi alungă afară pe vânzători și pe schimbătorii de bani, care pun la dispoziția pelerinilor cele necesare pentru sacrificii și pentru oferte. Practic, blochează exercitarea cultului. Atunci intervin iudeii. Aceștia îi cer lui Isus să le arate printr-un semn cu ce drept se comportă în felul acela. Pornește un dialog. Isus ascultă întrebarea și le vorbește iudeilor despre templul trupului său. Relatarea acestui fapt se încheie apoi cu mărturia lui Ioan, în care se subliniază împlinirea semnului prezentat de Isus.
Isus este Fiul lui Dumnezeu. El vorbește iudeilor despre templul trupului său.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență simbolismul templului.
  • În prima lectură profetul Ezechiel vede într-o viziune cum de sub pragul templului iese apă care curge spre răsărit și spune: ”Orice fiinţă care mişună, toate cele la care ajung apele râurilor vor trăi: vor fi foarte mulţi peşti, căci au ajuns acolo apele acestea şi au vindecat: toate la care va ajunge râul vor trăi”.
  • În a doua lectură Paul folosește metafora casei pentru a explica atât rolul predicatorilor, pe care îi numește ”colaboratori ai lui Dumnezeu”, cât și rolul comunității credincioșilor, pe care o aseamănă cu ”zidirea lui Dumnezeu”, și îi îndeamnă pe corinteni: ”Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl va distruge pe el”.
  • În evanghelie Ioan îl prezintă pe Isus care îi alungă afară din templu pe vânzători și pe schimbătorii de bani și care declară locul sfânt casă a Tatălui său, și încheie cu o scurtă mărturie: ”Când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus”.

Perspectiva: “la Ierusalim”, “acest templu”, “discipolii lui şi-au amintit”

1. “Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim”
Isus se găsește la Ierusalim cu ocazia Paștelui. A fost deja prezentat de Ioan Botezătorul ca miel al lui Dumnezeu și ca Fiu al lui Dumnezeu și abia și-a ales primii ucenici. Acum, găsindu-se la începutul activității sale publice, alege să fie prezent la Ierusalim și aceasta nu numai pentru că Paștele este aproape, cât mai ales pentru că templul reprezintă misiunea cea mai semnificativă a lui Mesia.

Este luni, înainte de sărbătoarea Paștelui. Isus intră în curtea externă a templului, numită ”curtea străinilor”, iar aici îi găsește pe cei care vând boi, oi și porumbei. Privește și vede așezați la mese pe schimbătorii de bani, care schimbă banii necurați în singura monedă admisă în templu. Totul este un târg. Este vorba de o activitate permisă și indispensabilă pentru buna funcționare a templului. Totul este prevăzut în special pentru pelerinii veniți de departe, care au posibilitatea să schimbe bani și să cumpere animale pentru sacrificii.

În fața acestei situații comerciale care în ochii lui Isus profanează templul, făcându-l neadaptat pentru cultul sacru, Isus reacționează în mod foarte dur. Face un bici din funii, alungă afară din templu pe toți vânzătorii împreună cu animalele pe care aceștia le-au adus și răstoarnă mesele schimbătorilor de bani. Apoi se apropie de vânzătorii de porumbei și le spune: ”Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie!”.

2. “Isus le-a răspuns: «Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!»”
Iudeii, care până în acest moment au fost martori pasivi la tot ceea ce a făcut Isus în curtea exterioară a templului, acum intervin și ei. Întreabă: ”Ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?”. Isus răspunde la întrebarea iudeilor și le cere să-și mute atenția de la templul de piatră, loc de întâlnire a persoanelor, la templul sanctuar, la ”naos”, loc sfânt în care se află prezența lui Dumnezeu. Isus le răspunde: ”Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi ridica!”.

Iudeii înțeleg greșit răspunsul lui Isus și se gândesc la reconstruirea renumitului lor templu. Atenția lor este focalizată numai pe templul de piatră, reconstruit în patruzeci și șase de ani, în timpul lui Irod cel Mare. Atât ei, cât și toți ascultătorii prezenți, nu pot încă să înțeleagă marea semnificație a trupului lui Isus, a celor trei zile despre care vorbește Isus și despre prevestirea învierii. Toate acestea rămân încă învăluite de un mare mister.

3. ”Când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus”
Ioan își amintește bine de acea zi de luni, de dinainte de Paști, și povestește în evanghelia sa despre marele zel pentru casa Tatălui ceresc, zel care l-a determinat pe Isus să repropună în templu un cult adevărat și să anunțe învierea sa. Tuturor fraților săi în credință, Ioan le mărturisește că persoana lui Isus este semnul prezenței lui Dumnezeu în lume.

În acele zile de la începutul activității publice a lui Isus, nimeni, nici chiar Ioan sau un alt discipol, nu a înțeles cuvintele lui Isus, cuvinte care se refereau nu la templul de piatră, ci la templul trupului său, la ”naos”, înțeles ca loc în care locuiește Dumnezeu. Ochii tuturor erau încă învăluiți. Mai târziu, după ceasul crucii și după marele eveniment al învierii, Ioan își va da seama de iubirea și de legătura specială existentă între Isus și Tatăl ceresc. Doar mai târziu, împreună cu ceilalți discipoli, el va crede în împlinirea tuturor profețiilor și a tuturor cuvintelor învățătorului său, și va mărturisi legătura specială care există între trupul lui Isus și prezența lui Dumnezeu între oameni.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
Dumnezeule, tu ai voit ca poporul tău să fie numit Biserică.
Dăruieşte-le credincioşilor adunaţi în numele tău harul
să te adore, să te iubească, să te urmeze
şi, călăuziţi de tine, să ajungă la moştenirea veşnică
pe care le-ai făgăduit-o.

Gândurile mele
În acea zi de luni, înainte de sărbătoarea Paștelui, Isus răspunde la întrebarea iudeilor și le cere acestora să-și mute atenția de la templul de piatră, loc de întâlnire a persoanelor, la templul sanctuar, la ”naos”, loc sfânt în care se află prezența lui Dumnezeu între oameni.
Tuturor fraților săi în credință, discipolul Ioan le mărturisește că persoana lui Isus este semnul prezenței lui Dumnezeu pe pământ.
Trimiteți un comentariu